Dr.

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
Frica lui Putin jpeg

Dr. Două litere urmate de un punct. La prima vedere, doar o prescurtare de la „doctor”, în ambele sensuri: cel special, de „medic”, și cel mai general, de „doctor” într-o știință, posesor de doctorat. Ortografic, deci, dr. e o abreviere. La fel cum sînt și ing., acad., prof., conf., av., gen. Dar a te limita la ortografie dovedește obtuzitate și superficialitate, căci la noi dr., în sensul de titlu științific, desigur, e cu mult mai mult decît o biată abreviere: e o mantră veritabilă pe care s-o mormăi zi și noapte, la prînz și seara, acasă și în public, precum hindușii pe sacrul „aum”, și pe care bineînțeles să ți-o agăți de toate cărțile de vizită, de toate mail-urile, de toate invitațiile, cu convingerea că te va proiecta pe un plan existențial superior. Ești dr., înseamnă că joci pe tabelul principal! Prin comparație, av., prof. sau chiar acad. rămîn numai abrevieri. Ce să mai spunem despre aproape penibilul ing.?

Nu-i bizar să vezi atîția oameni puternici, cu averi uriașe uneori, sau măcar considerabile, posesori de vile, de mașini de lux, deveniți parlamentari, miniștri, precum Oprea și Tobă, parlamentari și chiar prim-miniștri, precum Ponta, într-atît de obsedați de un simplu dr.? Atît de obsedați încît nu se mulțumesc numai să-l dobîndească, dar sînt dispuși să fraudeze prin plagiat oricît și oricum, numai ca să aibă dreptul la sacrul dr.

(Citesc că și Florentin Pandele, primarul orașului Voluntari și soțul probabilei primărițe a Capitalei, a fost prins cu plagiatul unui dr. la Academia de Științe Militare. O noutate este că domnul în cauză mai avea un dr., luat cu puțin timp înainte. Nu știm dacă și primul dr. a fost plagiat, dar e probabil.)

Te întrebi așadar: „Ce-i mînă-n luptă?”. De ce au nevoie de doctorate domnii aceștia (sau doamnele)? Cum de nu pot trăi și fără ele, atunci cînd le au pe toate celelalte – lucruri foarte consistente: bani, putere, influență și tot restul? Dar întrebarea nu-i bine pusă: ei n-au nevoie de doctorate, ci numai de dr. Faptul că pentru dr. este nevoie, teoretic, și de scrierea unei lucrări științifice, care cică mai trebuie să fie și originală, rămîne un detaliu nesemnificativ. Dînșii vor dr. și atîta tot, și numai noi facem confuzia între dr. și tot restul bucătăriei. De asta pentru ei plagiatul e ceva lipsit de importanță. O teză de doctorat poate fi plagiată, desigur, dar teza nu-i decît o etapă trecătoare; scopul e să existe un dr. Or, un dr. e numai un dr. și toate dr.-urile sînt identice; nu se scriu la fel? Cum să le plagiezi?

desen de J-J. Grandville
desen de J-J. Grandville

Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate? Sună mai respectabil numele moștenit de la părinți precedat de micul dr.? Desigur. Dar cred că mai e ceva, mai adînc, în toate astea. Să ne concentrăm: banii poți să-i pierzi într-un proces sau ți-i confiscă ANAF-ul; DNA-ul te închide; electoratul, nerecunoscător, te uită și nu te mai votează; din fotoliul de șef ești dat afară într-o bună zi ca ultimul cîine. Azi ești (ministru), mîine nu mai ești. Pe scurt, viața, așa cum știau și vechii poeți, e scurtă, Fortuna – tîrfă, prietenii – oricînd pregătiți să te toarne, paradisurile fiscale – în declin. Odată Zeus te stropește din butoiul cu nenorociri și s-a terminat! Nimic nu durează, cu o excepție: micul, delicatul, dragul de dr. Căci dr. are o calitate uimitoare: e indestructibil. E un fleac să-l obții cînd cunoști pe cine trebuie; dar, dacă ți l-au dat odată, nu ți-l mai ia nimeni, nici măcar o succesiune de miniștri ai Educației, nici măcar un CNADTCU vechi sau nou, nici universitățile, nici Academia Română, nici Uniunea Europeană, nici NATO, nici ONU – și mai ales nici un fel de protest public, oricît de asezonat cu nume sonore! Toate trec – președinți, premieri, miniștri, apă pe Dunăre, alegeri, pușcărie, scandaluri de presă –, pînă și pietrele se mai tocesc. Pe dr. însă nimeni nu-l doboară, nimeni nu-l înlătură, nimeni nu-l retrage, nimeni nu-l anulează. În veșnicia și stabilitatea lui, el e antidotul la curgerea universală. Heraclit, bătrîne, ai dat-o rău în bară: nu panta rhei, nu toate curg. Căci, iată, ceva tot rămîne: Dr.!

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.