Garabet Ibrăileanu, Adela
"Acum nu mai am absolut nimic de ascuns. E sigură că o ador şi asistă (cu ce sentiment?) la chinul meu de a rezista. Poate mi-i recunoscătoare… Poate o ofensez… Voinţa mea e posibilă numai pentru că prezenţa ei mă ţine cu ea şi îmi paralizează imaginaţia despre ea, şi mai ales aici acasă, unde nici o privelişte nu-mi solicită atenţia. La douăzeci de ani, cînd iubeşti amorul în femeia iubită, imaginaţia ornează poetic împrejurările şi pe femeie. La patruzeci, cînd nu mai iubeşti amorul, ci numai femeia, imaginaţia se concentrează asupra ei indiscret, realist şi precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din fiinţa ei… Condiţia umană e teribilă! În ţeasta cimpanzeului copleşit de instincte telurice, la un moment dat al evoluţiei şi spre nenorocirea lui, apare o flacără rece, conştiinţa estetică şi morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una dintre multele crime ale naturii împotriva materiei vii." (Garabet Ibrăileanu, Adela, prefaţă de Nicolae Manolescu, Colecţia "Jurnalul naţional", 2009)
