Educație, intelectuali, miniștri...

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Am primit și eu textul scrisorii celor 100 de intelectuali privind noua versiune a legii educației. Cu invitația de a-mi adăuga și eu semnătura. Am ezitat, nu pentru că nu eram de acord cu textul propriu-zis, ci pentru că experiența ultimilor 30 de ani m-a făcut să nu mai cred în asemenea proceduri. După 1989, societatea civilă, GDS-ul, nenumărate asociații profesionale au tot trimis forurilor responsabile sute, dacă nu mii, de asemenea scrisori. Fără nici un rezultat. Totul s-a redus la o gesticulație legitimă, dar ineficientă, „nobilă” moralmente, dar ineficientă pragmatic. Nu voi încerca, acum, să explic mecanismul prin care, la noi, civismul alunecă adesea, cu cele mai bune intenții, spre decorativ. Fapt e că instituțiile oficiale vizate de „provocările epistolare” nu le iau în serios, dacă nu chiar le discreditează, atribuindu-le motivații impure, partizane, antiguvernamentale... De reacții responsabile, de dezbatere reală, aplicată, de colaborare cetățenească nu poate fi vorba. Pornind de la această experiență – la care se adaugă și o demobilizare personală dinaintea realităților politice naționale și planetare –, nu m-am grăbit să semnez scrisoarea cu pricina.

Din păcate, ceea ce a urmat mi-a confirmat decizia „absenteistă”. Ce-ar fi fost normal? Ar fi fost normal ca Ministerul Învățămîntului, văzînd numele înscrise pe lista expeditorilor, să se declare gata de dialog. Intelectualii semnatari să-și aleagă un grup de 5-10 reprezentanți, care să fie invitați la o întîlnire analitică civilizată cu ministrul de resort, căruia, de fapt, i se adresa mesajul lor. Nici vorbă! Ministrul nu vrea dezbatere. Preferă să dea cu tifla „protestatarilor”, cu argumente conspiraționiste și „obiectivități” statistice. Autorii scrisorii nu sînt decît un impur  „grup de interese”, pus pe subminarea autorității guvernamentale. Ca să nu mai spunem că sînt doar 100! Păi, se compară ei cu cei 3,5 milioane de elevi cărora le este dedicată legea?! O replică pe măsură ar fi, în acest caz, că nu se compară 100 de inși cu performanțe profesionale clare și recunoscute cu 1 ministru! Cam în aceeași linie se situează și alte „argumente” ministeriale: 1) Nu puteam prelungi la nesfîrșit dezbaterile. Se cere o soluție urgentisimă, chiar dacă imperfectă (cum zic răuvoitorii). 2) E drept că elaborarea proiectului de lege a luat ceva timp, dar au fost și vremuri grele: pandemia, războiul din Ucraina, tulburările climatice etc. (cu alte cuvinte, vinovați pentru întîrzierile, bîlbîielile și derapajele legii sînt Putin, COVID-ul și seceta). 3) Am organizat, totuși, dezbateri! De ce n-au participat la ele și vitejii care se arată acum, după război... 4) Am organizat dezbateri cu elevi, cu asociații sindicale din învățămînt, cu studenți. Intelectualii să zică mersi! Ș.a.m.d. 

image

Ar mai fi multe de spus. Dar la ce bun să repet sau să amplific de pomană ceea ce s-a spus deja răspicat despre detaliile legii sau despre desființarea CNATDCU și rigorile „exagerate” în administrarea plagiatelor doctorale, despre inflația „digitalizării”, chiar și acolo unde nu e nevoie de ea, ba chiar acolo unde efectele ei sînt riscante? Sigur că educația trebuie să accepte propuneri de reformă impuse de modernitate, exigențe globale, administrație funcțională, conformă cu rigorile instituționale impuse de evoluția contextului, de reformulările antropologice, de noile modele profesionale și sociale. Dar „progresul” – pentru cine înțelege corect condiția umană și spiritul timpului – nu înseamnă strict detronarea tuturor achizițiilor benefice deja existente. Progresul nu exclude recuperarea tradițiilor benefice. Progresul inteligent nu se sfiește să fie și restaurator, adică, atunci cînd e cazul, „regresiv”, recuperator. Iar legiferările „actuale” nu trebuie să semene a acomodări conjuncturale, a înregimentare fără discernămînt în ultima modă.

Pe scurt, e nevoie de flexibilitate, cordialitate dialogală, respect pentru alteritate și spirit critic. Și cred că inițiatorul proiectului „România educată”, președintele țării, nu poate asista prea înțelegător la reacții de o anumită suficiență simplificatoare și iritată, ca acelea cu care ne-a surprins pe mulți actualul ministru, ca răspuns la scrisoarea celor 100 de bombănitori...

P.S. I-aș sugera, totuși, dlui ministru Cîmpeanu să aibă curiozitatea și răbdarea de a consulta CV-urile celor 100 de intelectuali „vinovați” de răzmeriță. Va descoperi, în majoritatea cazurilor, portrete ale unor performeri în plan cultural și administrativ, pe care nu-i poți evacua atît de nonșalant, atunci cînd te contrazic. Despre ei se va mai vorbi și după ce o sumedenie de miniștri actuali vor reintra in anonimat...

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Spovedanie foto Ziarul Lumina jpg
Patriarhia Română pune reguli pentru spovedanie. Spațiu deschis și duhovnic eliberat de robia patimilor trupești
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) s-a întrunit zilele acestea și a adoptat o serie de reguli pentru spovedanie. Astfel, preoții vor trebui să respecte cu strictețe un cadru adecvat tainei.
Blog jpg
Rusia își anunță azi Noul său Spațiu Vital clădit în văzul unei lumi care nu a vrut să vadă
Din această după-amiază, mai precis după ce Putin va anunța anexarea celor patru noi teritorii ucrainene, lumea se va găsi confruntată cu începutul unei noi etape tragice a istoriei sale.
Alexandru Arsinel Arhiva Adevarul (9) JPG
Reacții la moartea lui Arșinel. Geambașu: S-a legat cu lanțuri de scaun și poziție
Moartea lui Alexandru Arșinel este deplânsă pe Facebook de colegi de breaslă și politicieni. Actorul a murit joi, 29 septembrie, la vârsta de 83 de ani.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.