Ideile

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Frica lui Putin jpeg

Anul 325 ar fi fost, după Constantin Noica, „începutul“ Europei. De ce? Fiindcă, spunea filozoful, abia atunci oamenii au început să se omoare de dragul ideilor – ceea ce a devenit o constantă în istoria Europei. Într-adevăr, la 325 avusese loc primul conciliu de la Niceea. Atunci, 325 de episcopi (coincidență) au definit formula credinței („Crezul“) ortodoxe, iar cei care nu s-au regăsit în ea au fost declarați „eretici“ și deposedați de drepturi civile. Începînd de atunci, unii, avînd puterea, au ucis, iar alții au fost martirizați în numele ideilor proprii. S-ar putea obiecta față de data de mai sus, afirmîndu-se că și creștinii fuseseră martirizați, în numele ideilor lor, în secolele precedente. Totuși, ei nu fuseseră persecutați fiindcă credeau ceea ce credeau, ci fiindcă refuzau să facă o genuflexiune și să aprindă tămîie înaintea portretului împăratului – refuz socotit ostil sub raport politic. Romanii se sinchiseau prea puțin de ce credeau oamenii în sinea lor, cu condiția să îndeplinească formal ritualurile civice. Fiindcă, așa cum a spus un istoric cîndva, „împărații considerau toți zeii utili, poporul – pe toți adevărați, iar filozofii – pe toți falși“. Și totuși, unii au mai fost omorîți din cauza ideilor lor și înainte: Socrate.

Dar, în fond, de ce, înainte sau după 325, se omoară, respectiv de ce se moare în numele ideilor? (S-a întîmplat uneori ca un același om să le facă, pe rînd, pe amîndouă, precum Thomas Morus, mai întîi Cancelar al Angliei, la ordinul căruia zeci de „eretici“ protestanți au fost arși pe rug, mai apoi el însuși decapitat din cauza refuzului său de a recunoaște supremația religioasă a regelui Angliei.) Lucrul pare curios, dacă ne gîndim puțin: într-adevăr, dacă eu am o bucată de pămînt, sau o pîine, sau niște bani, tu nu poți avea aceeași pîine, același pămînt și aceiași bani. Dacă eu mănînc pîinea, tu flămînzești. Dacă eu îți iau bicicleta, în ziua respectivă vei merge pe jos sau cu autobuzul. Posesia materială e exclusivă. Pentru a poseda ceva corporal dezirabil sîntem în concurență și ori reușim să împărțim lucrurile, ori ne luptăm, pînă cînd unul dintre noi cedează sau dispare. Clar și simplu. Porunca mamei-natură.

În cazul ideilor, situația e complet stranie din punctul de vedere al naturii, așa cum a observat primul, cred, un platonician din secolul III, Numenios din Apameea, reluat apoi de Plotin: dacă ideea mea devine și ideea ta (prin învățătură sau convingere), ea nu încetează să fie și ideea mea. Ea nici nu mă părăsește cînd pleacă de la mine, nici nu scade, nici nu se împarte între noi ca o pizza, ci o avem ambii în mod egal, neschimbată. N-are importanță dacă vehiculul de transmitere e viu-graiul, tiparul sau Facebook-ul. Atunci, dacă n avem exclusivitatea ideilor, dacă ele sînt oricînd simultan și ale noastre, și ale altora, de ce ne sfîșiem pentru ele? Cînd sînt flămînd, îl pot urî pe cel care are o bucată de pîine, fiindcă el se satură și eu nu. Dacă sînt în stare, i-o iau; ori, la limită, îl ucid, ca să mănînc. Lucrul îl avem în comun cu rubedeniile noastre animale. Socio-biologii merg și mai departe: soțul gelos îl ucide pe amantul soției, pentru ca să reducă riscul ca genele acestuia să se perpetueze în copiii, nominal, ai săi. Căci copiii nu pot perpetua decît ori genele tatălui, ori pe ale amantului. De aici vine concurența și lupta pe viață și pe moarte, care au sens vital în selecția sexuală. Însă dacă mîncarea, sălașul sau femeia celuilalt nu-mi plac, nu-mi stîrnesc apetitul, trec pe lîngă ele nepăsător, căci natura nu mă îndeamnă la acte inutile.

Și atunci mă întreb: dacă n-am ideile altuia și nici nu-mi plac, de ce nu-l las în pace pe ins, să se sature singur cu ele pînă la sațietate? Or, nu, tocmai atunci mă supăr, ba devin și agresiv: cum își permite omul ăla să creadă o astfel de aberație – că Fiul e inferior Tatălui, ori că nu există Fiu, ori că nici Tată nu există, ori că nici măcar „tătuc“? Fără îndoială, omul ăla e un ticălos, imoral, eretic, e plătit de Soros, sau poate-i imbecil, sau, mai bine, e mî­nat de Satana – argumente suficiente pentru a-l anihila sau a-l exclude, dacă-i cu putință. Dincolo, îl uram pe aproapele fiindcă avea o casă, o mașină sau o femeie frumoasă. Pe astea nu le am, dar le vreau. Dincoace, îl urăsc pentru că are anumite idei despre creștinism, evrei, Trump, extratereștri, încălzirea globală și așa mai departe. Nici pe toate acestea eu nu le am, însă nici nu le vreau. În schimb – spre deosebire de celelalte –, le pot avea oricînd, fără efort și fără ca el să le piardă. Atunci, de ce îl urăsc? De fapt, nu-l urăsc pe el, ci îi urăsc ideile. Aici e diferența: casa, nevasta, pîinea nu le uram, dimpotrivă, le doream și le iubeam.

Spectacol bizar, într-adevăr: fugim de ceea ce n-avem, nici nu dorim, nici nu putem primi fără voia noastră, cum se întîmplă cu gripa. Ne simțim ofensați de idei străine în materie de religie, politică, dietă vegană atît de mult, încît am vrea să le anihilăm în purtătorii lor – ceea ce s-a dovedit întotdeauna imposibil. Îl menim pe celălalt iadului, deși, dacă l-am lăsa în pace (și el pe noi), am fi toți mai liniștiți, mai îndestulați, am trăi mai mult și cred că am fi mai fericiți sau, oricum, mai puțin nefericiți. Dar asta-i condiția umană.

Cîinele din fabulă care nu mînca salată și nici pe alții nu-i lăsa era deja un cîine cu idei – fie și numai despre salată. Lătra și dădea să muște deoarece cugeta, căci cugetarea naște ideile. Iată de ce cîinele era nefericit și, dacă ar exista, și despre el s-ar putea spune ceea ce J.-J. Rous­seau a spus despre om (Discurs asupra inegalității dintre oameni, I): „Îndrăznesc aproape să afirm că starea de gîndire este o stare împotriva naturii și că omul care cugetă e un animal degenerat.“

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.