Întrebări

Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
Întrebări jpeg

Se pare că iniţiativa redacţiei noastre de a invita cititori tineri să intre în dialog cu subsemnatul e bine primită şi productivă. Domnişoara Ioana Neagu din Tîrgu Frumos ne mulţumeşte, în mod expres, pentru idee. Îi mulţumesc, la rîndul meu, şi promit să mă ocup, într-un număr viitor, şi de întrebările sale.

Deocamdată, însă, aş vrea să mă opresc puţin la ceea ce, cu un termen pretenţios, s-ar numi „metodologia“ întrebării în genere. Nu pentru a inhiba spontaneitatea celor care îmi scriu, nu pentru a-i dădăci bătrîneşte, ci pentru a le propune o temă de reflecţie nu lipsită de interes: ce înseamnă să întrebi? Cred, cu alte cuvinte, că merită să ne întrebăm ce este o întrebare. Care e rostul ei? Care îi sînt strategiile? Există reguli, tehnici de a întreba? Evident, n-o să fac, în cele ce urmează, teoria chibritului. Pornesc de la materia pe care mi-o oferă întrebările primite pînă acum.

Mai întîi, trebuie să ne întrebăm asupra motivaţiei reale a întrebării noastre. Poţi întreba din curiozitate, din dorinţa de a fi interesant, de a epata, sau de a fi confirmat în ideile tale de un altul, dintr-o simplă nevoie de comunicare sau, pur şi simplu, ca să te afli în treabă.
Toţi am fost mînaţi, într-o împrejurare sau alta, de asemenea motivaţii. Normal este însă ca întrebarea să fie una autentică: să exprime un act de reflecţie proprie, o nelinişte sinceră, o nevoie de edificare. Dacă nu e decît o cochetărie „metafizică“, o piruetă „hazoasă“, un mod de a te pune în evidenţă etalîndu-ţi agilitatea, întrebarea se descalifică prin ea însăşi. Nu vrei un răspuns. Vrei aplauze sau măcar un salut binevoitor.

O altă problemă ar fi ţinta şi amploarea întrebării. Există întrebări la care nu se poate răspunde decît printr-un tratat. Sau printr-un serial prelung, care să implice extinse cercetări de sociologie, documentaţie statistică, analize istorice şi politice amănunţite. De la „ce e de făcut ca să salvăm ţara?“, pînă la „cum se explică scăderea nivelului de cultură al maselor?“ sau „ce este fericirea şi cum poate fi ea dobîndită?“, avem de a face cu un spectru de interogativitate la care nu poţi reacţiona prompt şi concis, prin două-trei aforisme. A pune asemenea întrebări nu e a-l provoca pe cel întrebat, ci a-l amuţi: a-i atribui o postură suverană, de demiurg atotştiutor. Întrebările sînt, practic, închise din cauza deschiderii lor abuzive. Pot înţelege substratul de candoare, de patos juvenil al unora dintre aceste întrebări, dar, uneori, e vorba şi de o proastă reglare a tirului sau de preluarea facilă a unor teme gazetăreşti de duzină.

Am primit şi cîteva seturi de „întrebări“ venite de la copii de vîrstă preşcolară, prin intermediul părinţilor. Înţeleg foarte bine mîndria mamelor şi taţilor faţă de geniul şi farmecul progeniturilor lor. Am resimţit eu însumi o astfel de mîndrie faţă de copii sau nepoţi. E limpede că inteligenţa aurorală a celor mici are momente de abisalitate şi de umor, de care adulţii nu mai sînt capabili. N-ai ce să le răspunzi. Te mulţumeşti să-i citezi, la rubrica „Copiii spun lucruri trăznite“. Vladimir Striblea, de patru ani şi jumătate, întreabă, de pildă: „Dacă mami şi tati se enervează, pot să le tai pensia?“. Sau: „Dacă mă supăr şi nu mai vorbesc cu nimeni, pot vorbi numai cu mine?“. Spectaculos e Matei Dancu, în vîrstă de şase ani. El vrea să ştie ce s-ar întîmpla dacă uşorul ar fi greu şi greul uşor, respectiv dacă cele două s-ar amesteca şi ar produce combinaţii de greu-uşor şi uşor-greu. Mai că-mi vine să tatonez o formă de răspuns: că „uşorul“ şi „greul“ sînt noţiuni relative, astfel încît ceva uşor poate fi greu în comparaţie cu ceva şi mai uşor, că, în cazul lichidelor, cele două nu se pot amesteca, întrucît uşorul stă mereu deasupra şi greul la fund sau, în sfîrşit, că un exemplu universal de amestec al uşorului cu greul e însăşi viaţa omului, cînd „greuşoară“, cînd „uşorgrea“, mereu la limita între volatilitate şi cădere. Dar orice aş spune eu, întrebarea lui Matei Dancu mă surclasează: eu sînt „logic“, previzibil, plat, el rămîne la mirarea fecundă din care s-a născut filozofia. Uneori, a rămîne în orizontul întrebării e mai înţelept decît a te precipita în soluţia aparentă a unui răspuns.

Nu voi încuraja, totuşi, zelul tandru al părinţilor îndrăgostiţi de urmaşii lor. Nu acesta e scopul rubricii noastre. Vom reacţiona, mai curînd, la întrebările adolescenţilor, nu întotdeauna la fel de picante, dar, adesea, de o stimulatoare gravitate. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.