Gustave Flaubert, Salambô

"Ospăţul a început cu o risipă de păsări fripte, înotînd în sos de verdeţuri pe talere roşii de lut, încondeiate cu desene negre; apoi felurite scoici, aduse de pe ţărmurile punice; grîu fiert, păsat de orz, terci de bob şi melci aromaţi cu chimen, pe tăvi de chilimbar auriu. În sfîrşit, mesele s-au acoperit cu cărnuri de toate soiurile: antilope, cărora li se lăsase podoaba coarnelor, păuni dichisiţi cu evantaiul lor de pene, miei stropiţi în frigare cu vin dulce, pulpe de cămilă şi de bivol sălbatic, arici în saramură de peşte, greieri şi hîrciogi prăjiţi în unsoare, iar în străchini mari de lemn de Tamrapani, hălci de slănină dreasă cu şafran. Toate înotau în prisos de sosuri, de trufe şi assafoetida. Mormane de fructe se revărsau peste plăcintele cu miere. N-a fost dată uitării nici acea mîncare, scîrnavă pentru gustul altor neamuri, dar preţuită de cartaginezi: cîini dolofani şi trandafirii, îngrăşaţi cu borhot de măsline!" (Gustave Flaubert, Salambô, traducere de Alexandru Hodos, Editura pentru Literatură Universală, 1967)