„Înţelepciunea“ echidistanţei

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Avanpremieră jpeg

Dezbaterile de azi despre atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de politica regională (şi internaţională) a Federaţiei Ruse mi-au adus aminte de dezbateri asemănătoare din 1999, cu privire la criza din Kosovo. Şi atunci, ca şi acum, existau, la noi, numeroşi partizani ai unei atitudini mai „rezervate“ faţă de strategiile (prea „ofensive“) ale NATO şi UE. Să nu ne burzuluim prea tare! Nu e de nasul nostru! Singurul mesaj politic ferm – cel transmis de Traian Băsescu – a fost criticat de mulţi, ca fiind excesiv. În acest context, mi se pare util să reproduc mai jos prima parte a unui interviu solicitat, în 1999, de Gabriela Adameşteanu. Interviul a apărut, (sub titlul „Nu există neutralitate într-o lume globală“) în nr. 14 al Revistei 22 din acel an şi nu a fost reluat în volumul de interviuri pe care l-am publicat anul trecut la Humanitas.

Gabriela Adameşteanu: Faţă de intervenţia NATO în Iugloslavia, Ministerul de Externe Român (ca şi preşedintele, şi prim-ministrul) a avut o poziţie fără echivoc. Dar toţi predecesorii dvs. în această funcţie – Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, chiar Adrian Severin – s-au distanţat de ea, ori chiar au criticat-o. Cum explicaţi acest lucru?

Andrei Pleşu: Există un sindrom al predecesorului. El se percepe ca un profesionist absolut care, din motive diverse, a fost împiedicat să rămînă pe viaţă în funcţia în care, la un moment dat, a fost activ. „Predecesorul“ e cel care ştie mai bine ce trebuia făcut, care ar fi făcut mai bine ceea ce ar fi trebuit făcut şi este, prin natura amplasamentului lui, criticul de serviciu al „actualului“. Cînd „actualul“ devine şi el „predecesor“, probabil că va căpăta aceeaşi psihologie. Eu am fost criticat şi pentru ce am făcut, şi pentru ce n-am făcut. Unii îmi spun că am făcut prea puţin, alţii pretind că am făcut declaraţii prea apăsate. Sîntem un popor de comentatori. Competenţele sînt întotdeauna populare, unanime. Mitică e competent în toate: e analistul politic suprem, omul politic suprem, gazetarul suprem. El ştie şi se miră cum de ceilalţi nu-şi dau seama ce simplu e. Mitică îşi încheie toate demonstraţiile cu satisfacţia de a fi fost mereu cel care are dreptate. În ce mă priveşte, cu limitele mele personale şi cu experienţa mea zilnică în acest birou, n-am simţit că puteam să facem mai mult decît am făcut. Ori n-am avut destulă imaginaţie, ori informaţiile pe care le-am avut au fost de natură să mă blocheze – fapt este că nu mă simt vinovat de a nu fi făcut mai mult, chiar dacă, la un moment dat, şi am şi declarat-o public, am spus că era bine să valorificăm mai intens fondul nostru de bune realţii cu sîrbii. Noi n-am fost utilizaţi de comunitatea internaţională pe măsura acestui bun raport şi atunci el s-a degradat prin nefrecventare. Dar nu cred că e corect să ne facem iluzia că, într-o problemă în care Grupul de Contact, NATO, Uniunea Europeană, Consiliul de Securitate, toţi experţii lumii nu au găsit căi optime de rezolvare, puteam veni noi cu marea soluţie. Dacă mi-a incumbat mie acest rol, admit că nu l-am îndeplinit şi îmi asum această limită, dar sînt, în acelaşi timp, foarte curios care ar fi fost marea soluţie pe care „predecesorul“ ar fi avut-o. Şi, dacă ar fi avut-o, mă întreb de ce, din motive patriotice, cel puţin, nu s-a grăbit să mi-o comunice. Eu am păstrat o maximă disponibilitate de dialog cu toţi „predecesorii“ mei, i-am numit pe toţi în Consiliul de Onoare al Academiei Diplomatice, i-am invitat şi la o discuţie, la care nu au venit. Dar aş fi fost încîntat să primesc sfaturile lor, să-i aud, măcar la telefon, că vor să mă ghideze – n-am vanităţi în privinţa asta... Dar altfel, nici acum, cînd ei spun că trebuia făcut altceva, şi în alt moment, nu am aflat încă ce anume trebuia, de fapt, făcut. Nu ştiu dacă tăcerea lor e o formă de discreţie sau e totuşi confirmarea faptului că n-au, în fond, nimic special de spus.

G.A.: Din ce am înţeles eu, voiau „o şi mai mare neutralitate“.

A.P.: Eu nu pot, totuşi, decît să sper că, dacă ar fi fost în locul meu, ar fi făcut la fel ca mine. După părerea mea, ar fi făcut o mare greşeală dacă ar fi pedalat pe tema neutralităţii. Întîi, pentru că acest concept al neutralităţii e foarte costisitor. E un lux. Numai o ţară foarte solidă poate fi neutră. Teoria neutralităţii era la modă şi pe vremea lui Titulescu, care are o foarte frumoasă pagină pe tema aceasta, încheiată cu precizarea că neutralitatea, la limită, e dezonorantă.

G.A.: Dar e practică?

A.P.: Nu e practică. Neutralitatea nu e o soluţie reală. Noi avem experienţa unor ţări civilizate care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au ţinut să-şi declare neutralitatea şi au fost ocupate după două zile. Nu există neutralitate într-o lume globală: acum trebuie să fii „situat“. Noi ne plîngem tot timpul că nu sîntem situaţi, că sîntem într-o zonă gri, că nu aparţinem nici unui club şi că cei către care vrem să mergem nu ne primesc. [La data apariţiei interviului, nu eram încă membri NATO şi nici membri UE (n.m., A.P. 2014)]. Or, cum să combatem această situaţie cu o teorie a neutralităţii, adică a nonsituării, luată ca principiu? Eu găsesc că, dimpotrivă, trebuie să optăm şi trebuie să fim consecvenţi cu opţiunea noastră, indiferent cîte costuri implică. Orice opţiune înseamnă sacrificiu, înseamnă renunţare la alte opţiuni. Dar, fără opţiune, nimic nu este posibil într-o politică ofensivă, cum vrem să facem. (…).  

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.