„Înţelepciunea“ echidistanţei

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Avanpremieră jpeg

Dezbaterile de azi despre atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de politica regională (şi internaţională) a Federaţiei Ruse mi-au adus aminte de dezbateri asemănătoare din 1999, cu privire la criza din Kosovo. Şi atunci, ca şi acum, existau, la noi, numeroşi partizani ai unei atitudini mai „rezervate“ faţă de strategiile (prea „ofensive“) ale NATO şi UE. Să nu ne burzuluim prea tare! Nu e de nasul nostru! Singurul mesaj politic ferm – cel transmis de Traian Băsescu – a fost criticat de mulţi, ca fiind excesiv. În acest context, mi se pare util să reproduc mai jos prima parte a unui interviu solicitat, în 1999, de Gabriela Adameşteanu. Interviul a apărut, (sub titlul „Nu există neutralitate într-o lume globală“) în nr. 14 al Revistei 22 din acel an şi nu a fost reluat în volumul de interviuri pe care l-am publicat anul trecut la Humanitas.

Gabriela Adameşteanu: Faţă de intervenţia NATO în Iugloslavia, Ministerul de Externe Român (ca şi preşedintele, şi prim-ministrul) a avut o poziţie fără echivoc. Dar toţi predecesorii dvs. în această funcţie – Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, chiar Adrian Severin – s-au distanţat de ea, ori chiar au criticat-o. Cum explicaţi acest lucru?

Andrei Pleşu: Există un sindrom al predecesorului. El se percepe ca un profesionist absolut care, din motive diverse, a fost împiedicat să rămînă pe viaţă în funcţia în care, la un moment dat, a fost activ. „Predecesorul“ e cel care ştie mai bine ce trebuia făcut, care ar fi făcut mai bine ceea ce ar fi trebuit făcut şi este, prin natura amplasamentului lui, criticul de serviciu al „actualului“. Cînd „actualul“ devine şi el „predecesor“, probabil că va căpăta aceeaşi psihologie. Eu am fost criticat şi pentru ce am făcut, şi pentru ce n-am făcut. Unii îmi spun că am făcut prea puţin, alţii pretind că am făcut declaraţii prea apăsate. Sîntem un popor de comentatori. Competenţele sînt întotdeauna populare, unanime. Mitică e competent în toate: e analistul politic suprem, omul politic suprem, gazetarul suprem. El ştie şi se miră cum de ceilalţi nu-şi dau seama ce simplu e. Mitică îşi încheie toate demonstraţiile cu satisfacţia de a fi fost mereu cel care are dreptate. În ce mă priveşte, cu limitele mele personale şi cu experienţa mea zilnică în acest birou, n-am simţit că puteam să facem mai mult decît am făcut. Ori n-am avut destulă imaginaţie, ori informaţiile pe care le-am avut au fost de natură să mă blocheze – fapt este că nu mă simt vinovat de a nu fi făcut mai mult, chiar dacă, la un moment dat, şi am şi declarat-o public, am spus că era bine să valorificăm mai intens fondul nostru de bune realţii cu sîrbii. Noi n-am fost utilizaţi de comunitatea internaţională pe măsura acestui bun raport şi atunci el s-a degradat prin nefrecventare. Dar nu cred că e corect să ne facem iluzia că, într-o problemă în care Grupul de Contact, NATO, Uniunea Europeană, Consiliul de Securitate, toţi experţii lumii nu au găsit căi optime de rezolvare, puteam veni noi cu marea soluţie. Dacă mi-a incumbat mie acest rol, admit că nu l-am îndeplinit şi îmi asum această limită, dar sînt, în acelaşi timp, foarte curios care ar fi fost marea soluţie pe care „predecesorul“ ar fi avut-o. Şi, dacă ar fi avut-o, mă întreb de ce, din motive patriotice, cel puţin, nu s-a grăbit să mi-o comunice. Eu am păstrat o maximă disponibilitate de dialog cu toţi „predecesorii“ mei, i-am numit pe toţi în Consiliul de Onoare al Academiei Diplomatice, i-am invitat şi la o discuţie, la care nu au venit. Dar aş fi fost încîntat să primesc sfaturile lor, să-i aud, măcar la telefon, că vor să mă ghideze – n-am vanităţi în privinţa asta... Dar altfel, nici acum, cînd ei spun că trebuia făcut altceva, şi în alt moment, nu am aflat încă ce anume trebuia, de fapt, făcut. Nu ştiu dacă tăcerea lor e o formă de discreţie sau e totuşi confirmarea faptului că n-au, în fond, nimic special de spus.

G.A.: Din ce am înţeles eu, voiau „o şi mai mare neutralitate“.

A.P.: Eu nu pot, totuşi, decît să sper că, dacă ar fi fost în locul meu, ar fi făcut la fel ca mine. După părerea mea, ar fi făcut o mare greşeală dacă ar fi pedalat pe tema neutralităţii. Întîi, pentru că acest concept al neutralităţii e foarte costisitor. E un lux. Numai o ţară foarte solidă poate fi neutră. Teoria neutralităţii era la modă şi pe vremea lui Titulescu, care are o foarte frumoasă pagină pe tema aceasta, încheiată cu precizarea că neutralitatea, la limită, e dezonorantă.

G.A.: Dar e practică?

A.P.: Nu e practică. Neutralitatea nu e o soluţie reală. Noi avem experienţa unor ţări civilizate care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au ţinut să-şi declare neutralitatea şi au fost ocupate după două zile. Nu există neutralitate într-o lume globală: acum trebuie să fii „situat“. Noi ne plîngem tot timpul că nu sîntem situaţi, că sîntem într-o zonă gri, că nu aparţinem nici unui club şi că cei către care vrem să mergem nu ne primesc. [La data apariţiei interviului, nu eram încă membri NATO şi nici membri UE (n.m., A.P. 2014)]. Or, cum să combatem această situaţie cu o teorie a neutralităţii, adică a nonsituării, luată ca principiu? Eu găsesc că, dimpotrivă, trebuie să optăm şi trebuie să fim consecvenţi cu opţiunea noastră, indiferent cîte costuri implică. Orice opţiune înseamnă sacrificiu, înseamnă renunţare la alte opţiuni. Dar, fără opţiune, nimic nu este posibil într-o politică ofensivă, cum vrem să facem. (…).  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.