Intermezzo: Horia Bernea și ofensiva privirii

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Pentru evocarea lui Horia Bernea din acest număr al Dilemei vechi am căutat, în arhiva personală, texte pe care le-am scris despre el de-a lungul anilor. Printre cele mai vechi, l-am găsit și pe cel de mai jos. Nu îmi mai amintesc dacă și unde l-am publicat. Îl reiau ca pe unul dintre pașii pe care i-am făcut, cîndva, către un om pe care l-am admirat și iubit.

Lumea simțurilor – spune, undeva, Ortega y Gasset – se comportă față de om asemenea unei nesățioase pantere. Ea tinde să ia cu asalt și să devoreze structura firavă a aparatului nostru de percepere și de pricepere. Ne credem hăitași ai lumii și ne trezim hăituiți de ea ca de o fiară.

Ceva trebuie, atunci, să se ridice împotriva acestei agresiuni, să-i țină piept. Iar dintre simțuri, văzul pare cel mai îndrituit să o facă... Căci punîndu-și lumina asupra oștirii dezlănțuite a universului vizibil, el reușește, pînă la urmă, să o fixeze, să o zăgăzuiască, să-i anuleze, fie și pentru un timp, dinamica dezlănțuită. Proiectîndu-se, curajoasă, înainte, privirea știe să stăvilească atacul feroce al panterei... Așa stînd lucrurile, nu putem fi decît încîntați să întîlnim, printre plasticienii români, un priceput și tenace îmblînzitor de pantere, cum este Horia Bernea. El găsește, iarăși și iarăși, în bazarul torențial al modernității, răgazul necesar pentru a contempla spectacolul lumii fără grabă, cu acea pietate pe care Goethe o recomanda ca stare optimă dinaintea universului.

Cîțiva ani la rînd, Bernea pare să nu fi făcut, de pildă, altceva decît să țintuiască atent, cu privirea, o colină din preajma Brașovului. De fapt, extinsă de-a lungul unui asemenea interval de timp, privirea încetează să mai fie empirie pură. Devine efort analitic, disecție, dar și exercițiu spiritual. Iar „a picta” devine sinonim cu „a consuma”, transfigurator, realitatea. Cu alte cuvinte, pantera senzoriului cedează (numai) dinaintea unei alte pantere: cugetul văzător al artistului. El este, de data aceasta, cel care „devorează” lumea, el este cel care o ia cu asalt, altfel însă decît printr-un gest de simetrică năvală. „Asaltului” policrom al lumii nu i se opune, așadar, un alt, vehement, asalt, ci un exercițiu al răbdării și al disponibilității. Arta însăși se dovedește a fi, în definitiv, tocmai această „rezistență”, acest contraatac îmblînzitor asupra marelui animal cosmic. Cît despre artist, el poate fi cu îndreptățire gîndit ca un specialist al domesticirii naturii, ca un îndemînatic dresor de senzații.

Dar a „consuma” lumea e, totuși, a te opri la jumătatea drumului. La acea jumătate de drum la care se opresc, de obicei, științele. Într-adevăr, științele „consumă” realul strict pentru a-l consuma, pentru a-l utiliza, pentru a-l supune ireversibil unei legi, alta decît legea sa proprie. Artele însă – cu cîte un reprezentant de anvergura lui Horia Bernea – consumă realul pentru a-l însuma, pentru a-l regăsi ca totalitate, ca întreg de sine stătător, ca ființă distinctă, cu care se poate comunica de la egal la egal. Horia Bernea știe să privească spre lucruri cu atîta intensitate încît, provocate de privirile sale, ele sfîrșesc prin a-și spune, nestingherite, povestea. E clipa în care văzul pictorului, pentru a putea înțelege, trebuie să se schimbe în auz. Cu aceasta ne aflăm, s-ar zice, în miezul însuși al artei de a privi. Căci așa și nu altfel trebuie privit universul: trebuie privit pînă în ceasul acela imprevizibil în care el începe să se audă, adică să exprime Cuvîntul originar din care a luat naștere.

Adaug și cîteva însemnări ale lui Horia Bernea, culese din publicațiile Muzeului Țăranului Român. Le-am savurat, iarăși și iarăși, de cîte ori le-am (re)descoperit...

 Am ajuns, în consecinţă, să definesc în ultimă analiză cultura ca pe o justă raportare la Materie... Arta – ca pe o judicioasă şi adecvată raportare la scopul propus, prin intermediul materiei. Nici o perioadă deplină a istoriei spiritului nu a fost posibilă fără o justă exprimare în planul materiei. Proasta raportare la materie reprezintă de obicei decadenţă, superficialitate, uscăciune… (într un asemenea context, Horia invoca, întotdeauna, sensul fondator al „Întrupării“ în universul creștin, n.m., A.P.)

 Românul actual funcţionează pe două poziţii extreme, ori un profund dispreţ pentru ceea ce însemnăm, ori o infatuare nejustificată pentru merite iluzorii care intră mai curînd în categoria defectelor.

 Cîndva, am încercat să cumpărăm o fereastră, un fragment de casă veche care fusese desfăcută şi stivuită într-o latură a curţii. „Cît ceri pe ea?“, l-am întrebat pe stăpînul casei. „Nu cer nimic. Dacă vă trebuie, puteţi s-o luaţi.” Dar nevasta lui a intervenit şi a zis nu. La toată insistenţa noastră a dat cu încăpăţînare acelaşi răspuns. „Nu!“ Într-un tîrziu a adăugat: „Cum să vă dau fereastra? Toată viaţa am privit lumea prin ea.“

(Despre tema crucii, constitutivă pentru discursul expozițional gîndit de Horia Bernea la Muzeul Țăranului Român, n.m., A.P.) O clasificare: 1. Crucea conţinută, implicată în sensul profund al obiectului. 2. a) Crucea ca semn benefic, „semnul crucii“ – pe pîine, la intersecţii, marcaj şi semn de pomenire, pe poartă, fîntînă, grajd etc. b) Crucea ornament – combinaţie de element ritual şi ornamentaţie sau croi. 3. Crucea rezultat al funcţiei şi eficienţei unui obiect: arhitectură, unelte, instrumente, pîrghii, ţesutul de război, munca cîmpului. 4. Crucea pe plante, animale (măgar) sau în anatomia omului – „o cruce de om“. 5. Sus-jos, dreapta-stînga, punctele cardinale… 6. Crucea e frumoasă prin ea însăşi. 7. Crucea care nu se vede, lucrurile construite, figurile geometrice legate de cruce. Crucea e un semn primordial, premerge semnul christic şi supravieţuieşte oricărei încercări.

 A nu-ţi cunoaşte limitele, chiar la cei mai buni oameni, e un lucru extrem de nociv.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.