Dilema 22. Cîteva reflecţii

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Fellini și spiritele jpeg

În general, nu sînt amator de sărbătoriri prea dese. Poţi marca, prin gesturi festive, împlinirea unui număr rotund de ani, a unor decenii, a sfertului de veac etc. Dar aniversări de tipul „14 (sau 26) de ani de apariţie“ mi se par o afectare narcisiacă, un moft. Aniversarea a 22 de ani de la ieşirea pe piaţă a Dilemei e, totuşi, altceva. Mai întîi că 22 (decembrie 1989) e un reper calendaristic cu o greutate aparte în lumea noastră. Apoi, în mod ironic, Dilema apare astfel cuplată cu numele unei reviste (22), care s-a simţit, la început, ameninţată – din cauza noastră – de o concurenţă neloială. Vremurile cultivau radicalitatea, confruntarea drastică, şi ne-am trezit suspectaţi – de multă lume – de o vinovată diversiune. Eram vîrful de lance al Cotrocenilor împotriva GDS-ului! Virgil Ierunca însuşi a stabilit că Dilema e un deghizament „fesenist“, inventat ca să submineze prestigiul opozant al revistei 22. Mi-aduc aminte, nu fără duioşie, cum, după apariţia primei Dileme, Gabriela Adameşteanu, pe atunci redactor-şef al publicaţiei GDS, mi-a spus, colegial: „Foarte slabă gazetă!“

Între timp, lucrurile s-au lămurit. Cele două „surori“ şi-au descoperit complementaritatea, au înţeles că nu e nimic malign în strategia celeilalte, că, în fond, amîndouă combat pe acelaşi front, chiar dacă pe tonuri diferite.

Nu vreau să fac acum un bilanţ definitiv al „experienţei Dilema“  în destul de pestriţa mea biografie. Dar mă simt îndemnat să recapitulez măcar două-trei beneficii „colaterale“ ale acestei experienţe. Pe primul loc este, pentru mine, bucuria şi avantajul de a fi cunoscut – în exerciţiul construcţiei revistei – cîţiva oameni remarcabili. Viaţa mea ar fi fost mai plicticoasă şi mai stearpă sufleteşte fără colaborarea cu Radu Cosaşu, Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, Z. Ornea. Nu-i uit, desigur, nici pe ceilalţi, dar vorbesc, deocamdată, de „nucleul tare“ al Dilemei, în jurul căruia am gravitat ca jurnalist începător. S-au aliniat, pe aceeaşi orbită, Elena Ştefoi, Mircea Vasilescu, Dan Stanciu, Alex. Leo Şerban, Ilieş Câmpeanu, Bogdan Ghiu, Simona Sora, Andrei Manolescu, Iaromira Popovici, Matei Martin, Adina Popescu, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu şi alţi cîţiva, din ce în ce mai tineri şi mai bine profilaţi, ca să nu mai vorbesc de numeroşii colaboratori care ne-au flancat, cu fidelitate şi vervă, ani de-a rîndul. A fost şi este o experienţă nutritivă, tonică, răsplătitoare. Am avut şi aventuri (pe drumul de la Augustin Buzura la Mircea Dinescu şi la Adevărul Holding), şi rateuri, şi reuşite, şi momente de instabilitate, dar şi prilejuri de speranţă. Pe scurt, am fost ca toţi ceilalţi, dar ni s-a şi părut, subliminal, că „nimeni nu e ca noi“. Şi am trăit cu toţii miracolul întîlnirii, fără de care nici o ispravă adevărată nu e posibilă.

În plan strict personal, am învăţat, mai ales în vremea din urmă, că o publicaţie devine, încet-încet, o vietate autonomă, cu un metabolism specific, cu o coerenţă internă plutind pe deasupra capetelor celor care o produc. E inevitabilă schimbarea de generaţie, de tonalitate, de orientare. Uneori, mi se pare că ar fi cinstit să rebotezăm revista, să-i spunem Dilema nouă şi să lăsăm noilor veniţi mînă liberă. Tinereţea e, de regulă, mai puţin dilematică… E „revoluţionară“, trendy, „angajată“, provocatoare. Cum altfel? Şi e mai mult decît normal să nu „încremenim în proiect“. Mă gîndesc, fără sentimentalisme deplasate, că se apropie timpul despărţirii, că „fondatorii“ trebuie să asume postura de portrete comemorative, de ornamente pioase, atîrnate pe coridoarele redacţiei, dar absente din fiziologia şi spiritul ei. Mi-aş dori, totuşi, ca Dilema să nu-şi piardă cu totul stilul originar, chipul şi „programul“ începuturilor. Valoarea şi rostul ei s-au alcătuit în jurul unui proiect de acţiune jurnalistică, de prezenţă contextuală, de disciplinare a pripei propagandistice, a opţiunilor gata-făcute. Cred, sincer, că proiectul acesta e încă util şi viu. Dar ştiu şi că nici un proiect nu se poate împlini fără oameni care să creadă în el. Ceea ce urez, deci Dilemei (vechi), la a douăzeci şi doua ei aniversare, este să-şi respecte numele şi tradiţia. Cu o condiţie: să cultive respectul ca pe o formă de libertate. Altfel, titlul gazetei va fi o etichetă formală, iar aniversările ei viitoare – o suită de parastasuri…

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Eduard Heger
Slovacia, următoarea sursă de probleme din Europa? Avertismentul premierului Eduard Heger
Este înfricoșător faptul că mai mult de jumătate dintre cetățenii slovaci susțin Rusia, dar ceea ce urmează pentru Slovacia poate fi și mai înfricoșător, scrie jurnalistul Michal Hudec pentru Euractiv.
Podul suspendat peste Dunăre, de la Brăila FOTO: Radu Aramă
Este oficial: Podul suspendat peste Dunăre nu va fi deschis circulației anul acesta
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Scrioșteanu, anunță în mod oficial, după o vizită pe șantierul podului suspendat de la Brăila, că obiectivul nu va fi finalizat în luna decembrie 2022.
incendiu locomotiva ploiesti
CFR Călători are vagoane și locomotive vechi și de 40 de ani. Modernizarea lor costă un miliard de lei
Pentru că materialul rulant al CFR Călători este foarte vechi, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (MTI) vrea să investească un miliard de lei pentru modernizarea a zeci de locomotive, dar și a peste 130 de vagoane de pasageri.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.