În apărarea celor fără apărare

Cu mai multe zile în urmă am primit un text din partea doamnei avocat Sandra Grădinaru, din Iași, conferențiar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. Am avut prilejul să o văd vorbind în cîteva emisiuni de televiziune și am fost plăcut impresionat de discursul dînsei: ferm, profesionist, convingător și, mai ales, foarte angajat civic, dincolo de „tehnicalitățile“ propriu-zise ale meseriei (dar fără neglijarea lor). Mi se pare util să propun și cititorilor noștri „scrisoarea“ doamnei avocat, preocupată, cum veți vedea, de o problemă esențială, acută și, din păcate, tratată ineficient de instituțiile aferente. Iată textul:

Domnule Pleșu,

Într-o țară în care se revendică drepturi de toate felurile și politicienii se ceartă tot timpul confiscîndu-ne atenția, statisticile referitoare la infracțiunile săvîrșite asupra minorilor sînt îngrijorătoare. Potrivit datelor furnizate de Direcția de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliție în perioada 30 aprilie 2018 – 20 mai 2019 (anterior cazului Caracal), 5.078 de minori dispăruseră în România. Totodată, numărul cazurilor de abuz sexual asupra copiilor în mediul online a crescut în anul 2019 față de anul 2018, potrivit statisticilor furnizate de organizația „Salvați Copiii“. Monitorizarea arată o creștere a numărului de astfel de cazuri, de la 1.813 raportate în anul 2018 la 2.713 cazuri raportate în anul 2019. E de ajuns să privim ce se întîmplă la porțile școlilor primare sau ale grădinițelor la ora prînzului. Vedem zeci și zeci de părinți sau bunici veniți să-și ia copiii, de frică să nu li se întîmple ceva, să nu fie răpiți sau agresați pe stradă. Vă amintiți, sînt sigură, versurile lui Eminescu: „Fiind băiet, păduri cutreieram…“ Ce vremuri! Azi, copiii nu mai îndrăznesc să cutreiere nici măcar strada din fața casei sau a școlii… Spaima de a lăsa un copil singur, coșmarul că ar putea cădea pe mîna unui pedofil sînt nu doar știri frecvente din ziare, sînt realități.

Sînt avocat și de peste 15 ani mi-am dedicat o parte a timpului pentru a apăra drepturile copiilor și ale bătrînilor, cele mai multe dintre ele pro bono. Am fost implicată în felurite cazuri umanitare prin intermediul fundației mele, activă de peste zece ani în județul Iași. În definitiv, Constituția României (ca și Declarația privind drepturile copilului proclamată prin rezoluția 1386 (XIV) a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1959) garantează tuturor cetățenilor, inclusiv copiilor noștri, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Numai că, din păcate, reacția aproape nepăsătoare a autorităților, șubrezenia legislativă și lentoarea procedurilor încurajează creșterea numărului de infracțiuni avînd ca victime minori. Ne complacem cu toții în colecționarea de „breaking news“ despre tragedii, iar nu despre soluții.

Cred că a sosit timpul să ne punem foarte serios problema siguranței copiilor noștri (esențială chiar pentru siguranța noastră) și să ne gîndim la atitudini și măsuri responsabile și eficiente. Iată, din unghi juridic, o listă de propuneri concrete:

1) Crearea la nivelul Inspectoratului General de Poliție și a Inspectoratelor de Poliție județene a unor Birouri de Investigare a Infracțiunilor comise asupra Minorilor, în care să își desfășoare activitatea ofițeri specializați.

2) Repartizarea de urgență a dosarelor cu minori unor procurori specializați în astfel de cazuri. Procurorul este obligat să investigheze cu celeritate și să utilizeze orice mijloc de probă este util pentru aflarea adevărului. Se impune și în astfel de cazuri utilizarea tehnicilor de supraveghere prevăzute de articolul 138 și următoarele din Codul de Procedură Penală (interceptarea comunicațiilor, accesul la un sistem informatic, supravegherea video-audio, localizarea prin mijloace tehnice ș.a.) în vederea tragerii la răspundere penală a celor vinovați.

3) Avînd în vedere că timpul este un element esențial atunci cînd există o investigație referitoare la dispariția unui minor sau referitoare la o infracțiune contra integrității minorului, urmărirea penală să se efectueze în maximum șase luni de zile.

4) În privința infracțiunilor care au proliferat în ultima vreme și au fost comise asupra copiilor, acestea să fie sancționate numai cu închisoarea în regim de executare.

5) Eliminarea posibilității de eliberare condiționată a acestei categorii de infractori.

6) Se impune modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal al României, în sensul majorării limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile cu intenție comise asupra minorilor.

7) Este necesară introducerea în conținutul constitutiv al infracțiunilor contra persoanei (în situația în care subiectul pasiv este un minor) a unei forme agravante.

8) Modificarea legii privind executarea pedepselor, în sensul ca aceia care au săvîrșit infracțiuni cu intenție asupra copiilor să execute pedeapsa pe toată durata acesteia în regim închis, fără posibilitatea de a fi modificat cu un regim mai blînd.

9) În cazurile de dispariție a minorilor, orice persoană învestită cu autoritatea publică să aibă posibilitatea de a transmite de îndată datele minorului unui serviciu specializat din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din România.

10) Controlul la frontieră să fie efectuat doar pe baza documentelor de călătorie și nu vizual, așa cum se întîmplă deseori în practică, și se impune confruntarea datelor cu Sistemul Informatic Național de Semnalări și în Sistemul de Informații Schengen.

Avem toate motivele să credem că rezolvarea unei probleme vitale, cum este problema siguranței tinerei generații, nu  mai poate fi amînată. Timpul nu mai are răbdare! E cazul să nu mai avem nici noi!

Pentru conformitate, Andrei Pleșu

P.S. Doamna avocat Sandra Grădinaru invită, în sprijinul proiectului său, la o acțiune intitulată „Siguranță pentru copiii României“. E vorba ca pe data de 20.03.2020, ziua echinocțiului de primăvară, care simbolizează un nou început, toți cei care iubesc copiii acestei țări și vor să-i știe în siguranță să se oprească din activitatea lor pentru zece minute la ora 12. Inutil să spun că apreciez fără rezerve (dar și fără mari iluzii) acest efort de solidarizare a opiniei publice...