Învățămîmtul, filozofii și ospătarii

În şedinţa de guvern la care a participat, Traian Băsescu s-a referit, între altele, la reforma învăţămîntului. Dacă am înţeles bine, preşedintele deplînge faptul că şcoala livrează prea multe cunoştinţe inutile şi, în fond, accesibile oricui pe Net (cum ar fi cele despre păpădie, salată şi Herodot), şi nu pregăteşte specialişti în domenii vitale ale economiei naţionale, cum ar fi tinichigeria, ospătăria etc. Ca de obicei, afirmaţia preşedintelui a fost mană cerească pentru gazetarii mereu în pană de subiecte tari şi mereu la vînătoare de gafe prezidenţiale. Mai timizi, pro-băsescienii au vorbit de răstălmăcire, scăpări minore, excese de interpretare. În ce mă priveşte, împărtăşesc, în mare, opinia lui Traian Băsescu. Cred şi eu că e nevoie " urgent " de o reformă masivă a învăţămîntului. Sînt şi eu de părere că asistăm la o decădere galopantă a meseriilor, că nu mai avem meşteşugari competenţi pentru o sumedenie de dexterităţi tradiţionale, încă foarte utile. Cîţiva oameni pricepuţi şi responsabili (nu destui) " dl arhitect Şerban Sturdza, de pildă " şi-au pus deja această problemă şi au imaginat soluţii plauzibile. În rest însă, trebuie să constat că felul prezidenţial de a pune problema e pripit şi născător de confuzie. Cu alte cuvinte, nu pot fi de acord tocmai cu "filozofia" preşedintelui. Şi încă şi mai puţin cu logica Domniei Sale. Pe filozofie te poţi supăra, treacă-meargă. Dar riscul de a te debarasa de logică se plăteşte ceva mai scump. O inadvertenţă logică este cuplarea importantei teme a meseriilor cu metafizica, istoria antică şi ştiinţele naturale. Ar rezulta că nu mai avem tinichigii pentru că ne ocupăm prea mult cu botanica, cu trecutul şi cu ideile. E fals. Nu liceul (gîndit să fie o instituţie de cultură generală) e cel care are datoria să producă, în linie directă, ospătari sau instalatori. Pentru asta există şcoli specializate, iar ele nu trebuie să înlocuiască instrucţia gimnazială clasică. Aş spune mai mult: liceul nu produce nici filozofi. Liceul nu e răspunzător de repartiţia ulterioară, pe specialităţi, a elevilor. El e un loc al formaţiei, al modelării integrale a personalităţii: el produce " în mod ideal " caractere, personalităţi, deschidere intelectuală. În ce direcţie vor fi investite virtuţile dobîndite în liceu e o chestiune care depăşeşte agenda învăţămîntului secundar. Discuţia trebuie mutată în spaţiul psihologiei individuale, al opţiunilor private, al sociologiei, al politicilor de ramură. A spune profesorilor de liceu (şi ministrului lor) "daţi-ne mai mulţi ospătari!" înseamnă a amesteca lucrurile. Da, stăm prost cu meseriile. Foarte grav e că a dispărut ideea de "onoare a meseriei", ca şi exigenţa lucrului bine-făcut, în speţă mîndria de a fi perfect şi respectabil, de la o generaţie la alta, într-o îndeletnicire manuală sau alta. Dar problema aceasta are o legătură foarte vagă cu "reforma învăţămîntului". Ea are cauze mai adînci şi mai subtile, greu de găsit pe Google... Falsă este şi ideea preşedintelui că pregătim prea mulţi filozofi şi aceia greu încadrabili în cîmpul muncii. Eu unul n-am senzaţia că trăim în inflaţia filozofilor. Poate că dl Băsescu îi numeşte, generic, "filozofi" pe toţi cei care sînt la antipodul meseriilor "adevărate", dînd astfel curs, în mod psihanalizabil, unei idiosincrasii personale faţă de "intelectuali", pe care nu pune mare preţ, chiar atunci cînd, bieţii de ei, îl susţin. Trec rapid peste conceptul prezidenţial al culturii în genere: recursul la Internet pentru a te lămuri ce e cu Herodot dovedeşte o anumită candoare. Pe de altă parte, nu înţeleg, în acest context, de ce dna ministru al Învăţămîntului e invitată să păstreze neapărat în program orele de sport. În logica Cotroceniului, am putea obiecta spunînd că gimnastică sau fotbal poţi să faci şi acasă, în timpul liber. Ce rost are să livrezi trupuri alerte, cînd e o asemenea criză de tinichigii? Dl Băsescu e, de multă vreme, preocupat de reforma învăţămîntului. Îmi amintesc că, şi pe vremea ministeriatului dlui Andrei Marga, el avea, ca ministru al Transporturilor, tot soiul de obiecţiuni la propunerile colegului său clujean. Preocuparea aceasta e mai mult decît lăudabilă. Dar pentru a-i da substanţă şi a o expune convingător, buna intenţie nu e suficientă. E nevoie şi de niţică... filozofie.