Educație, intelectuali, miniștri...

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Am primit și eu textul scrisorii celor 100 de intelectuali privind noua versiune a legii educației. Cu invitația de a-mi adăuga și eu semnătura. Am ezitat, nu pentru că nu eram de acord cu textul propriu-zis, ci pentru că experiența ultimilor 30 de ani m-a făcut să nu mai cred în asemenea proceduri. După 1989, societatea civilă, GDS-ul, nenumărate asociații profesionale au tot trimis forurilor responsabile sute, dacă nu mii, de asemenea scrisori. Fără nici un rezultat. Totul s-a redus la o gesticulație legitimă, dar ineficientă, „nobilă” moralmente, dar ineficientă pragmatic. Nu voi încerca, acum, să explic mecanismul prin care, la noi, civismul alunecă adesea, cu cele mai bune intenții, spre decorativ. Fapt e că instituțiile oficiale vizate de „provocările epistolare” nu le iau în serios, dacă nu chiar le discreditează, atribuindu-le motivații impure, partizane, antiguvernamentale... De reacții responsabile, de dezbatere reală, aplicată, de colaborare cetățenească nu poate fi vorba. Pornind de la această experiență – la care se adaugă și o demobilizare personală dinaintea realităților politice naționale și planetare –, nu m-am grăbit să semnez scrisoarea cu pricina.

Din păcate, ceea ce a urmat mi-a confirmat decizia „absenteistă”. Ce-ar fi fost normal? Ar fi fost normal ca Ministerul Învățămîntului, văzînd numele înscrise pe lista expeditorilor, să se declare gata de dialog. Intelectualii semnatari să-și aleagă un grup de 5-10 reprezentanți, care să fie invitați la o întîlnire analitică civilizată cu ministrul de resort, căruia, de fapt, i se adresa mesajul lor. Nici vorbă! Ministrul nu vrea dezbatere. Preferă să dea cu tifla „protestatarilor”, cu argumente conspiraționiste și „obiectivități” statistice. Autorii scrisorii nu sînt decît un impur  „grup de interese”, pus pe subminarea autorității guvernamentale. Ca să nu mai spunem că sînt doar 100! Păi, se compară ei cu cei 3,5 milioane de elevi cărora le este dedicată legea?! O replică pe măsură ar fi, în acest caz, că nu se compară 100 de inși cu performanțe profesionale clare și recunoscute cu 1 ministru! Cam în aceeași linie se situează și alte „argumente” ministeriale: 1) Nu puteam prelungi la nesfîrșit dezbaterile. Se cere o soluție urgentisimă, chiar dacă imperfectă (cum zic răuvoitorii). 2) E drept că elaborarea proiectului de lege a luat ceva timp, dar au fost și vremuri grele: pandemia, războiul din Ucraina, tulburările climatice etc. (cu alte cuvinte, vinovați pentru întîrzierile, bîlbîielile și derapajele legii sînt Putin, COVID-ul și seceta). 3) Am organizat, totuși, dezbateri! De ce n-au participat la ele și vitejii care se arată acum, după război... 4) Am organizat dezbateri cu elevi, cu asociații sindicale din învățămînt, cu studenți. Intelectualii să zică mersi! Ș.a.m.d. 

image

Ar mai fi multe de spus. Dar la ce bun să repet sau să amplific de pomană ceea ce s-a spus deja răspicat despre detaliile legii sau despre desființarea CNATDCU și rigorile „exagerate” în administrarea plagiatelor doctorale, despre inflația „digitalizării”, chiar și acolo unde nu e nevoie de ea, ba chiar acolo unde efectele ei sînt riscante? Sigur că educația trebuie să accepte propuneri de reformă impuse de modernitate, exigențe globale, administrație funcțională, conformă cu rigorile instituționale impuse de evoluția contextului, de reformulările antropologice, de noile modele profesionale și sociale. Dar „progresul” – pentru cine înțelege corect condiția umană și spiritul timpului – nu înseamnă strict detronarea tuturor achizițiilor benefice deja existente. Progresul nu exclude recuperarea tradițiilor benefice. Progresul inteligent nu se sfiește să fie și restaurator, adică, atunci cînd e cazul, „regresiv”, recuperator. Iar legiferările „actuale” nu trebuie să semene a acomodări conjuncturale, a înregimentare fără discernămînt în ultima modă.

Pe scurt, e nevoie de flexibilitate, cordialitate dialogală, respect pentru alteritate și spirit critic. Și cred că inițiatorul proiectului „România educată”, președintele țării, nu poate asista prea înțelegător la reacții de o anumită suficiență simplificatoare și iritată, ca acelea cu care ne-a surprins pe mulți actualul ministru, ca răspuns la scrisoarea celor 100 de bombănitori...

P.S. I-aș sugera, totuși, dlui ministru Cîmpeanu să aibă curiozitatea și răbdarea de a consulta CV-urile celor 100 de intelectuali „vinovați” de răzmeriță. Va descoperi, în majoritatea cazurilor, portrete ale unor performeri în plan cultural și administrativ, pe care nu-i poți evacua atît de nonșalant, atunci cînd te contrazic. Despre ei se va mai vorbi și după ce o sumedenie de miniștri actuali vor reintra in anonimat...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.