Impostura noastră cea de toate zilele

Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
Frica lui Putin jpeg

Florin Roman e un impostor. Și-a plagiat dizertația, a pretins că a absolvit o universitate ale cărei cursuri nu le-a parcurs, a pretins că a scris o carte care nu există. Cam totul în viața sa publică pare o impostură, inclusiv faptul că se pretinde liberal. Ministeriatul lui la Digitalizare – din fericire, terminat repede – a fost o impostură. Aproape amuzant în cazul domniei-sale e și faptul că pare inconștient de imposturile sale. Singur a trimis la Libertatea pagini plagiate integral. Acum se lamentează și e deprimat: crede că „l-au lucrat”. Se știe responsabil de vreo culpă? Ei, aș!

Problema – și o știm bine – e că Florin Roman nu e un caz izolat, o buruiană într-un cîmp de flori superbe. În politică situația lui reprezintă – mă tem – aproape regula. Impostura de diferite grade și gravități e deja endemică printre diverși politicieni. Mai rău e că, prin numirile de funcționari la toate nivelurile, făcîndu-se ele pe baza legăturilor clientelare cu politicienii, corpul de funcționari din administrații și agenții e infestat de impostură – de oameni care nu sînt pregătiți pentru funcțiile și sarcinile ce le revin. Faptul are consecințe dezastruoase pentru administrarea treburilor curente sau excepționale ale țării. De asta mă tem că PNRR va fi un eșec, pur și simplu fiindcă cei puși să-l aplice se vor dovedi incapabili s-o facă în multe cazuri.

Din păcate, impostura e la ea acasă în societatea românească în general. Cea mai bună dovadă o vedem în rezistența îndîrjită la vaccinare într-o parte majoritară a populației. Cei mai mulți care refuză vaccinarea anti-COVID nu sînt decît victimele unei uriașe imposturi. Mai întîi e vorba despre impostura celor care se pretind specialiști, cunoscători, experți în sănătate, fără să fie. Sînt cei care refuză știința și-i discreditează rezultatele. Sînt printre ei și medici, sînt cadre medicale, sînt și „vindecători” ori partizani ai feluritelor tratamente „alternative”. Iar acești impostori sînt adesea crezuți și unii creduli ajung să fie atît de înfricoșați de vaccin încît recurg la celebra deja „vaccinare la chiuvetă”, riscînd nu numai boala și moartea, dar și închisoarea, dacă sînt prinși. Cît despre cei care i-au convins de aberații, aceștia stau la adăpost bine-mersi: purtați pe la diferite televiziuni, cu mii și zeci de mii de like-uri și share-uri pe diverse site-uri, se bucură în România de o cvasi-impunitate, spre a nu mai vorbi despre notorietate, clientelă și bani.

Dar acești impostori de top n-ar fi fost crezuți și ascultați de milioane de oameni dacă școala pe care aceștia au absolvit-o cîndva nu i-ar fi obișnuit treptat cu impostura: că a recita pe dinafară lecția, fără a o înțelege, merită o notă bună; că a extrage și copia un comentariu de pe Google sau alt site și a-l prezenta sub numele propriu reprezintă „o activitate didactică” meritorie; în schimb, că a pune prea multe întrebări învățătoarei sau profesorului e o impolitețe. Că știința e grea și, la drept vorbind, cam inutilă. Că a trece la teză prin copiere e OK, fiindcă tot nu-ți folosește în viață să fii „tocilar”. Sigur, multe dintre aceste păcate vin de departe, din vremea comunismului. Dar nu le-am eliminat, ba chiar, adesea, le-am agravat.

Da, pe timpul comunismului, foarte mulți oameni participau – uneori activ, alteori numai pasiv – la marea impostură a regimului. Dar cred că o mare parte dintre ei – inclusiv șefi – erau măcar conștienți de impostura generală, dar și, uneori, de propria impostură.

Azi, impostura de toate speciile a devenit automatism, inconștiență, fapt banal de viață. Bravii noștri impostori tind să fie sinceri: chiar se cred învățați și competenți. Chiar se știu sîrguincioși, capabili, de valoare. Chiar sînt sincer indignați cînd sînt prinși cu cioara vopsită și suspectează dușmănii ascunse. Sînt atît de învățați cu impostura „noastră cea de toate zilele”, încît n-o mai resimt ca pe un corp străin. Cazul lui Florin Roman, care el însuși se demască trimițînd pagini plagiate la presă, mi se pare exemplar. Și periculos. Căci impostura nerecunoscută, neînțeleasă la nivel social, ba chiar privită cu simpatie, văzută uneori ca „alternativă” la știința rea a „elitelor”, nu numai că otrăvește minți și anihilează programe de dezvoltare, dar – așa cum vedem –, prin consecințele ei, omoară. Omoară oameni ce puteau fi salvați. Iar moartea lor e prea reală, nu o impostură.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.