Henry Miller, Tropicul Capricornului,
"Pentru că avea un curişor minunat şi pentru că era atît de afurisit de inaccesibil, mă gîndeam la ea ca la Pons Asinorum. Orice şcolar ştie că Pons Asinorum nu poate fi traversat decît de doi măgari albi, mînaţi de un orb. Nu ştiu de ce trebuie să fie aşa, dar asta-i regula şi a fost stabilită de bătrînul Euclid. Era atît de doldora de carte, pungaşul bătrîn, încît într-o bună zi " presupun că pentru a se amuza " a construit un pod pe care nici un muritor să nu-l poată trece. L-a botezat Pons Asinorum pentru că el era proprietarul a doi măgari albi, şi ţinea atîta la măgarii ăştia, că nu i-ar fi dat niciodată nimănui altcuiva. Aşa încît a urzit un vis în care el, orbul, avea să mîne într-o zi măgarii peste pod, trecîndu-i pe fericitele meleaguri de vînătoare pentru măgari. Ei bine, aşa stăteau oarecum lucrurile şi cu Veronica. Era atît de mîndră de curişorul ei alb şi frumos, încît nu s-ar fi despărţit de el pentru nimic în lume. Cînd avea să sosească momentul, voia să-l ia cu ea în paradis." (Henry Miller, Tropicul Capricornului, traducere de Antoaneta Ralian, Colecţia "Cotidianul", Editura Univers, 2009)
