Integrarea de tranziție

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Întrebări jpeg

Era inevitabil. În loc să fie o evoluţie armonioasă, naturală, echilibrată, integrarea europeană a ţărilor candidate împrumută ceva din metabolismul tranziţiei. Mai mult: chiar şi instituţiile comunitare se văd contaminate de ritmurile, obiceiurile şi tatonările ţărilor aspirante. Cu alte cuvinte, procesul integrării seamănă mai mult a Est decît a Vest. Se fac mişcări precipitate, se ţin multe discursuri, se lansează şi se încalcă promisiuni, se alternează exigenţa ţeapănă cu festivităţile. De aceea, primul îndemn pe care l-aş adresa europenilor în general, politicienilor europeni de la răsărit şi de la apus şi analiştilor politici care trăiesc din tribulaţiile Bruxelles-ului ar fi, în noua „lingua franca“: „Relax!“, „Take it easy!“, nu abuzaţi de îngrijorare şi de spirit organizatoric, nu vă agitaţi, vorbiţi mai puţin şi mai calm, pe scurt, feriţi-vă să transformaţi problematica integrării europene într-un rigid „cincinal“, într-o ideologie triumfalistă, într-o insomnie. E păcat să văduvim un proiect atît de nobil de componenta de „firesc“, de graţie, a unei evoluţii organice şi, într-un anumit sens, subînţelese. Nu vreau să spun că trebuie să lăsăm lucrurile la întîmplare sau că o angajare rezonabilă, dar constantă către scopul propus n-ar fi necesară. Uneori însă, mi se pare că ne confruntăm cu o inflaţie contraproductivă a vorbelor. Pendulăm între excesul birocratic al planificării şi excesul retoric al utopiei sentimentale. Teoreticienii se străduiesc să se manifeste pragmatic, în vreme ce politicienii divaghează înaripat, mişcîndu-se stîngaci printre angajamente voioase şi metafore diafane. Primesc anual – şi, fără îndoială, sînt departe de a fi un caz izolat – cel puţin zece sau cincisprezece invitaţii la colocvii internaţionale axate, sub diverse deghizamente, pe aceeaşi ostenită temă a integrării europene. E îngrijorător. S-a ajuns la modă, la limbaj de lemn, la stereotipie. Substanţa europeană nu iese îmbogăţită din această epidemică vorbărie. Mai cu seamă noi, cei din Est, ştim foarte bine cum pot propaganda, discursul sărbătoresc, planificarea şi isteria organizatorică să distrugă tot. 

Una din piedicile severe în calea unificării europene este inabilitatea funcţionarilor apuseni şi răsăriteni de a găsi dozajul optim între omogenitate şi diferenţiere. Există o singură Europă, dar există mai multe culturi europene. S-a spus, nu o dată, că Europa e singulară tocmai prin policroma multiplicitate care o alcătuieşte, în ciuda unui spaţiu geografic restrîns. Lucrurile par evidente, dar instituţiile europene nu se comportă foarte coerent în această privinţă. Proiectul integrării pune accentul, fireşte, pe ceea ce ţările candidate au în comun cu ţările membre: apartenenţa la acelaşi spaţiu geografic, istoric şi spiritual (şi fractura nedreaptă survenită după Al Doilea Război Mondial), valori comune, aspiraţii comune etc. Practica integrării se vede însă obligată să pună accentul pe diferenţe: diferenţe de ordin economic şi legislativ, diferenţe de mentalitate, de tradiţii religioase, de Weltanschauung, de cutumă. Se pune întrebarea: ce prevalează? Dacă prevalează diferenţele, de ce ţinem cu tot dinadinsul să ne unim? Dacă prevalează asemănările, de ce facem din procesul unificării un exerciţiu atît de laborios şi de ce dăm atîta greutate deosebirilor? La o privire mai atentă, exerciţiul integrării impune, vrînd-nevrînd, ideea că deosebirile sînt, în principiu, blamabile. Ţările candidate sînt invitate să se angajeze într-un efort care să anuleze deosebirile dintre ele şi Occident. Negocierile de aderare propun criterii de aliniere la un standard comunitar, subînţelegînd că îndeplinirea acestor criterii va duce la o nivelare igienică a peisajului: ne vom simţi peste tot în acelaşi fel, vom mînca la fel, vom gîndi la fel, vom avea aceleaşi maşini, aceleaşi magazine, aceeaşi Constituţie. Orice abatere este conotată negativ. Pe fondul unei retorici care predică toleranţa, respectul pentru alteritate, dreptul diferenţei de a fi acceptată ca diferenţă, diferenţele sînt cuplate, în cursa integrării, cu un sentiment de vinovăţie. Ştiu foarte bine că există diferenţe „bune“, care trebuie acceptate, şi diferenţe „rele“, care trebuie reduse. Dar în vreme ce despre cele din urmă se vorbeşte foarte apăsat, cele dintîi sînt pomenite fără convingere, din raţiuni mai curînd decorative. „Dă bine“, într-un discurs politic, să spui ceva înălţător despre cultură, să dai un citat din Havel, să concezi, magnanim, că ţările mediu- şi est-europene au de oferit „Europei“ un notabil patrimoniu intelectual şi artistic. Dar avem încă mult de lucru pînă să înţelegem că, fără asemănări fundamentale, problema integrării devine caducă, după cum, fără deosebiri interne legitime, comunitatea europeană devine un spectru. Trebuie să pricepem că există mai multe feluri de a fi european şi că avem încă multe de învăţat unii de la alţii. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că unele ţări sînt mai dinamice, unele mai lente, că unii europeni sînt mai volubili, alţii mai tăcuţi, că unii sînt mai muzicieni, iar alţii mai romancieri, unii mai iubitori de şnapsuri, unii mai iubitori de bere, unii mai conservatori, alţii mai zglobii ş.a.m.d. Trebuie să abandonăm ideea că „ştergerea diferenţelor“ e realistă şi dezirabilă şi că prejudecăţile noastre sînt întemeiate. În Est, Vestul e privit, adesea, ca o utopie tiranică, iar în Vest, Estul e privit ca un balast barbar. Sîntem mult mai izolaţi unii de alţii decît o credem, în pofida discursurilor publice, a suspendării vizelor, a Internetului. Ceea ce fiecare din noi ne închipuim despre celălalt e mai puternic decît ceea ce ştim cu adevărat. Un arab din secolul al VII-lea, Ali bin abi Taleb, era mai înţelept decît noi: „Nici o izolare – spunea el – nu e mai jalnică decît cea produsă de închipuire“.

Apărut în Dilema veche, 12 noiembrie 2004

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.