Iarăşi şi iarăşi despre imaginea Romaniei

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Iubirea de patrie nu e totuna cu iubirea imaginii patriei. Sigur că e important să arăţi bine în ochii lumii. Dar e esenţial ca faptul de a arăta bine să fie expresia unui bine real, şi nu o operaţiune de camuflaj, o minciună cochetă, o înşelătorie cosmetică. Se confundă, adesea, diplomaţia cu talentul de a măslui abil realitatea. În această accepţiune, a fi „diplomat“ e a şti să faci din ţînţar armăsar, din negru alb şi din rahat bici, recurgînd la cîteva viclene manevre retorice. Există gazetari şi politicieni care suferă mai abitir cînd sîntem vorbiţi de rău, decît cînd se află că stăm, cu adevărat, rău. Cu alte cuvinte, oricît de rău am sta, trebuie să ne străduim măcar să nu se ştie. Asta e strategia celor angajaţi în lupta pentru o bună imagine a României, cu o energie care ar trebui investită mai curînd în lupta pentru o Românie mai bună.

Printre avocaţii „imaginii“ ţării, există două mari categorii: persecutaţii şi fudulii. Persecutaţii se plîng mereu că sîntem calomniaţi pe nedrept sau că o rea voinţă universală vede numai fisurile noastre (minore), şi nu observă noianul de calităţi strămoşeşti în care moţăim, fericiţi, de secole. Fudulii se plîng că nu ştim să ne promovăm virtuţile, că nu ştim să ne punem în lumină în modul cel mai avantajos. Persecutaţii percep, clipă de clipă, comploturi, fudulii reclamă lipsa de competenţă şi de patriotism a concetăţenilor. România prezentată ca ţară a mineriadelor, a copiilor străzii şi a cîinilor vagabonzi e opera răutăţii mondiale. România prezentată la cîte o expoziţie din străinătate cu altceva decît cu „ce-i mai mîndru pe la noi“ e opera netrebniciei autohtone. Ne amintim încă de scandalul mediatizat pînă la isterie, din care trebuia să rezulte că Institutul Cultural Român şi mai ales Horia-Roman Patapievici ne-au făcut de rîs în America cu expunerea băşcălioasă a unui ponei roz sau, în Europa, cu lucrări grafice „obscene“. Cînd e vorba de „specificul naţional“, de „ce ne reprezintă“ de-adevăratelea, tot omul, chiar şi cel mai precar analist de talk-show, se consideră competent. Şi totuşi, „duşmănoasele“, „vicioasele“, „descalificantele“ erori ale propagandei ICR n-au avut nici un ecou degradant în presa străină. Dimpotrivă. Scandalizaţi eram numai noi, mîndrii ciobănaşi de pe Dîmboviţa. De curînd însă, marile ziare din Statele Unite şi din Comunitatea Europeană au avut material gras pentru o spectaculoasă contra-lovitură de imagine, livrată pe tavă de familia Geoană.

Am devenit, brusc, bufonii planetei. Sîntem singura ţară cît de cît „civilizată“, în care un politician de vîrf, candidat la preşedinţie, se declară învins pe bază de manevre „oculte“. Nu prin jocuri de culise, nu prin intrigi mîrşave, nu prin „aranjamente“ felone, ci prin ghiduşii oculte la propriu: chestii paranormale, unde malefice, pase magnetice criminale. Emisii energetice, mă-nţelegi! Flăcări violete, care va să zică! Dracula redivivus! Şi asta n-ar fi nimic. Dar presa autohtonă a dedicat fenomenului ample dezbateri. Au fost invitaţi experţi în ezoterism, pavelcoruţi, (para)psihologi, vrăjitoare, francmasoni şi bioenergeticieni versaţi ca să explice lucrurile „ştiinţific“. Ţara şi-a ţinut, zile întregi, răsuflarea: a fost sau n-a fost? Pînă la urmă, dl Geoană s-a speriat şi a bătut în retragere. N-a vrut, chipurile, să meargă atît de departe. S-a exprimat doar aşa, metaforic... Dar „imaginea“ a rămas. Am intrat în gura lumii ca o comunitate de subdezvoltaţi. Ne putem întreba dacă acest episod a stîrnit o indignare publică măcar pe sfertul celei stîrnite de episodul ICR. Nici vorbă. S-au făcut doar cîteva glumiţe benigne, s-a profitat de ocazie pentru a se discuta „serios“ posibilitatea fenomenelor supra-sensibile şi s-a oferit dlui Iliescu ocazia de a înfiera încă o dată obscurantismul. Nici persecutaţii, nici fudulii nu s-au simţit lezaţi. Ideea că ne-am făcut un portret de campioni voodoo, ideea că am fi putut avea un preşedinte predispus la leşinuri hipnotice ne lasă reci. În definitiv, nu putem pentru ca să ştim! Poate că ceva-ceva o fi adevărat: vreo adiere otrăvită, vreun cîrcel nevăzut, vreo şmecherie din arsenalul docurilor marinăreşti. Oricum, lucrurile nu sînt aşa de grave ca marea trădare a poneiului roz, pusă la cale de Patapievici. Aia da! Aia ne-a stricat frumuseţe de imagine! Restul sînt accidente nesemnificative. Întîmplări rupte din viaţă. Mofturi. Totul e să fim vigilenţi, mai ales acum, că s-a hotărît data decisivului congres al PSD. Să nu se strecoare, dumnezeului, vreun Aleodor în sala de şedinţă şi să ne trezim că Geoană pierde iarăşi...

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Catalin Predoiu si Nicolae Ciuca INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Legile Justiției. Coaliția sfidează Comisia de la Veneția
Coaliția nu va aștepta avizul Comisiei de la Veneția privind legile Justiției, fiind decisă să le voteze până la sfârșitul acestei luni, în ciuda solicitării venite inclusiv de la Comisia Europeană.
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor împotriva guvernului foto captură de ecran
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. „Dacă nu ne unim, ne vor ucide unul câte unul” FOTO VIDEO
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. Ele și-au dat jos vălurile și au scandat împotriva autorităților clericale, într-o demonstrație fără precedent. Înregistrări video verificate de BBC au arătat mai multe demonstrații.
Vladimir Putin si Viktor Orban FOTO AFP
Ungaria vrea să elimine importurile de gaze ruseşti până în 2050
Ungaria are ca obiectiv eliminarea importurilor de gaze ruseşti până în 2050, a declarat marţi ministrul ungar al Inovaţiei şi Tehnologiei, Laszlo Palkovics, transmite Reuters.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.