Două note

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Una mai veche

Am scris la începutul săptămînii, pe blogul Adevărul, că mă simt depășit „epistemologic“ de revenirea în forță a unui discurs apologetic cu privire la comunism: că n-a fost chiar așa de rău cum pretind „anticomuniștii viscerali“, că multe erau mai bune atunci decît acum, ba chiar că soluția de viitor cea mai rezonabilă ar fi o revenire pioasă la premisele vechii orînduiri. Răsfoind însemnări mai vechi, am dat peste un mic text pe această temă, semn că „stafia comunismului“ ne (mă) bîntuie de mult. Reproduc, melancolic, însemnarea cu pricina.

De cîte ori televiziunile de-acum mă scot din minţi, mă tratez cu meditaţii retrospective despre televiziunea socialistă. E o tehnică pe care o recomand, în genere, tuturor nostalgicilor. Îmi dau totuşi seama că există deja, în mijlocul nostru, o generaţie care nu are acces la această tehnică, pur şi simplu pentru că s-a născut tîrziu. E o generaţie al cărei trecut nu e radical diferit de prezentul ei, ceea ce e totuna cu a spune că e o generaţie fără trecut. Pentru buna lor educaţie, sau, măcar, pentru buna lor informare, ar fi foarte util ca, o dată pe lună, postul naţional să difuzeze, cu titlu experimental, cele două ore ale televiziunii ceauşiste de la sfîrşitul anilor ’80. De văzut, nu era, în fond, nimic. Nu te uitai decît dacă erai deja spălat pe creier, sau dacă voiai să te înfurii, să-ţi oferi pretextul de a înjura. Disidenţa imposibilă (sau prea riscantă) pe faţă devenea o intensă ocupaţie privată. Puteai să-l terfeleşti pe marele conducător de pe ecran ca la uşa cortului şi să te culci, apoi, liniştit, cu conştiinţa datoriei împlinite.

În ce mă priveşte, pot adăuga experienţei comune o mărturie din interior asupra modului cum se făcea televiziune înainte de ’89. În anii ’70, aşadar într-o perioadă mai puţin radicală, ajunsesem – via Tudor Vornicu – să fiu invitat, din cînd în cînd, la anumite emisiuni de artă plastică. Dacă emisiunea era în direct, tensiunea ideologică era supremă. Îmi amintesc, de pildă, că, înaintea unui program supervizat de Dinu Săraru, a trebuit să debitez, preventiv, tot ce aveam de gînd să spun, înainte ca programul propriu-zis să înceapă. Vigilent, dl Săraru nu voia să rişte nici o surpriză. Dacă tînărul începător care eram ar fi luat-o razna? Dacă ar fi făcut vreo nefăcută? Precauţia era, la drept vorbind, inutilă, căci nimic nu m-ar fi putut împiedica să spun în emisiune altceva decît spusesem înainte. Psihologic însă, rezultatul era paralizant. Iar actorii scenariului aveau prilejul să părăsească, în final, studioul, cu o perfectă conștiinţă falsă. Eu – mîndru că nu acceptasem să adaug nici o notă politică comentariului meu, dl Săraru – mîndru că avesese curajul să rişte o emisiune în direct cu un oarecare.

Din păcate, puneam şi unele probleme de „ambalaj“. Aveam oarecari plete, iar pletele erau interzise. Drept care, părul îmi era prins cu o clamă la spate, iar regia îmi desena cu creta, pe podea, un cerc, din care n aveam voie să mă mişc. Cum mă mişcam, cum mi se vedeau pletele! Intram, deci, în platou, legat la gură de măsurile de siguranţă ale dlui Săraru, legat la păr de indicaţiile morale ale partidului şi legat de picioare prin ingeniozitatea regiei. De ce o făceam? Nu ştiu. Între altele, de prost ce eram! Ironia e însă că, urmărind prestaţia unora dintre oamenii noştri de televiziune de-acum, mă simt ispitit de demonul perfid al nostalgiei: n-aş şti ce să le leg mai întîi.

(Pentru corectitudine, trebuie să adaug, astăzi, că dlui Săraru nu i se pot contesta anumite isprăvi utile. Ca director de teatru bucureștean, a lăsat o amintire onorabilă, în condiții în care puțini știau să practice cu succes slalomul ideologic. Chiar și scena povestită mai sus confirmă – în context – o formă meritorie de îndrăzneală culturală: aducea în scenă un personaj încă neprofilat și nu-i punea samavolnic în gură fraze gata făcute. Ce e drept e drept...).

Una nouă

În comuna Voluntari, a fost adus Brîul Maicii Domnului. Nu vreau să fac acum comentarii despre scenografia, psihologia, teologia și estetica spectacolului provocat de acest mare eveniment. Cozi interminabile (cu frustrările aferente), pompă sacerdotală, politichie oficială „fină“. Într-un colț (dar lîngă „șefi“), dl Gigi Becali căsca strămoșește (ceea ce dădea, pînă la urmă, oareșce firesc solemnității generale), dna Firea era pupată de popor, poporul pupa prețioasa relicvă, adusă din Grecia. Rețin, deocamdată, un episod unic la nivel planetar: primarul orașului, în inevitabilul său discurs, a citat-o, evalvios și patriotic, pe însăși „Maica Domnului, care spunea (sic!) că România este grădina Maicii Domnului“! Două lucruri sînt epocale: 1. Dl Pandele are, în biblioteca sa, o raritate absolută: o colecție de ziceri ale Sfintei Fecioare, din care a putut spicui un pasaj. 2. Maica Domnului avea o (profetică) informație despre existența viitoare a unei țări numite România. Și o iubea ca pe propria Sa grădină. Ce poți să mai spui? Mare e grădina lui Dumnezeu!

via Recorder 

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.