„Întreg-omenescul“

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Frica lui Putin jpeg

Poate părea bizar că în secolul XXI mai există oameni – și nici ignoranți, nici imbecili – care să mai creadă în adevărul literal al Bibliei. Și totuși ei există și nu chiar puțini: pot fi întîlniți deopotrivă în spațiul real, cît și în cel virtual: ei consideră senini, de exemplu, că lumea a fost făcută în șase zile acum circa 6000 de ani și tot ceea ce mai urmează de aici, literal: Adam și Eva, Paradisul terestru, încălcarea interdicției de a mînca din fructul cunoașterii binelui și răului și tot ceea ce e scris în continuare în Cartea Genezei. Am întîlnit odată și eu unul ca acesta și l-am întrebat cum explică măcar un singur lucru: prezența fosilelor care sugerează că pămîntul are o vîrstă cu mult mai mare decît cîteva milenii. Mi-a răspuns senin și fără a sta pe gînduri (dovadă că avea răspunsurile pregătite) că fosilele și celelalte forme geologice au fost plasate de Dumnezeu cu bună știință și făcute să pară vechi, deși ele nu sînt astfel în realitate. În felul acesta ni s-ar pune la încercare credința. Nu l-am mai întrebat de ce ar dori Dumnezeu să ne încerce credința prin înșelăciune continuă. Dialogul nu mai avea sens.

Sînt și alții, mai moderați și mai numeroși, pe care i-aș numi „armonizatori“. Ei încearcă cu mari eforturi să „armonizeze“ cumva relatările Bibliei cu unele rezultate ale științei moderne și sînt încîntați cînd cred că au găsit unele coincidențe. De exemplu, cînd află că, în descrierea cosmologică a Genezei, stelele apar la milioane de ani după prima emisie de fotoni care urmează Big Bang-ului, strigă fericiți: „Și Biblia o spune! Deci are dreptate“, amintindu-și că, în descrierea biblică a Genezei, lumina e făcută în ziua întîi, în timp ce soarele, luna și stelele apar abia în ziua a patra. Uită însă că, după Geneza biblică, în ziua a doua și a treia Dumnezeu face Pămîntul, marea și plantele, în vreme ce, în Geneza astrofizică, ordinea e inversă: stelele apar cu cîteva miliarde de ani bune înaintea Pămîntului și a florei. Mai recent, unii „armonizatori“ au crezut confirmat textul sfînt cînd s-a auzit de celebra „Evă mitrocondrială“ (cea mai recentă strămoașă a tuturor oamenilor în viață azi – o femeie care ar fi trăit în Africa de Est acum circa 170.000 de ani și care a avut minimum două fiice). Ea ne-a trimis, strict pe linie feminină (din mamă în fiice), ADN-ul mitocondrial, care suferă mutații periodice – ceea ce a permis geneticienilor „recuperarea“ ei. Descoperirea e uimitoare, dar „armonizatorii“ se bucură degeaba: ei uită să consemneze că această „Evă“ nu era singura femeie de pe lume în acel moment, precum presupusa Eva biblică, și mai ales – fapt mult mai neplăcut – că sînt toate șansele să nu-l fi cunoscut pe Adam. Într-adevăr, corespondentul ei genetic – cel mai recent strămoș bărbat al tuturor oamenilor care trăiesc azi (așa numitul „Adam cromozomial Y“) – ar fi trăit, după cele mai recente cercetări, cam cu 200-300.000 de ani în urmă. Astfel încît, vai, „protopărinții“ n-ar fi putut cădea în păcat împreună, căci erau decalați în timp! (Bineînțeles că nici acest „Adam cromozomial Y“ nu era deloc singurul bărbat de pe lume, pe cînd vîna pe undeva prin Africa.)

La polul opus îi întîlnim pe cei care, vrînd să se arate „științifici“, neagă orice valoare istoriei biblice: „Toate astea nu numai că nu sînt adevărate, dar sînt pur și simplu prostii“, îi auzi spunînd. „Științificii“ au dreptate, dar numai parțial. „Mitul“, spuneau cu mai mult adevăr neoplatonicienii, „este o istorie falsă oglindind adevărul.“ Care-i falsul? În cazul de față, al mitului Genezei, n-avem nici o umbră de adevăr istoric și poate nici teologic. Există însă un anumit adevăr, desigur non-literal și non-istoric, al mitului respectiv (ca și al altor mituri, desigur), dar deloc de neglijat, ba aș zice chiar fundamental: l-aș numi adevărul „întreg-omenescului“.

Fiindcă am vorbit despre Adam și Eva, amintiți-vă de povestea lor și reduceți-o la esență: patru persoane (Dumnezeu, Șarpele, Adam și Eva) locuiesc împreună într-un loc de invidiat. Cea dintîi persoană e conducătorul și organizatorul. La un moment dat, pleacă de acasă și le cere ultimilor doi să nu comită un anume act, care le-ar fi dăunător. Totuși, neascultînd, ei comit actul, apoi realizează greșeala și se ascund de frică. Dumnezeu se întoarce, îi descoperă ascunși și îi ia la întrebări. În continuare se joacă ceea ce am numit „întreg-omenescul“: întrebat de ce a comis infracțiunea, Adam dă vina pe femeie, sugerînd însă că și Dumnezeu are o vină, fiindcă El „i-a dat-o pe femeie“. Femeia, la rîndul ei, dă vina pe Șarpe, care, cică, „a amăgit-o“. Acesta tace neadmițînd nimic, de unde era foarte bun orator mai înainte. Iar Dumnezeu, în loc să asume și el o anumită vinovăție (în fond, conducătorul e dator să asume și el o eroare gravă a subordonaților), rezolvă situația dîndu-i pe toți afară din casă și părînd în felul acesta să aibă niște probleme, astăzi le-am zice de „leadership“.

Nu regăsim aici eterna noastră fugă de responsabilitate, ca și eterna noastră imaturitate? Abia așteptăm să fim adulți, dar cînd sîntem tratați ca adulți, dorim să redevenim copii. Pe de o parte, în calitate de adulți pretindem să mîncăm fructele „arborelui cunoașterii binelui și răului“; pe de alta, întocmai ca niște copii, vrem să scăpăm de responsabilitatea maturizării și a înțelegerii. Cînd revine Șeful, începem prin a ne ascunde ca niște copii, apoi dacă asta nu ține, refuzăm direct asumarea vinovăției: nu, noi n-am știut, altul – eventual cel mai slab – e mereu de vină; da, un altul ne-a amăgit, unul foarte-foarte viclean, care a profitat de naivitatea noastră. Ba chiar insinuăm că a fost și rolul Șefului aici, care a organizat totul. Din cînd în cînd, urmăm strategia Șarpelui: în loc de recunoaștere, tăcem ca și cînd ne-am fi înghițit brusc limba și dăm să ne ascundem prin nu știu ce bortă. Dar nici cu Șeful nu mi-e rușine: după ce îi ascultă pe toți subordonații, se descarcă pe ei pedepsindu-i fără remușcări, de parcă el personal n-ar fi avut nici un amestec în dramă, dovedind și el neasumarea părții lui de vină. Ba chiar își exprimă temerea că, odată ce au învățat insubordonarea, ceilalți ar putea să încerce să-i uzurpe condiția, în caz că n-ar fi alungați.

Acesta e adevărul mitului biblic, „întreg o-menescul“ lui: neobositul nostru „celălalt e de vină, nu eu“, pronunțat indiferent de poziția ierarhică în care ne aflăm și de împrejurări – expus în acele cîteva rînduri din Cartea Genezei cu o uimitoare concizie, claritate și profunzime. În forme dintre cele mai diverse, regăsim scenariul său, neîncetat rejucat în fiecare familie, în fiecare trib, în fiecare echipă, în fiecare instituție, în fiecare partid, în fiecare țară, în fiecare epocă. Oriunde coabitează măcar trei-patru persoane, răsună acest etern cîntec „nu eu, altul e de vină“. Cu siguranță, știa deja de el, din proprie experiență, nu numai Eva cea din Carte, ci și cea din gene – stră-stră…-străbunica noastră, a tuturor, venerabila „Evă mitocondrială“!

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.