Din străinătate

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

Sînt vicios. Nu mă pot abţine să nu arunc zilnic un ochi obosit asupra presei româneşti, să zgîndăresc, pe Internet, colbul ţărişoarei. În locul în care mă aflu e linişte. Nu e paradisul: sînt şi aici lupte politice, dezbateri despre moneda europeană, despre falimentul grecesc, despre psihologia şi nevoile bătrînilor care sfîrşesc la azil. Dar există ceva, care se numeşte Germania şi care are mai mult relief decît oricare dintre gîlcevile ei intestine. Există partizanat, dar nu ură. Există ironie, dar nu deriziune. Pe scurt, îţi poţi vedea de treabă, contemplînd din cînd în cînd, amuzat, agitaţia politică, cu sentimentul că, oricum ar fi, nu poate ieşi foarte rău. Senzaţia generală e de eficienţă, discreţie, civilizaţie.

Prin contrast, „Românica“ e un iarmaroc. Ţara a dispărut sub zarva cîtorva conflicte care se pretind stimulate de „interesul naţional“, dar, de fapt, sînt mici războaie private între microbiştii diverselor secte. Nu mai există Cluj, există Boc-Nicoară, nu mai există Arad, există Bognar-Falcă, nu mai există Craiova, există Vasilescu-Solomon, nu mai există Bucureşti, există Oprescu-Prigoană. Pe scurt, nu mai există România, există USL-PDL. Ce gen de om aleg cu entuziasm românii? Genul Stavarache-Mazăre-„Pinalti“. Ce partid începe să danseze ţanţoş la orizont? PPDD. Ce face Antonescu? Cum deschide gura, dă cu capul în gura ălorlalţi. Ce face Ponta? Poante zglobii şi joc de bicepşi. Ce fac pedeliştii? Se victimizează, bombăne şi se agită. Ce face Băsescu? E brusc detaşat, suspect de binedispus şi merge des la cumpărături. Ăia noi îi schimbă pe ăia vechi. Se sărbătoresc mari victorii şi se declară nedrepte toate înfrîngerile. Prim-ministrul se dă la Videanu, Videanu se dă la prim-ministru. Se caută fotografii urîte cu Elena Udrea, se înlocuiesc consuli politici cu consuli politici, se dă cu Hossu-Longin în Culcer-Lăzescu şi viceversa, se vîntură suspendarea salvatoare a preşedintelui, care e un fel de Mussolini, în timp ce Putin e un fel de Churchill, se distribuie ameninţări, se face băşcălie, se anunţă mari realizări şi, de partea cealaltă, mari dezastre. Unii gazetari se luptă în continuare, inerţial, pe vechile baricade preelectorale, alţii se străduiesc să-şi reamenajeze „obiectivitatea“. Unii politicieni nu au eleganţa de a cîştiga, alţii nu au eleganţa de a pierde. Totul are un aspect derizoriu, meschin, provincial. Se joacă la preţuri mici, lucrurile importante sînt expediate birocratic, iar cele legate de interesul individual şi de ambîţul de echipă ocupă, inflaţionar, scena. Guvernanţii se bucură pubertar de suprimarea adversarilor, iar opozanţii anticipează, cu voluptăţi morbide, viitoarele eşecuri ale guvernanţilor. Te întrebi, inevitabil, dacă în România mai există şi oameni serioşi şi dacă avem şi politicieni (nu contează din ce partide) care se gîndesc şi la altceva decît la tachinarea „duşmanilor“, la tristul spectacol de varietăţi al agendei proprii, la deriva naţională.

În ciuda acestui vacarm jenant, dacă nu chiar în vîrtejul lui, există şi reuşite româneşti, există şi valori autohtone care îşi confirmă prestigiul şi eficienţa. Se bucură cineva? Nu. N-avem timp de ornamentică. Noi sîntem ocupaţi cu gherilele de partid, cu atacul perpetuu al unei părţi dintre noi împotriva celeilalte. România a avut un succes important la Tîrgul de Carte din mai, de la Torino. Au spus-o o sumedenie de martori, de la Ana Blandiana la Gabriela Adameşteanu, de la Lucian Boia la Vasile Ernu. Ei şi? Nu e un succes al României, ci unul al ICR-ului, adică al lui Patapievici, care e omul lui Băsescu şi, prin urmare, nu poate face nimic bun. Mircea Cărtărescu a luat un mare premiu internaţional pentru literatură în Germania. Nu ne interesează. Ne interesează doar că s-a dat cu Băsescu. Patriotismul nostru nu merge atît de departe încît să ne bucurăm de bilele albe cîştigate pe scena lumii, dacă ele au vreo legătură cu cei care ne sînt antipatici. Liiceanu a împlinit de curînd 70 de ani. Prestaţia lui culturală e, pe domeniul lui, cu mult peste aceea a unor glorioşi şi cvasi-anonimi membri ai Academiei. L-au sărbătorit, într-un amical volum aniversar, nume ilustre ale mediilor universitare europene. La noi, i s-a dat o decoraţie despre care nu s-a spus decît că e o recompensă pentru băsescismul lui înrăit. Alte merite n-are. Şi dacă le are, nu le merită. Noi nu suportăm băsescieni. Noi preferăm oamenii lui Ceauşescu: prozatori sau poeţi ai epocii de aur capătă, la 80 de ani, slugarnice invitaţii la televiziune sau, post-mortem, busturi pioase. Cu ăştia da, cu ăştia ne mîndrim. Dacă e nevoie, îi facem parlamentari, miniştri şi lideri de opinie. Caragiale să facă bine să stea la Berlin, Eliade la Chicago, Ionescu şi Cioran la Paris, Eminescu – la casa de nebuni. Acasă, în ograda proprie, noi ne bucurăm de alţi români. Români de-ai noştri, gureşi, ba zglobii, ba lăcrămoşi şi, la o adică, fioroşi cînd e vorba, mă-nţelegi, de onoarea neamului şi de cariera personală.

Promit ca de mîine să nu mai deschid Internetul (ziare.ro) decît o dată pe săptămînă. Fără chef şi fără iluzii...  

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

propaganda fake hacking rusia online foto shutterstock
Dezinformarea despre războiul din Ucraina: Meta a destructura o rețea rusească care viza patru mari țări europene
Meta, compania-mamă a Facebook şi Instagram, a anunţat marţi că a destructurat o importantă reţea de dezinformare despre războiul purtat de Rusia lui Putin împotriva Ucrainei.
Scurgerile de gaze din gazoductele Nord Stream. Foto: Twitter
Scurgeri de gaze din conductele Nord Stream: Kievul denunţă „un atac terorist planificat” de Moscova
Scurgerile inexplicabile descoperite la gazoductele Nord Stream în Marea Baltică sunt rezultatul „unui atac terorist planificat” de Moscova „împotriva Uniunii Europene”, consideră Kievul, potrivit France Presse.
Dmitri Medvedev FOTO AFP
Medvedev, o nouă avertizare furioasă: Amenințarea nucleară „nu e o cacealma”
Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev a afirmat marţi că Rusia are dreptul de a se apăra cu arme nucleare dacă este împinsă dincolo de limitele sale şi a precizat că aceasta „cu siguranţă nu este o cacealma”, transmite Reuters.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.