În jurul unei întîlniri cu Nae Caranfil

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Avanpremieră jpeg

Îmi place să văd filme de Nae Caranfil. Îmi place să văd şi filme de Cristi Puiu, de Cristian Mungiu, sau de Corneliu Porumboiu. Dar motivele sînt, de fiecare dată, altele. În cazul lui Nae Caranfil, satisfacţia mea vine din faptul că mă simt confirmat în toate idiosincraziile mele. Iată trei dintre ele:

1. Cînd privesc un film, nu-mi place să simt, clipă de clipă, peste umăr, prezenţa regizorului. Nu-mi place să fiu hărţuit de ocheadele lui „profesioniste“, să-l aud sau să mi se pară că-l aud şoptindu-mi din culise la ce să fiu atent, care sînt şmecheriile lui „tehnice“, ce poantă nu trebuie să-mi scape, ce mişcare de cameră neconvenţională, originală, subtilă mi-a pregătit, ce montaj „hoţ“ a inventat etc. Nu-mi place, cu alte cuvinte, să mi se ceară mereu să fiu inteligent, să fiu un spectator „expert“, să uit de desfăşurarea propriu-zisă a filmului, pentru a pescui, neîncetat, delicateţuri de substrat. Asta pentru că eu mă duc la cinema ca spectator. Ca simplu spectator. Dacă aş fi critic de film, mi-aş scrie, probabil, cronica abia după ce aş revedea spectacolul. Dar nu l-aş revedea, dacă primul contact nu mi-ar fi stimulat plăcerea inocentă a uitării de sine şi de „specialişti“.

2. Cînd privesc un film, nu-mi place să simt, în faldurile lui, „lecţia“. Detest să fiu dăscălit, sermonizat, manipulat pedagogic. Nu-mi plac filmele (şi nici alte genuri de artă) în care pe primul plan e o teză. Ceea ce vreau e să mă bucur şi să cad, eventual, pe gînduri. Atît. Dacă, pornind de la ce-am văzut, sînt înclinat să formulez şi să pun în discuţie o teză, asta e treaba mea, libertatea mea, modul meu de a trăi cu oferta regizorului. Dar treaba lui e să-mi spună o poveste („Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomana“). Că, atunci cînd alege să-mi povestească ceva anume, autorul filmului va fi avînd şi el în minte o teză, „teza“ lui, pot înţelege. Dar să nu mi-o bage mie pe gît. El să se concentreze pe povestire, cum fac koan-urile Zen, snoavele hassidice, apoftegmele Sfinţilor Părinţi, parabolele hristice, care sînt, toate, materie de reflecţie, nu înţelepciune semipreparată, schemă morală, „mod de folosinţă“ univocă a spiritului.

3. Nu-mi place, cînd văd un film, să mi se sugereze vreo înregimentare estetică „cool“. Adică să mi pretindă să optez ferm, exclusivist, pentru o „orientare“ anumită, pentru un „curent“ trendy, dinaintea căruia stă, de obicei, cuvîntul „nou“. Asta nu înseamnă că sînt insensibil, că mă raportez morocănos, la tot ceea ce ţine de „noul val“, fie el cel din cinema, din literatură sau din filozofie. Numai că nu accept să mi se cenzureze preferinţele, să fiu pus să aleg tăios între „nou“ şi „vechi“. Îmi place şi „vechiul val“, îmi plac şi valurile paralele, şi cele ale fluxului şi cele ale refluxului…Mi se pare idiot să spui: „După Picasso, nu mă mai pot întoarce la Rafael.“ La fel de idiot e şi să iei direcţia inversă: „După Rembrandt, zbînţuielile unor Kandinsky, Mondrian sau Pollock sînt de nedigerat.“ Nu vreau să citesc Robbe-Grillet sub interdicţia de a mai citi Cehov. Legat de asta, mi se pare snob orice dispreţ „iniţiatic“ pentru „succesul de public“. E drept, succesul de public nu e o garanţie de calitate. Dar nici insuccesul cras nu e. Plictiseala nu e o formă de rafinament intelectual.

Dincolo de faptul că dă apă la moară acestor idiosincrazii ale mele, filmele lui Nae Caranfil îmi plac şi pentru că, în fiecare din ele, găsesc episoade care mă fac să rîd cu poftă (astfel încît „mizerabilismul“  e relativizat întotdeauna prin derizoriu, ambiguitate, absurd şi comic), pentru că, în toate poveştile, se întrevede un subton de bună cultură „tradiţională“ (Stendhal, Rossini, Verdi, Brecht, istorie veche şi recentă etc.), pentru că, dincolo de asemenea „citate“, vigoarea frustă a vieţii nu e diminuată (Nae Caranfil a produs, cred, singurul film din lume a cărui replică finală, cu rol de concluzie, este: „căcat“), în sfîrşit, pentru că realitatea masivă e uneori, pe neaşteptate, fisurată de un „atac“ suprareal, de o divagaţie fulgurantă, prin care se percepe fabulosul, implauzibilul, basmul. Realul devine ficţiune, iar ficţiunea ia locul realului.

Mai sînt şi alte motive. Întrebat care îi este filmul istoric preferat, Nae Caranfil nu s-a sfiit să răspundă: Spartacus. O declaraţie curajoasă printre atîţia „abstractori de chintesenţă“ care dispreţuiesc superproducţiile „ieftine“. Eu aş fi spus, nostalgic, Vikingii (cu Kirk Douglas şi Tony Curtis…). Îi place şi Alexander Payne, care îmi place şi mie (About Schmidt – un film excepţional, ca şi Broken Flowers al lui Jarmusch). E drept, îi place şi Lars von Trier. Despre asta mai vorbim…  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.