Intermezzo: Horia Bernea și ofensiva privirii

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Pentru evocarea lui Horia Bernea din acest număr al Dilemei vechi am căutat, în arhiva personală, texte pe care le-am scris despre el de-a lungul anilor. Printre cele mai vechi, l-am găsit și pe cel de mai jos. Nu îmi mai amintesc dacă și unde l-am publicat. Îl reiau ca pe unul dintre pașii pe care i-am făcut, cîndva, către un om pe care l-am admirat și iubit.

Lumea simțurilor – spune, undeva, Ortega y Gasset – se comportă față de om asemenea unei nesățioase pantere. Ea tinde să ia cu asalt și să devoreze structura firavă a aparatului nostru de percepere și de pricepere. Ne credem hăitași ai lumii și ne trezim hăituiți de ea ca de o fiară.

Ceva trebuie, atunci, să se ridice împotriva acestei agresiuni, să-i țină piept. Iar dintre simțuri, văzul pare cel mai îndrituit să o facă... Căci punîndu-și lumina asupra oștirii dezlănțuite a universului vizibil, el reușește, pînă la urmă, să o fixeze, să o zăgăzuiască, să-i anuleze, fie și pentru un timp, dinamica dezlănțuită. Proiectîndu-se, curajoasă, înainte, privirea știe să stăvilească atacul feroce al panterei... Așa stînd lucrurile, nu putem fi decît încîntați să întîlnim, printre plasticienii români, un priceput și tenace îmblînzitor de pantere, cum este Horia Bernea. El găsește, iarăși și iarăși, în bazarul torențial al modernității, răgazul necesar pentru a contempla spectacolul lumii fără grabă, cu acea pietate pe care Goethe o recomanda ca stare optimă dinaintea universului.

Cîțiva ani la rînd, Bernea pare să nu fi făcut, de pildă, altceva decît să țintuiască atent, cu privirea, o colină din preajma Brașovului. De fapt, extinsă de-a lungul unui asemenea interval de timp, privirea încetează să mai fie empirie pură. Devine efort analitic, disecție, dar și exercițiu spiritual. Iar „a picta” devine sinonim cu „a consuma”, transfigurator, realitatea. Cu alte cuvinte, pantera senzoriului cedează (numai) dinaintea unei alte pantere: cugetul văzător al artistului. El este, de data aceasta, cel care „devorează” lumea, el este cel care o ia cu asalt, altfel însă decît printr-un gest de simetrică năvală. „Asaltului” policrom al lumii nu i se opune, așadar, un alt, vehement, asalt, ci un exercițiu al răbdării și al disponibilității. Arta însăși se dovedește a fi, în definitiv, tocmai această „rezistență”, acest contraatac îmblînzitor asupra marelui animal cosmic. Cît despre artist, el poate fi cu îndreptățire gîndit ca un specialist al domesticirii naturii, ca un îndemînatic dresor de senzații.

Dar a „consuma” lumea e, totuși, a te opri la jumătatea drumului. La acea jumătate de drum la care se opresc, de obicei, științele. Într-adevăr, științele „consumă” realul strict pentru a-l consuma, pentru a-l utiliza, pentru a-l supune ireversibil unei legi, alta decît legea sa proprie. Artele însă – cu cîte un reprezentant de anvergura lui Horia Bernea – consumă realul pentru a-l însuma, pentru a-l regăsi ca totalitate, ca întreg de sine stătător, ca ființă distinctă, cu care se poate comunica de la egal la egal. Horia Bernea știe să privească spre lucruri cu atîta intensitate încît, provocate de privirile sale, ele sfîrșesc prin a-și spune, nestingherite, povestea. E clipa în care văzul pictorului, pentru a putea înțelege, trebuie să se schimbe în auz. Cu aceasta ne aflăm, s-ar zice, în miezul însuși al artei de a privi. Căci așa și nu altfel trebuie privit universul: trebuie privit pînă în ceasul acela imprevizibil în care el începe să se audă, adică să exprime Cuvîntul originar din care a luat naștere.

Adaug și cîteva însemnări ale lui Horia Bernea, culese din publicațiile Muzeului Țăranului Român. Le-am savurat, iarăși și iarăși, de cîte ori le-am (re)descoperit...

 Am ajuns, în consecinţă, să definesc în ultimă analiză cultura ca pe o justă raportare la Materie... Arta – ca pe o judicioasă şi adecvată raportare la scopul propus, prin intermediul materiei. Nici o perioadă deplină a istoriei spiritului nu a fost posibilă fără o justă exprimare în planul materiei. Proasta raportare la materie reprezintă de obicei decadenţă, superficialitate, uscăciune… (într un asemenea context, Horia invoca, întotdeauna, sensul fondator al „Întrupării“ în universul creștin, n.m., A.P.)

 Românul actual funcţionează pe două poziţii extreme, ori un profund dispreţ pentru ceea ce însemnăm, ori o infatuare nejustificată pentru merite iluzorii care intră mai curînd în categoria defectelor.

 Cîndva, am încercat să cumpărăm o fereastră, un fragment de casă veche care fusese desfăcută şi stivuită într-o latură a curţii. „Cît ceri pe ea?“, l-am întrebat pe stăpînul casei. „Nu cer nimic. Dacă vă trebuie, puteţi s-o luaţi.” Dar nevasta lui a intervenit şi a zis nu. La toată insistenţa noastră a dat cu încăpăţînare acelaşi răspuns. „Nu!“ Într-un tîrziu a adăugat: „Cum să vă dau fereastra? Toată viaţa am privit lumea prin ea.“

(Despre tema crucii, constitutivă pentru discursul expozițional gîndit de Horia Bernea la Muzeul Țăranului Român, n.m., A.P.) O clasificare: 1. Crucea conţinută, implicată în sensul profund al obiectului. 2. a) Crucea ca semn benefic, „semnul crucii“ – pe pîine, la intersecţii, marcaj şi semn de pomenire, pe poartă, fîntînă, grajd etc. b) Crucea ornament – combinaţie de element ritual şi ornamentaţie sau croi. 3. Crucea rezultat al funcţiei şi eficienţei unui obiect: arhitectură, unelte, instrumente, pîrghii, ţesutul de război, munca cîmpului. 4. Crucea pe plante, animale (măgar) sau în anatomia omului – „o cruce de om“. 5. Sus-jos, dreapta-stînga, punctele cardinale… 6. Crucea e frumoasă prin ea însăşi. 7. Crucea care nu se vede, lucrurile construite, figurile geometrice legate de cruce. Crucea e un semn primordial, premerge semnul christic şi supravieţuieşte oricărei încercări.

 A nu-ţi cunoaşte limitele, chiar la cei mai buni oameni, e un lucru extrem de nociv.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.