Hazul trece, necazurile rămîn

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
Presa românească de ieri şi azi jpeg

Se dedică actorilor care s-au alăturat magistraților pentru a amenda derapajul impus Justiției de actuala guvernare.
E frumos să vezi mari actori preluînd rolul demnității civice, în timp ce „elita“ politică practică teatrul ieftin...

Pe meleagurile noastre, avem o lungă experiență a „hazului de necaz“. Cînd situația devine greu respirabilă, ne cuplăm prompt la un dispozitiv de bancuri, bășcălie, „Radio Erevan“, umor pe margina prăpastiei etc. Știm că asta nu schimbă nimic, știm că hazul nu ne scoate din necaz, dar măcar supraviețuim omenește, cu un amestec de relativism, resemnare și speranță vagă într-o improbabilă soluție providențială.

Uneori, însă, rîsul ne îngheață pe buze. Obosim. Ne-am săturat, după aproape o jumătate de secol de „socialism științific“, „să tot dăm răul la spate“, să pendulăm, crepuscular, ca pe vremuri, între libertate sluțită, penurie, minciună, propagandă triumfalistă, limbaj de lemn, semidoctism, internaționalism ideologic și naționalism rudimentar. Aveam dreptul, după decembrie 1989, să trăim o experiență nouă. Să depășim „rezistența prin haz“, pentru a intra în rîndul lumii, pentru a regăsi elanul construcției responsabile, sobrietatea și onestitatea discursului și o bună dispoziție firească, fără conotația de „terapie“ divagatorie.

Or, în ciuda acestei legitime nevoi de normalitate, situația în care ne aflăm mi se pare (și nu numai mie) descurajantă. Hazul nu mai are combustie, nu mai are virtuți compensatorii. A rămas, pe piața socială și politică, numai necazul. Nu vreau să spun că ne-am întors la comunism. Dovada e că ne putem încă plînge, în presă și pe stradă, că mai există încă partide de opoziție (fie și ineficiente), că mai avem încă un președinte ales cu mai multe procente decît partidul de guvernămînt. Dar, într-un fel, deziluzia e cu atît mai mare. Pentru că o schimbare vindecătoare pare, principial, posibilă și, în același timp, de neîmplinit. Ceea ce pare că s-ar putea – nu se poate! Coaliția de la vîrf e impenitentă în mediocritatea sa, electoratul nu mai știe încotro, instituțiile esențiale ale statului sînt în suspensie, dar nimeni nu se recunoaște vinovat, iar tipul uman care administrează țara pendulează între incompetență crasă, tupeu suveran, lipsă acută de educație, vocabular de tîrgoveț și amor maxim pentru punguța cu mulți bani... Totul – împachetat în lozinci patriotice de telenovelă, grijă ipocrită pentru „popor“ și grosolane teorii ale conspirației, menite să spele Puterea de orice răspundere.

Ultima provocare în acest depresiv peisaj a fost recenta apariție publică a dlui Liviu Dragnea la Reșița. Început de campanie. Președintele PSD e, ca să zicem așa, intoxicat de el însuși! E bun, riguros, pornit să meargă „pînă la capăt“. Miniștrii numiți de el sînt amețitor de pricepuți, la Bruxelles obțin succese epocale, programul de guvernare e aproape realizat și ne garantează un viitor de aur. N avem autostrăzile, spitalele și școlile promise? Dar astea nu sînt decît calomnii răspîndite de securiști, masoni, șobolani, sorosisti, venetici! Dl Dragnea mînuiește abil ironia. „Sînt eu rău? Rău că vreau să curăț noroiul de la sate? Rău că vreau să fim demni dinaintea străinilor? Bine, atunci sînt rău!“ „Nu zic ca n-oi fi și greșit, dar orice om greșește...“ Iar dacă putem admite că «mai sînt încă multe de făcut», e clar de unde vin problemele. De la serviciile de informații specializate în sabotaj, de la Banca Națională, de la multinaționale, de la ONG-uri, de la „oculta mondială“, de la Justiția nereformată, de la Laura Codruța Kövesi, de la Băsescu și – ah! – de la președintele Ioha-nnis, care nu simte românește, care n-a făcut pînă acum nimic, în afară de ce nu trebuia să facă! Stăpîniți de o invidie furioasă (și finanțată de agenturi), bombănitorii, nu vor să recunoască valoarea de marmură a unor politicieni de mare anvergură. Se leagă ba de studiile aproximative ale unora, ba de răutăcioase suspiciuni penale, ba de modul de exprimare al dnei Dăncilă, hăituită barbar de misogini. Cum să nu percepi noblețea surîzătoare a lui Șerban Nicolae, spiritul sprințar al marelui Iordache, dansul inspirat al lui Daea printre oițe și cormorani, stilul de mare doamnă al Mariei Grapini, farmecul multifuncțional al Olguței, fandările de muschetar nărăvaș ale lui Liviu Pleșoianu, vioiciunea tenebroasă a volubilului Codrin Ștefănescu, autoritatea de senator roman a harnicului legiuitor și nelegiuitor Tudorel, umorul cosmic al lui Bacalbașa, rigoarea de nedomesticit a infanteristului Rădulescu-Mitralieră sau ștaiful de subofițer al lui Eugen Nicolicea? Sînteți orbi? Paralelilor ce sînteți! Străinilor de neam! Acoperiților!

Unii gazetari (plătiți, firește, de „sistem“) mă întreabă dacă nu cumva politica României față de Uniunea Europeană înclină periculos spre modelul unguresc și cel polonez. Recunosc, indispus, că așa este. Cu o singură mare deosebire: guvernanții unguri și cei polonezi sînt mult mai inteligenți, mai școliți, mai abili, iar nivelul de trai din țările lor, serviciile publice, kilometrii de autostradă nu suferă comparație cu starea de la noi. Nu mai spun că în mult încercata noastră patrie a început să miroasă nițeluș și a regimul Erdogan...

Să ne păstrăm hazul? Dar cum să te amuzi cînd politicianul numărul unu al țării le spune alegătorilor săi că Soros nu doarme noaptea, obsedat să-l ucidă. Era, într-o seară, la restaurant, la Hilton, și vreo patru inși năimiți au dat tîrcoale mesei lui privindu-l chiorîș. Nu e asta o formă periculoasă de nevroză? Cum să te amuzi cînd finanțele țării sînt date în grija unui personaj anchetat pentru fraudă (cu perspectiva unei condamnări de 8 ani)? Și cînd Senatul țării e făcut cadou unui elegant domn cu fițe liberale și gîndire de modistă? Și dacă colaborarea cu Soros strică la dosar, ce facem cu Mirel Palada? Şi mai cu seamă cu Renate Weber? Te pomenești că s-au strecurat pe lîngă magnatul iudeo-maghiaro-american ca să-l fileze și să-l compromită... În fine, ar fi multe de spus. Ne-a fost dat și să-l auzim pe vigurosul patriot Dragnea bătîndu-se pentru descentralizare (un discret salamalîc făcut Ținutului Secuiesc sau o simplă gafă retorică?).

Din discursul dlui Dragnea, eu, unul, am înțeles că PSD-ALDE, deși sînt la putere, nu au nici o putere. Puterea e la statul paralel (Nu-mi cereți să-l definesc.) Mai constat și că un prim-ministru numit de „Daddy“ (dl Tudose) nu dă doi bani pe „binefăcătorul“ lui. Că marea aliată Firea a intrat în disidență, ca și mulți alții, că Ponta, nu de mult „fratele“ de front al lui Dragnea, îl sapă la rădăcină, ca și Marian Oprișan. Că laptele de pe piață e otrăvit. Am avut un șef specializat în cizmărie. Ne-am zbătut ce ne-am zbătut și acum avem unul care a îmbrățișat, în tinerețe, cariera de cîrciumar comunal. De ce nu? N-avem la Interne o secretară de școală generală din Videle? Distrează-se cine poate! Eu, unul, nu mă mai consolez decît cu mîna de „analiști“ care, seară de seară, de ani de zile, îmi fac injecții de perspicacitate, înțelepciune și echidistanță...

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

drumuri radiale foto fb nicusor dan
Centura Bucureşti: A fost lansată licitația pentru un nou drum radial
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Bucureşti anunţă licitaţie pentru elaborarea studiului de fezabilitate şi obţinerii autorizaţiei de construire pentru Drumul Radial 4.
Ion Luca Caragiale FOTO Shutterstock jpg
Ghinionul marelui Caragiale după moarte. Ce s-a întâmplat cu trupul neînsuflețit al scriitorului
Clasic al literaturii române, aactual și astăzi, Ion Luca Caragiale a murit departe de țară, iar sicriul cu trupul neînsuflețit a rătăcit mai bine de cinci luni până la ajuns la București.
Dmitri Peskov FOTO EPA-EFE
Rusia recomandă prudenţă în speculaţiile privind armele nucleare
Speculaţiile că Kremlinul ar putea folosi armele nucleare în lupta pentru teritoriile anexate de Rusia de la Ucraina doar răspândesc frica, afirmă Moscova, relatează vineri DPA.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.