Ideologii noștri
Cazul profesoarei înjunghiate de un elev, ca și un alt caz de umilire a unei profesoare de către mai mulți elevi – întîmplări petrecute la oră – au stîrnit indignare și revoltă, pe bună dreptate. Nimeni și nimic nu poate scuza sau edulcora astfel de atitudini. Și este aproape evident că responsabilii – dincolo de esențiala responsabilitate individuală – trebuie căutați în familii, în nepăsarea factorilor școlari relevanți, probabil în mediul și anturajele respective, în anumite condiții materiale precare, în rețelele de socializare etc. Oricum, deocamdată nu am aflat precis ce i-a determinat pe copiii respectivi să se comporte deodată aberant, potențial criminal, dar sperăm că anchetele – sociale, profesionale, legale, psihologice – vor aduce niște răspunsuri, care, dacă vor fi urmate de măsuri mai generale, urmărite cu consecvență și competență, ar trebui să contribuie la ținerea sub control a violenței în școli. Putem cel puțin spera.
Iată însă că unii știu deja perfect cauza acestor acte de violență adolescentină – chiar înainte de a fi fost încheiată orice anchetă. Arată cu degetul și la principalul vinovat: „progresismul”. Ne-o spune dl Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al BOR. Vinovatul este „progresismul ideologic care nu are nici o legătură cu progresul real în vreun domeniu, progresismul anticreștin care aruncă în aer valorile fondatoare ale paradigmei educației fertile intelectual și moral, progresism care mîngîie pe creștet lenea, prostia, incultura, indisciplina, depravarea precoce, permisivitatea totală și care promovează intens dizolvarea autorității de orice tip, progresism atît de larg și adînc prizat de (i)responsabilii din fruntea «Învățămîntului» recent...”.
Care e legătura directă, de natură cauzală, între acest „progresism” – căruia s-ar cuveni să-i corespundă totuși și o definiție cît de cît clară – și cazurile individuale nefericite respective, nu aflăm deloc. Pentru a vorbi în termeni de logică, între premisa majoră (nocivitatea „progresismului”) și concluzie (un elev își înjunghie profesoara) lipsește premisa minoră care să conecteze într-un mod plauzibil majora de concluzie într-un silogism valid. De aceea, nu ne rămîne decît să-l credem pe cuvînt pe purtătorul de cuvînt al BOR, ca și pe alții care merg pe aceeași cale. Or, exact acest scurtcircuit între premisa majoră și concluzie este apanajul ideologiei – de care, de altfel, dl Bănescu a declarat în mod repetat și sentențios că se ferește.
Sînt destule texte recente care, din păcate, merg în aceeași direcție. Apare și cîte un intelectual cu ștaif (Paul Dragoș Aligică) care – chiar mai direct decît formulează Vasile Bănescu – știe a priori că vinovatul pentru acele incidente oribile este nu doar „progresismul”, ci și locul de proveniență al acestuia – Occidentul. Iar „noi” sîntem scuzați: „Știm cu toții că ASTA... NU este ceva tradițional românesc, imputabil poporului român, națiunii, culturii române sau orice alte artificii retorice și noțiuni sînt folosite de aparatul de propagandă care încearcă să pună TOT ceea ce este negativ pe seama istoriei, culturii și tradiției românești și TOT ceea ce e bun pe seama unor factori externi”. Și apoi autorul continuă cu filipica: „Cît putem să ne mai prefacem că nu știm care e starea de fapt în școlile românești? Cît putem să ne mai prefacem că nu înțelegem ce se întîmplă în sistemul educațional occidental și în mecanismele de transmisie culturală scăpate de sub control?”.
Așadar, nu neglijența dascălilor noștri sau a directorului, corupția endemică, lipsa de competență în minister și în inspectorate, deficitul major de psihologi școlari, mediul familial nefavorabil, eventual plecarea părinților la muncă în străinătate, influența anturajelor, fără totuși a neglija deloc răspunderea individuală, nu toate astea, în anumite proporții ce se cer examinate, întrețin un raport de cauzalitate cu incidentele violente, ci „sistemul educațional occidental” și transmiterea lui la noi „scăpată de sub control”! Altminteri, „noi”, românii, am fi prin tradiție buni, frumoși, morali, integri, politicoși etc., atîta doar că am fost corupți de Occidentul „putred”, cum se spunea pe vremuri și cum o spun azi propagandiștii putiniști sau de la AUR. Cerul patriei noastre e albastru întotdeauna. Ce? Se vede anevoie un petic de albastru? Da, fiindcă cerul l-au acoperit norii grei purtați de vîntul din Vest!
Care e concluzia pe care o putem trage din asemenea judecăți, a căror tendențiozitate ideologică n-ar trebui să scape nimănui? Ce trebuie să creadă cel care e convins de texte ca acelea de mai sus și de altele, destule, eiusdem farinae? Că pentru a reveni la natura noastră națională originară bună, dar ocultată, pe scurt ca să scăpăm de „ASTA”, trebuie să ne decuplăm de Occident cît mai repede. Măcar cei de la AUR o spun și o cer direct. Îi așteptăm deci pe dnii Aligică sau Bănescu sau pe alții ca ei să aibă minimul curaj și s-o admită deschis și ei, și – ca să iasă din cîmpul ideologiei – să ne prezinte premisa minoră a silogismelor lor. Iar apoi să ne desconspire soluția.
