Înapoi la colectivism?

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
Ce ştii să faci? jpeg

Am ascultat, de curînd, o conferinţă a doamnei Angela Gronenborn de la Universitatea din Pittsburg. Domeniul era departe de a-mi fi familiar (biologie structurală), dar implicaţiile lui „metodologice“ mi s-au părut cît se poate de instructive şi... neliniştitoare. Doamna Gronenborn lucrează într-un laborator dotat cu instrumente hiperperformante şi se străduieşte, alături de o echipă multinaţională, să lămurească misterul interacţiunilor celulare. Cercetarea implică nu doar unelte sofisticate, dar şi specialişti ai unor teritorii distincte: fizică, chimie, biologie. Inevitabil, se pune problema multidisciplinarităţii, a interdisciplinarităţii şi, la limită, a transdisciplinarităţii. Rapid spus, istoria ştiinţei nu avea cum să evite acest tip de evoluţie. S-a trecut, de-a lungul unui traseu milenar, de la „viziuni globale“ fără temei empiric, la fragmentare disciplinară, de la enciclopedism candid, la specializare severă. Convieţuirea, pe orizontală, a mai multor discipline a prins corp în instituţia multidisciplinară a universităţilor. A urmat momentul în care fiecare disciplină a simţit nevoia să-şi lărgească unghiul de atac, adoptînd metode şi informaţii ale altor discipline. Nu atît obiectul investigaţiilor lor s-a modificat, cît modul de abordare. Fizica a simţit nevoia să se cupleze cu matematica, psihologia cu istoria, geografia cu antropologia etc. Acelaşi fenomen, pus sub mai multe spoturi de lumină. E ceea ce se cheamă interdisciplinaritate.

Doamna Gronenborn – aducînd laolaltă chimia, fizica şi biologia – se încadrează în această categorie, care nu implică dispariţia disciplinelor „tradiţionale“ sau neglijarea unei riguroase formaţii de ramură, ci doar mobilizarea mai multor date şi tehnici din domenii colaterale, pentru a înţelege mai bine şi mai cuprinzător domeniul propriu. La un moment dat, însă, interdisciplinaritatea creează discipline sau noduri disciplinare noi. Problema „mediului“, de pildă, sau aceea a „energiei“ în sens larg nu mai suportă încadrarea într-o singură rubrică disciplinară. „Reţeaua“ îşi produce propriile discipline. Lucrurile se complică pînă la inefabil, odată cu apariţia, în anii ’70, a ideii de transdisciplinaritate, care valorifică spaţiile de investigaţie dintre disciplinele clasice sau de dincolo de ele. Nu ne mai confruntăm cu mai multe metode focalizînd asupra aceluiaşi obiect, ci cu obiecte insolite, dacă nu chiar cu explozia noţiunii înseşi de „obiect“. Sîntem, brusc, pe un alt nivel de înţelegere a realităţii. Cele 8000 de discipline care alcătuiesc, astăzi, curriculum-ul academic planetar nu sînt decît 8000 de secţiuni artificiale prin „corpul“ realului. Lumea nu e, în definitiv, o sumă de „discipline“. E, prin definiţie, trans- şi aş spune chiar metadisciplinară. E un întreg, un ansamblu complex de interconexii, un paradox cvasiindescifrabil. Transdisciplinaritatea (vezi definiţia lui Basarab Nicolescu) implică conjuncţia dintre mai multe niveluri ale realului şi nu mai lucrează cu principiul terţului exclus. S-ar zice că un mare fizician englez (Sir James Jeans) avea dreptate să creadă că universul seamănă mai degrabă cu o mare idee, decît cu o uriaşă maşinărie.

De ce spuneam că „metodologia“ propusă de doamna Angela Gronenborn are o dimensiune neliniştitoare? Pentru că, din experienţa interdisciplinarităţii, dînsa induce principiul preeminenţei echipei asupra cercetătorului individual. Într-un laborator şi în perimetrul ştiinţelor naturii, efortul colectiv e, fireşte, legitim. Pe de altă parte, în nici un domeniu, creativitatea nu poate fi redusă la aglutinare intelectuală. Dialogul, deschiderea către celălalt, colaborarea cu el nu se rezolvă prin simpla juxtapunere a energiilor individuale. Angela Gronenborn dă, jubilatoriu, exemplul unei „contribuţii“ ştiinţifice (devenită articol ISI) semnată de 82 de autori! Ne aflăm, cu o asemenea cifră, în plin anonimat, într-o creativitate de tip folcloric, fără portrete distincte şi fără responsabilităţi asumate. Oricum, în spaţiul disciplinelor umaniste, tipul acesta de cercetare e de negîndit. Da, un grup (mare) de savanţi poate produce o enciclopedie sau o culegere de articole pe aceeaşi temă. Dar nici în ştiinţele exacte, nici în cele ale spiritului, marile idei nu coboară, ca Duhul Sfînt, asupra unui colhoz „apostolic“, ci se nasc în mintea unui om. A unui om singur. Nu se poate exclude principiul colaborării fructuoase dintre indivizi ilustrînd aceeaşi disciplină sau discipline diferite, dar nu se poate delega patosul interogativităţii, al căutării şi, de ce nu, al inspiraţiei asupra unei cantităţi umane, oricît de solidare. Nici legea gravitaţiei, nici teoria relativităţii, nici mecanica cuantică – şi cu atît mai puţin marile sisteme filozofice sau marile performanţe hermeneutice – n-au survenit la capătul unui hei-rup colectiv, al unui Bumbeşti-Livezeni academic. Dacă inter- şi transdisciplinaritatea devin transindividuale, ele vor sfîrşi prin a deveni, într-un fel sau altul, transomeneşti. Vom fi înlocuiţi de un previzibil metabolism gregar. Unanimitatea întrebărilor şi a răspunsurilor, omogenitatea planetară a gîndirii, consensul diamantin asupra unui adevăr căutat şi găsit de toţi, la grămadă, ar fi – din punctul meu de vedere – moartea termică a inteligenţei.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.