Diplomația între reguli și scopuri

Publicat în Dilema Veche nr. 934 din 3 – 9 martie 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

În cei doi ani în care m-am trezit, pe neașteptate, ministru de Externe, am avut de a face, inevitabil, cu profesioniști ai diplomației de toate soiurile și neamurile. Am ce povesti... În cele din urmă, a trebuit să recunosc, spre stupoarea multora, că cei mai eficienți, mai bine așezați în meserie dintre toți interlocutorii mei mi s-au părut a fi „colegii” ruși. M-am întrebat mereu cum se putea explica această „supremație”. În cele din urmă, mi-am dat seama că „diferența specifică” dintre negociatorul rus și cel „occidental” este că pentru cel din urmă cheia optimei calificări profesionale era cunoașterea și respectarea unor reguli tehnice tradiționale, în vreme ce pentru cel dintîi cheia era o imagine clară, nenegociabilă, a scopului urmărit. Școala Vestului se definea prin procedee și criterii inconturnabile, prin „manevre” abile, dar niciodată arbitrare sau inacceptabile comportamental, în vreme ce școala rusească avea în vedere preponderent atingerea țelului urmărit, a finalității asumate de la bun început ca fiind singurul sens, singurul rost al dezbaterii. Apuseanul e educat în așa fel încît știe ce „se face” și ce „nu se face”, ce se poate spune și ce nu, pînă la ce limită poate fi dusă „negustoria” diplomatică: insiști, dar nu bruschezi, reacționezi prompt, dar rămîi atent la traseul retoric al preopinentului, rămîi vertical, dar păstrezi convenția gesticulației acomodante. Răsăriteanul știe mai bine ce vrea decît ce se poate, fixează neabătut orizontul țintei, nu e obsedat de „coregrafia” dialogului transparent și convivial. Nu e prezent la masă ca să dezbată, ci ca să plece mulțumit. Nu caută concesii limpezitoare, pacificatoare, ci scurtături, radicalități și obiective inflexibile. Cu parteneri atît de diferiți, negocierea e o falsă negociere. E o scenografie de tipul „care pe care”. Cîștigă cel mai răstit, cel mai nărăvaș, cel mai neînduplecat...

E ceea ce mi s-a confirmat și mi se confirmă zi de zi, încă de la începutul războiului din Ucraina. Observînd mișcările tranșante ale lui Putin și reacțiile prudente, „civilizate”, principiale ale „lumii libere”, mi s-a părut că avem de a face cu o conversație suprarealistă: ne aflăm în pădure, sîntem atacați de un mistreț, iar noi încercăm să-l potolim vorbindu-i franțuzește...

Partea bună e că împrejurările sufocante pe care le trăim pot provoca un amplu (și poate salvator) efort de reflecție. Taberele care se confruntă au contururi radical diferite: pe de o parte o politică consecvent comunitară, pe de alta – o politică imprevizibil personală. Pe de o parte „capitalism” european (sancțiuni preponderent economice, financiare, comerciale), pe de alta ideologie populistă (de fapt, cripto-colonială), tupeu militar, dispreț naționalist. Pe de o parte precauție pacifistă, pe de alta etalare de forță nonșalant ucigașă. Pe de o parte, în rîndul taberei europene, libertate de opinie (fost cancelar german amic cu Putin, oameni politici din Vest gata să declare public că nu e conducerea Rusiei de vină, ci mai curînd americanii și Occidentul), pe de altă parte consens obligatoriu al „supușilor” (cu implicația pedepsei severe pentru protestatarii nealiniați). Pot înțelege că evitarea declanșării unui război global e preferabilă unui discurs și unui set de măsuri de natură să întărîte adversarul, dar efortul de a nu dăuna prea mult taberei opuse, ba chiar de a trata inacceptabilul cu un anumit efort de înțelegere și acomodare mi se pare, prin definiție, perdant. Iresponsabil.

I. „Accidente” strategice și simbolice deprimante (două din multe): 1) Jean-Claude Juncker, președinte al Comisiei Europene, spunînd, deja în 2015, că, dacă nu-i tratăm corect pe ruși, americanii vor distruge Europa; 2) Putin cîntînd „Blueberry Hills”, în 2010, la o gală de binefacere din Sankt Petersburg și aplaudat frenetic de Alain Delon, Gérard Depardieu, Kurt Russell, Susan Sarandon, Kevin Costner, Monica Bellucci, Mickey Rourke etc. Ca între artiști! Să nu amestecăm talentul muzical cu prejudecățile politico-ideologice! Poate că și Hitler ar fi fost apludat de Gary Cooper, John Wayne sau Bette Davis dacă, la vreun chef simpatic, ar fi cîntat „La donna è mobile“...

II. Compensații încurajatoare: 1) președintele Ucrainei, un admirabil președinte de țară în vreme de restriște; 2) doi parlamentari comuniști ruși condamnînd public războiul lui Putin (e un început...); 3) proteste ale societății civile din Rusia împotriva politicii statului lor (alt început!); 4) sprijin prompt al refugiaților ucraineni în țările vecine (între care și România); 5) oarecare radicalizare a poziției și a sancțiunilor în UE și NATO; 6) mici distanțări strategice ale unor „parteneri” mai curînd pro-ruși: China contra războiului, Turcia – măsuri restrictive pentru navele rusești în Marea Neagră; 7) eroismul soldaților ucraineni.

Doamne-ajută! Poate scăpăm!

27 februarie 2022

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

pom mosmon jpg
Terapie cu fructe de toamnă. Moșmoanele, coarnele, măceșele, printre cele mai căutate
Perioada de recoltare a fructelor cu virtuți terapeutice se întinde din primăvară până târziu, la prima brumă. Toamna este anotimpul care are, printre vedete, moșmoanele, coarnele, fructele porumbarului și măceșele.
Dmitri Peskov FOTO EPA-EFE
Rusia recomandă prudenţă în speculaţiile privind armele nucleare
Speculaţiile că Kremlinul ar putea folosi armele nucleare în lupta pentru teritoriile anexate de Rusia de la Ucraina doar răspândesc frica, afirmă Moscova, relatează vineri DPA.
Ion Luca Caragiale FOTO Shutterstock jpg
Ghinionul marelui Caragiale după moarte. Ce s-a întâmplat cu trupul neînsuflețit al scriitorului
Clasic al literaturii române, aactual și astăzi, Ion Luca Caragiale a murit departe de țară, iar sicriul cu trupul neînsuflețit a rătăcit mai bine de cinci luni până la ajuns la București.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.