Dialogul ca ameninţare

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

O stafie bîntuie pe scena politică românească: dialogul. Avem un nou prim-ministru care, cel puţin deocamdată, n-a socotit necesar să încondeieze, în vreun fel, opoziţia şi, în genere, n-a intrat în jocul declaraţiilor belicoase. Avem un opozant important, preşedinte al PSD, care, în acelaşi spirit, a reuşit să fie critic fără apoplexie şi să propună o dezbatere politică recalibrată stilistic: de la „Ba p’a mă-tii!“ la „Sîntem de altă părere!“ sau „Nu putem fi de acord decît cu următoarele amendamente!“. Situaţiunea riscă să creeze panică. Celălalt lider al opoziţiei, „încremenit“ – ca să zicem aşa – „în proiect“, nu mai înţelege nimic. Parcă era vorba că nu ieşim din „Jos Băsescu!“ şi „alegeri anticipate!“. Parcă era vorba că sîntem nervoşi, că îl batem pe preşedinte cu armele lui: vorbe răstite, retorsiune cazonă, temperament barbar. Ce e cu discursul acesta calm, rezonabil, înţelept? Nu asta era înţelegerea noastră! Deruta, panica şi furia au pus stăpînire şi pe cele cîteva plutoane de guerrilleros care, seară de seară, umplu studiourile de televiziune înarmaţi pînă în dinţi. Ce facem cu „dezertorul“? De-aici înainte, declară, sufocat, unul dintre plutonieri, o sabie va sta deasupra capului dlui Ponta (pînă mai ieri protagonist consecvent al şarjelor vesperale împotriva răului absolut). „Sabia cui?“ – întreabă candid moderatoarea, luată pînă şi ea prin surprindere de întorsătura neliniştitoare a lucrurilor. „A noastră, a presei!“ – sună răspunsul. Ziaristul ca... gîde, decapitarea ca manevră „analitică“ – iată un nou chip al profesionalismului mediatic!

Evident, lupta continuă. Nu ne vom lăsa deturnaţi de împăciuitorişti. Vom muşca în carne vie. Vom merge, eroic, pînă la sacrificarea ficatului propriu, pînă la insomnie şi reflux gastro-esofagian. În definitiv, totul ne este permis. Vorba unui cerşetor parizian, consemnată de E.M. Cioran: „Sîntem liberi în ultimul hal!“. În prezenţa dlui Roşca Stănescu şi la televiziunea dlui Voiculescu, dăm de pămînt cu MRU pentru că e „omul serviciilor“. În prezenţa solidară a lui Petre Roman, înfierăm mineriadele din ’90. Dezvăluim averi declarate, fără să pomenim un cuvinţel despre propriile noastre, nedeclarate, beneficii. Deplîngem, la unison, „anonimatul“ noilor miniştri, ca şi cînd membrii comandourilor de execuţie ar avea de raportat vreo ispravă profesională, civică sau administrativă în afara clămpănelii febrile din manejul cîtorva emisiuni televizate. (De ani de zile, defilează prin faţa noastră experţi mirandolieni şi nărăvaşi, despre care nu ştim, în fond, nimic: ce meserie au, din ce trăiesc, ce-au făcut pentru ţărişoară, dincolo de o guralivă bombăneală.) Cutare guvernamental din noua echipă are două licenţe: haida de! Sună neserios. Cutare protestatar din piaţă are patru licenţe. Ce minune de om! Dar să nu vorbim de rău piaţa: acolo e poporul, acolo e „cald“, acolo e viitorul. „De ce aţi venit, pe frigul acesta, să demonstraţi?“ „Am venit pentru adevăr!“ – spune cineva. „Vrem libertate!“ – spune altul. „Protestez împotriva ocultei mondiale!“ – declară un al treilea reporterului stingherit. Pe un carton mare stă scris: „Jos capitalismul! Jos Imperialismul! Jos NATO!“. Sigur că şi „Jos Băsescu!“ e de rigoare. Spectrul dorinţelor e amplu şi greu sistematizabil. Oricum, atmosfera e, şi la propriu, şi la figurat, „cool“. Cît despre guvernul post-Boc, nu mai trebuie să facă nimic. E deja defect. E o catastrofă. Prim-ministrul a fost, în tinereţe, rocker şi utecist. Pe urmă a devenit spion. „Jos Putin!“, „Băsescu-Hitler!“, „Jos regulamentele militare!“.

În ce mă priveşte, îmi cer iertare, dar am o discretă criză de optimism. Întîi, am crezut că Mihai-Răzvan Ungureanu face greşeala vieţii lui, acceptînd să-şi epuizeze, la preţ mic, capitalul de imagine acumulat prin păstrarea, în ultimii ani, a unei inteligente distanţe faţă de scena politică. Ce va putea să facă în cîteva luni, într-o atmosferă de neîncredere şi sărăcie? Apoi, m-am bucurat că a venit cu o echipă din care „vechile cadre“ lipsesc. M-am bucurat şi că habar n-am cine sînt noii miniştri! De cei pe care îi cunosc sînt sătul! Vreau, cu orice risc, figuri noi. Vreau tineri bine şcoliţi, vreau altă limbă românească, alt tip de discurs, alte maniere. Pe scurt, vreau altă generaţie! Desigur, n-am încă nici o garanţie că echipa aceasta va reuşi. Sînt gata să asum un eventual eşec, două-trei dezamăgiri şi o posibilă melancolie finală. Dar mi se pare că ar fi nedrept, facil, meschin şi, la o adică, nepatriotic să retezăm, din plecare, elanul unui reînceput. Prefer să greşesc pe bază de speranţă, decît pe bază de fiere.

Cît despre Traian Băsescu, el nu poate sprijini, cred, Guvernul, decît într-un singur fel. Să nu se bage! Să accepte, în perioada următoare, o prezenţă politică low profile. Să ne ajute să credem că nu el face toate jocurile. A jucat destul. Un mic episod de moţăială la gura sobei i-ar prii enorm. Şi lui, şi nouă.

11 februarie 2012  

(Sper ca pînă pe 16, cînd apare Dilema veche, lucrurile să nu o ia razna în aşa fel, încît textul meu să devină caduc.)

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.