Gazetărie la botul calului

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Avanpremieră jpeg

Dacă mi-ar cere cineva să scriu, acum, cîteva pagini despre Constantin Noica, aş avea trac. Deşi l-am cunoscut îndeaproape, deşi m-am format în preajma lui, l-am citit, am participat, alături de cîţiva prieteni, la o serie de seminarii private pe texte de Platon, Hegel şi Goethe, omul continuă să mă intimideze. Nu te poţi pronunţa nonşalant, cu un fel de promptă suficienţă, asupra unui personaj şi asupra unei opere care depăşesc măsura obişnuitului. Trebuie să ai ceva cunoştinţe, ceva experienţă hermeneutică, cîţiva ani de studiu răbdător şi mult curaj. Sînt cu atît mai surprins cînd văd cu cîtă uşurinţă domni, doamne şi domnişoare, fără un minim palmares în materie, îşi iau îndrăzneala de a se pronunţa, expert, pe marginea filozofului. „Ce oameni fericiţi!“ – îmi vine să spun. Fără complexe, fără ezitări, fără inhibiţii. Ce atîta prudenţă? Nu există teme tabu pentru gazetarul autohton. Avem „libertate de expresie“ şi nu ne sfiim să profităm de ea, fără fandoseli şi scrupule inutile. 

Pe blog-ul

au apărut, pe 13 aprilie (zi fatidică!), două articole ample semnate de doamnele Ramona Găină şi Oana Cernat. Nu le cunosc. Ambele articole vorbesc (şi) despre Noica. Le-am citit cu legitim interes, dar şi cu o crescîndă stupoare. Carevasăzică oricine poate să spună orice despre orice şi despre oricine. Sursa primului articol este, între altele, Norica, o simpatică bibliotecară de la Păltiniş. Pot să înţeleg că, asemenea multor inşi care au gravitat, în postùri diferite, în jurul lui Noica, şi draga de Norica a fost înclinată să se pună în valoare ca „martor“ aflat în confidenţa magistrului. Ea nu e, totuşi, o autoritate infailibilă în materie. Relatările ei sînt fruste: Noica „servea

dimineaţa un pic de ceai“, se plimba, iar „după ora 2 începea din nou scrisul şi gîndirea“. În plus, amintirile Noricăi sînt mai mult decît neglijente: i se povestise, cred, că dl Noica încercase, cîndva, să-i înveţe un minim de engleză pe ospătarii de la Snagov, dar, pentru ea, povestea a căpătat culori noi: dl Noica voia, chipurile, să-i înveţe germana pe ospătarii din Păltiniş. Mai aflăm că filozoful locuia într-o cameră „micuţă“ (ceea ce e adevărat), cu un „dulap imens“ (ceea ce e ilogic şi fals). Ni se mai spune că „marele om“ umbla îmbrăcat într-un palton ponosit, „paltonul său de la închisoare, de la Jilava“. Norica credea, aşadar, că puşcăriaşii purtau, în penitenciare, paltoane aduse de-acasă. O să ziceţi că toate astea sînt fleacuri. Nici eu nu le acord în sine cine ştie ce importanţă. Şi nici nu o fac vinovată pe Norica de rea intenţie sau de cine ştie ce grave inadvertenţe. Ceea ce mă irită este tocmai pompa testimonială cu care sînt reproduse detalii minore şi deformate, în textul unui gazetar care crede că detaliile cu pricina sînt foarte interesante „informaţii“ despre personajul evocat. Apropo: nu e adevărat că Noica „a lucrat la tot ce însemna opera lui Blaga“. E adevărat că s-a străduit să impună traduceri din Blaga în limba germană, dar nu s-a ocupat niciodată, monografic sau altfel, de „opera“ lui. În sfîrşit, a fost o foarte proastă idee redacţională să se aşeze, la începutul articolului semnat de doamna Găină, o fotografie cu Noica şi Adrian Păunescu (aflat într-un scurt „exil“ la Păltiniş). Am mai dat undeva peste o suprarealistă analogie între „Şcoala de la Păltiniş“ şi Cenaclul „Flacăra“. E o aiureală. Iar dl Noica s-a fotografiat cu tot felul de lume, ceea ce nu îngăduie dimensiunea „emblematică“ acordată pozei în discuţie. 

Articolul doamnei Oana Cernat e şi mai tare. Dînsa „cercetează“ raporturile unor „mari români“ cu divinitatea. Am aflat, astfel, cîteva lucruri năucitoare. Noica, de pildă, „avea grijă ca ucenicii săi să înveţe de la el

“. Filocalia se citeşte, nu se „învaţă“ de la cineva. În orice caz, Noica, deşi se întîmpla să citeze din textele Părinţilor, nu le-a „seminarizat“ vreodată cu „ucenicii“. În acelaşi articol e pomenit şi Petre Ţuţea, ca fiind cineva „care a reuşit să-şi ducă scriitura

pînă la capăt“. Nu pricep ce vrea să spună, de fapt, dna Cernat, dar dacă sugerează cumva că Ţuţea şi-a împlinit opera scrisă e, din păcate, neadevărat. Întîi că n-a crezut în vocaţia lui de scriitor (prefera să se situeze mai curînd în zona oralităţii socratice) şi apoi că a lăsat foarte puţine manuscrise rotunde. Formidabile sînt însă, în „contribuţia“ dnei Cernat, rîndurile dedicate lui Mircea Eliade. Aflăm despre el că „a început să ia contact cu divinitatea de la o vîrstă fragedă“. Dovada? „La doar 14 ani a scris articole de entomologie“! Adică despre insecte! Crede oare autoarea că „entomologia“ e o ramură a teologiei? Urmează, oricum, un rapid (şi greşit) inventar al „ideilor“ religioase ale lui Mircea Eliade, pe care le-ar fi „aşternut în 18 volume de enciclopedie a religiilor“. Prin urmare, dna Cernat n-a văzut niciodată lucrarea cu pricina, căci, dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat că ea nu e „aşternută“ pe hîrtie de Eliade. El e doar coordonatorul unei echipe numeroase şi autorul cîtorva „intrări“. 

Ce vreau să spun? Că dacă vrei să te ocupi de autori şi teme de mare anvergură, implicînd deja o amplă tradiţie academică, biblioteci întregi de exegeză şi de reflecţie, e jenant să trimiţi spre valorificare gazetărească însăilări ignare, încropite iresponsabil, la repezeală, cu un tupeu sinucigaş. Nu se face! Nu e frumos! Mai vreau să zic însă şi că o redacţie serioasă trebuie să ştie să pună între paginile ei tipărite şi invazia diletantismului filtrele necesare pentru a nu-şi dezamăgi cititorii.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Nicolae Ceauşescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”)
Cum îl lăuda CIA pe Ceaușescu în 1973: ”A adus României mai mult prestigiu internațional și mai multă importanță ca niciodată”
Într-un raport secret al CIA din noiembrie 1973 și declasificat recent, ofițerii de informații americani îi aduceau multe aprecieri lui Nicolae Ceaușescu, spunând, printre altele, că acesta era ”o figură unică în Europa de Est”.
WhatsApp Image 2024 09 17 at 10 28 29 (4) jpeg
Pepenii de septembrie, cultura care îi ajută pe fermieri să-și recupereze din pierderile verii toride. Cu cât se vând
Pepenii verzi se găsesc încă din belșug pe tarabe, la fel de dulci, zemoși și răcoritori, producătorii sperând să-i poată aduce în continuare pe masa consumatorilor chiar până în octombrie.
Cum il chema de fapt pe Mihai Viteazul jpg
„Brevis et Vera Descriptio Rervm”, punct de cotitură în înțelegerea domniei lui Mihai Viteazul. O carte aproape necunoscută în România
Dintre toate sursele care atestă faptele lui Mihai Viteazul, cartea „Brevis et Vera Descriptio Rervm”, scrisă de Balthasar Walther în 1599, rămâne una dintre cele mai rare și importante relicve documentare, fiind singura cronică publicată în timpul vieții voievodului.
Mii de pagere capcană și stații walkie talkie au explodat din Liban și Siria Colaj
Ce sunt și cum arată pagerele și stațiile de emisie recepție, folosite în atacurile Mossad asupra Hezbollah
Mii de dispozitive de telecomunicații portabile - pagere și stații walkie-talkie - au fost utilizate recent în operațiunea Mossad din Libia și Siria, provocând numeroase victime. Acestea sunt preferate pentru fiabilitatea lor în locuri unde semnalul mobil lipsește. Dar ce sunt ele, mai exact?
viteji png
Cei mai de temut războinici ai românilor. Erau capabili să lupte cu orice fel de armă și au dispărut misterios de pe scena istoriei
Cei mai de temut războinici români din evul mediu au fost ”vitejii", o castă misterioasă de luptători care a dispărut fără urmă în negura istoriei. Erau, spun specialiștii, o îmbinare între cavalerul medieval european și elita cavaleriei orientale, capabili să mânuiască orice fel de armă.
Creta FOTO Shutterstock
Destinațiile europene unde se poate face plajă în octombrie
În octombrie, sudul Europei încă oferă vreme caldă și plaje liniștite, departe de aglomerația verii. Destinații ca Cipru, Grecia, Italia și Spania sunt ideale pentru escapade toamna. Prețurile scad, iar temperatura mării rămâne plăcută, oferind o oportunitate perfectă pentru relaxare
YuanEmperorAlbumOgedeiPortrait jpg
Europa salvată de o beție cruntă. Împăratul care a adus apocalipsa pentru europeni se desfăta cu o fântână de alcool
Europa a fost salvată de o beție strașnică, acum mai bine de șapte secole. Hoardele mongole ajunseseră aproape în Europa Vestică, distrugând pe aproape oricine le-a stat în cale. Dar, în decembrie 1241, asaltul asupra occidentului s-a oprit brusc iar hoardele nu s-au mai întors vreodată.
Șapte alimente subestimate cu beneficii surprinzătoare pentru sănătate Colaj
Șapte alimente subestimate care au beneficii surprinzătoare pentru sănătate. Adevărul despre struguri și popcorn
O serie de alimente subestimate ascund beneficii nutritive surprinzătoare. De la struguri și pulpe de pui până la kimchi și popcorn, află cum să le integrezi în dieta ta pentru o alimentație echilibrată și sănătoasă.
oboseala shutter jpeg
Cum ne afectează toamna. Soluții simple și la îndemână pentru a combate efectele negative
Pe măsură ce zilele devin mai scurte și lumina soarelui scade, mintea și corpul nostru încep să se adapteze la schimbările de sezon.