Intelectualii? A se slăbi!

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

Colegul meu de şcoală primară, dl Ştefan Brăgărea (în clasă i se spunea Toto), mi-a scris cîteva rînduri pe adresa Dilemei vechi în chestiunea nebuloasă – şi tot mai iritantă – a „intelectualilor“. M-am bucurat să văd că citeşte gazeta noastră şi că e un cititor reactiv. Trebuie să spun că, încă din clasa a treia, îl admiram intens, cu inevitabile accente de invidie. Scria versuri mai bune ca ale mele şi era la fel de dotat pentru umanioare ca şi pentru ştiinţele exacte. Avea o maturitate timpurie, care îi dădea o anumită afectare a gestului şi a rostirii, fără să atenueze în vreun fel, ba dimpotrivă, farmecul portretului lui.

L-am indispus, se pare, cu o frază aruncată în fuga unei conversaţii cu dl Lucian Boia: intelectualii, afirmam în conversaţia cu pricina, nu au neapărat mai mult sau mai puţin caracter decît inginerii, taximetriştii etc. Care va să zică inginerii nu sînt intelectuali... Dragă Toto, mea culpa! M-am exprimat pripit. Iată de ce: a fi „inginer“ e o meserie, ca şi a fi medic, avocat, profesor sau taximetrist. A fi „intelectual“ nu e o meserie, nu există, ca atare, în „nomenclatorul“ profesiunilor tradiţionale. Cînd spui despre cineva că este un intelectual, nu spui automat cu ce se ocupă, ce ştie să facă, care e competenţa lui specifică. Spui alte lucruri: că e un om şcolit (ceea ce nu-i exclude pe ingineri, dar nici nu e, în sine, o garanţie de „intelectualitate“ autentică, într-o perioadă în care diplomele se pot obţine şi pe bani şi în care nenumăraţi „diplomaţi“ au o cultură de pieţari). Mai spui – cînd foloseşti calificativul de „intelectual“ – că e vorba de un ins a cărui axă existenţială e reflexivitatea, interogativitatea, nevoia dezinteresată de a înţelege, miza pe „intelect“ mai mult decît pe orice altă facultate. Mai spui şi că ai în vedere o categorie umană pentru care universul cărţii e esenţial, pentru care lectura, curiozitatea „gratuită“, frecventarea artelor şi literelor, pasiunea investigaţiei ştiinţifice şi a schimbului de idei fac parte din metabolismul cotidian al vieţii. Toate aceste atribute se pot regăsi la nivelul oricărei profesii. Jakob Böhme şi-a început viaţa ca cioban şi a devenit apoi cizmar. Spinoza a trăit ca şlefuitor de lentile. Prin urmare şi tu, dragă Toto, faci greşeala mea: echivalezi un fel de a fi cu o meserie. A fi inginer nu e un mod de a fi (decît pentru comentatorii răuvoitori). Iar a fi intelectual se poate cupla cu orice îndeletnicire. În ce mă priveşte, pentru a evita orice malentendu, ar fi trebuit să spun ceva de genul: medicii, profesorii, scriitorii şi artiştii nu au necesarmente mai mult caracter decît inginerii etc. N-am făcut-o şi am greşit. Pardon! Pe de altă parte, nu pot fi de acord cu definiţia ta: intelectualii sînt ăia cu creierul, iar neintelectualii sînt ăia cu mîinile. Pictorii şi sculptorii lucrează foarte mult cu mîinile. În schimb, portarul unei întreprinderi nu face cu mîinile nimic. Iar un meseriaş de calitate, fie el tîmplar, instalator, matriţer sau mai ştiu eu ce, ar avea dreptul să fie ofensat de definiţia ta: nici el nu e un robot decerebrat, un îndemînatic fără idei, o vietate negînditoare.

Dialogul nostru vine pe un fundal politic şi sociologic în care înjurătura grosolană şi discriminările prosteşti au umplut scena. Dispreţul faţă de „intelectuali“ a căpătat ascuţişul şi radicalitatea pe care o avea, cîndva, ura de clasă. Intelectualitatea e o specie deplorabilă, netrebnică, neputincioasă şi arogantă, un fel de pegră care ne ameninţă partidele, instituţiile şi viitorul. Fără intelectuali, lumea ar fi în ordine: plină de băieţi descurcăreţi, cu simţ politic, fără dubii stupide, fără fasoane elitiste. În acelaşi timp, asistăm şi la o caraghioasă frustrare: în secret, toţi s-ar vrea niţeluş „intelectuali“. „Ce, adică noi nu citim? N-avem şi noi doctoratul? Nu ştim şi noi cine e Eminescu, nu ştim şi noi că ne-am bătut la Rovine şi că l-am dat lumii pe Brâncuşi? Şi noi ne mai uităm prin dicţionare, şi noi scoatem citate de pe Google şi noi ştim unele cuvinte «fine». A se slăbi cu fiţele astea academice!“ Tămbălăul public nu vrea să înţeleagă că lichelismul, imbecilitatea, vanitatea şi hoţia sînt democratic repartizate asupra tuturor oamenilor, fie că sînt „intelectuali“ sau nu. Dar cine îşi imaginează că a nu citi, a nu cădea niciodată pe gînduri, a te purta birjăreşte, a te ocupa numai de şmecherii şi aranjamente adaugă ceva calităţii tale umane e la fel de smintit ca cel care crede că a fi frecventat bibliotecile e a fi deja cu sufletul în rai şi a avea un ascendent inatacabil asupra oricui. Oricum e mitocăneşte să pui stigmatul asupra unor categorii generale. Bătăuşii anti-intelectuali să facă bine să-şi dovedească consecvenţa refuzînd progeniturilor lor orice contact cu cartea. Le-ar asigura, poate, astfel, solide cariere de lideri politici...

P.S.: Dragă Toto, dezbaterea noastră se poartă în alt context şi voi reflecta la argumentele tale. Intelectualul e cineva care stă bine cu „cultura generală“. Se pune însă problema dimensiunilor exacte ale „generalului“. Tu zici: eu ştiu ceva istorie a artei, dar şi tu ar trebui să ştii ceva biochimie. Admite, totuşi, că a şti cine au fost Leonardo da Vinci sau Goethe e ceva „mai general“ decît a şti cum stau lucrurile cu sinteza proteinelor... Dar poate despre asta vom convorbi altădată.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.