Domnule Andrei Vieru,

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
Frica lui Putin jpeg

Mărturisesc că nu pricep de ce susțineți că v-am înțeles greșit atunci cînd am afirmat, într-un articol din Dilema veche, că excludeți morții sau nenăscuții din conceptul (ideea) de umanitate. Cam asta mi se pare că ați făcut, iar a spune „e mai complicat” nu explică mai nimic, sau am eu o minte prea frustă. Mi se pare că ați spus chiar mai mult în citatul nou, de la p. 162 a cărții dvs.: acolo tratați conceptul de umanitate drept „miraj, pseudo-idee” pe motiv că ar putea cuprinde absolut orice și că astfel se poate aluneca lesne în totalitarism. Nu pot accepta că ideea de umanitate este o pseudo-idee etc. În totalitarism se poate aluneca, din păcate, de pe aproape orice trotuar al gîndirii, așa că argumentul mi se pare nu eronat, dar foarte incomplet. Pe de altă parte, acum eu cred că m-ați interpretat eronat, fiindcă refuz să admit în noțiunea de „umanitate” – sau, mai platonician spus, dacă nu vă deranjează, în ideea de Om – absurditățile pe care le-ați listat („eventuale idei despre eventuali oameni, inclusiv personaje din romane încă nescrise”). Dar includ acolo, în schimb, alături de viii și morții, și personajele din opere deja scrise sau jucate, precum Oedip, Hamlet, Don Quijote sau Charlot. Altfel spus, oamenii ficționali sînt oameni, chiar dacă în alt mod decît viii. Nu m-am lămurit dacă și de ce greșesc. Dar altceva vreau să vă spun acum.

Deoarece, de frica totalitarismului (frică legitimă, altminteri), tratați „umanitatea” drept o pseudo-idee, un miraj, ceva „intrinsec contradictoriu și nedefinit”, presupun că veți fi de acord cu sugestia acestui citat celebru din Joseph de Maistre: „Nu există oameni pe lume. În viața mea am văzut francezi, italieni, ruși; grație lui Montesquieu știu că poți fi chiar și persan. Dar declar că nu am întîlnit niciodată Omul și că, dacă el există, aceasta se întîmplă fără știința mea!”. De aici și concluzia sa că nici un fel de „drepturi” nu puteau fi acordate sau recunoscute acestei fantome, care bîntuia (și bîntuie) gîndirea iluministă și „progresistă”, numită „Om” și „umanitate”.

Din păcate, fantomele sporesc: există oare „italian” ca atare, pe care să-l poți saluta pe stradă sau invita la un restaurant? Cîtuși de puțin: poți întîlni și invita la cină doar un piemontez, un florentin, un roman, un napolitan, ba chiar și un sicilian, dar „italianul” nu poate fi nici întîlnit, nici invitat și, prin urmare, nu există pe lume. La fel și cu ceilalți: nu există pe lume nici ruși, nici români, nici germani, nici evrei etc., iar dacă ei există în capul unor teoreticieni, atunci – am putea zice – ei există numai pe răspunderea acelora și nu avem știință să existe și în lumea reală. Vom declara, deci, că la fel ca și „umanitatea”, și națiunile sînt o „pseudo-idee”, un „miraj” și că, deci, n-au „drepturi”. Într-adevăr, poftește de definește „națiunea”, altfel și mai bine decît a făcut-o Stalin! E „complicat”? Da. E un concept „intrinsec contradictoriu și nedefinit”? O, da, da! Dar dacă nu există națiuni, ce există? Oare, de exemplu, londonezi există? Dubios: ne-a arătat George Bernard Shaw, în piesa lui Pygmalion, că nu există, fiindcă nu poți niciodată întîlni o astfel de arătare: poți întîlni doar o florăreasă din Londra sau un gentleman din același oraș; ei vorbesc limbi diferite, incomunicabile, și trăiesc în lumi diferite. De aici rezultă nu numai un amor, ca în piesă și în musical, ci și faptul că „a fi londonez” e încă o pseudo-idee.

Și atunci, sărind din pseudo-idee în pseudo-idee (de la umanitate la națiune – sărind peste UE pe care, oricum, n-o iubiți –, de la națiune la regiune, de la aceasta la oraș, comună, cartier, bloc etc.), unde ajungem? La individ. Ne oprim aici în siguranță? Aș!

Identitatea insului e și ea un concept „intrinsec contradictoriu și nedefinit”. O anecdotă antică spune că, atunci cînd un creditor s-a dus la datornic să-și recupereze datoria, acesta i-ar fi răspuns: „Îmi pare rău, eu nu mai sînt același cu cel pe care l-ai împrumutat. Căci, dacă, precum a zis Heraclit, „nu te poți scălda niciodată de două ori în același rîu”, este evident că nu te poți nici întîlni de două ori cu același om, care este deci un altul în fiecare ceas și cu atît mai mult la distanță de un an”. Povestea e mai puțin anapoda decît credem. Lumea e plină de „foști” care nu-și recunosc responsabilitățile pentru trecutul lor: mai ales politicieni care „se reinventează” trădîndu-și trecutul, pentru a nu mai vorbi despre foști criminali de război sau foști teroriști, care nu-și admit vinovăția și se prezintă drept politicieni cumsecade. Iar dacă insul n-are responsabilități, va avea el drepturi?

Da, universalismul „progresist” sau „liberal” e „complicat” și „intrinsec contradictoriu și nedefinit” (mai ales dacă amestecați în el la grămadă de ingrediente precum Marx, Bergson, Popper – de ce nu suplimentăm cu un pic de Socrate ori stoici, Spinoza, Iisus Christos, Declarația drepturilor omului și cetățeanului?). Dar nici cu nominalismul dvs. conservator nu mi-e rușine. Sau din nou v-am înțeles greșit?

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.