Determinism geografic și decizie morală

Publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
Frica lui Putin jpeg

Am întîlnit zilele trecute, la București, un prieten francez. E un intelectual de calitate, un filozof, un om admirabil. Țin cu adevărat la el și, cred, și el la mine. Ne-am despărțit totuși la un pas de a ne sfîșia.

Cred că bănuiți de ce: ticăloasa de politică! Îl știam de stînga, astfel încît, cînd am adus vorba despre Viktor Orbán al Ungariei (nu demult rostise discursul rasist de la Tușnad), eram convins că-l va condamna ferm. Spre marea mea surpriză, n-a făcut-o. Nu părea foarte indignat pe liderul maghiar. Nici nu considera că a instaurat un fel de autoritarism. „A fost ales de mai multe ori, ultima dată recent”, a fost replica lui, repetată de cîteva ori. „Mass-media principală e în curtea Guvernului“ – am răspuns – „și, de altfel populismul se bazează pe alegeri”, argumentam eu. „Și Hitler a cîștigat alegeri.” Fără succes fiind, am recurs la ceea ce mi se părea argumentul decisiv în context: „Îl susține pe banditul de Putin”. A admis că războiul din Ucraina e o nenorocire, dar, altminteri, vedea lucrurile „nuanțat”, ca să mă exprim eufemistic. „Și la noi, în Franța, democrația e la pămînt, chiar avem dictatură... Uite «vestele galbene» cum au fost reprimate...” Așadar, eu îi tot dădeam cu Putin și cu Orbán, el răspundea cu reprimarea dictatorială, chipurile, a „vestelor galbene”. „Franța devine un stat totalitar”, spunea. Am curmat brusc discuția, ca să evit o ruptură brutală.

M-am gîndit întîi, după ce „m-am răcorit”, că dezbinarea noastră e mai ales rezultatul amplasării noastre geografice diferite: noi, în Est, percepem mult mai acut imperialismul și ambițiile de dominație continentală ale Rusiei decît „ei”, în Vest. Apoi – după decenii de totalitarism –, sîntem mai puțin impresionați de epifenomene precum „vestele galbene”, pe care le deplîngem, dar nu tindem să le considerăm drept „finalul” democrației.

Cred și acum că diferența de amplasare geografică contează mult; totuși, mă tem că ea nu spune decît o parte a poveștii. Într-adevăr, se fac auziți în ultimul timp și mai mulți intelectuali români, deloc lipsiți de valoare și merite profesionale (ba dimpotrivă), care îmi stîrnesc o uimire care devine dezaprobare. În cazul lor, geografia nu explică aproape nimic.

Ciudată e la unii dintre ei – un exemplu ar putea fi dl Paul Dragoș Aligică – inconsecvența: într-o postare, el se declară incompetent să se pronunțe în cazul relației Rusia-Ucraina; plin de rezervă epistemică, afirmă, insistînd chiar și grafic: „Eu NU pot să mă apuc să explic cititorilor mei ceea ce eu însumi NU înțeleg”. I se pare că sursele sale de informare sînt „firave” și „depășite”; presupun că pînă și faptul că o țară mare a invadat una mai mică, pe care cică vrea „s-o denazifice”, nu i se pare suficient de clar. Așa cum nici masacrele de la Bucea și din alte părți, totuși destul de solid atestate de agenții internaționale, nu i se prezintă probabil îndeajuns de documentate. Sau poate are îndoieli în privința identității autorilor lor. Nici existența milioanelor de refugiați ucraineni (mai ales femei și copii) nu-i clintește sceptica epoche. Modest, se recunoaște depășit în capacitatea sa analitică, astfel încît se abține să judece cazul și mai ales să comunice cititorilor săi concluzii, fie și parțiale.

Dimpotrivă, cînd e în discuție pandemia de COVID-19, capacitatea analitică a omului – care nu-i nici medic, nici biolog – sare subit la cote amețitoare. „Dezastrul global în gestionarea molimei – pe toată durata ei – este acum evident”, proclamă el fără reținere. Ne anunță și că a reușit să descifreze secretele pe care propaganda și manipularea au tot încercat să le ascundă. Știe și că minciunile continuă totuși și, brav, e gata să le nimicească înarmat cu statistici și analize. Îndeamnă deci solemn la luptă: „Ar trebui – ca specialiști în politici publice sau ca gazetari – să facem un efort ca să analizăm tehnic lucrurile”. Cum am putea zice NU?

Ceea ce mă uimește, așadar, este contrastul dintre scepticismul și rezerva dintr-un caz și siguranța epistemică din celălalt. Prea multe nuanțe într-un caz, prea puține în celălalt. Poate îmi scapă mie ceva, dar cred că „specialistul în politici publice și gazetarul” ar trebui să facă un efort similar în ambele situații. Reținerea sceptică în cazul Ucraina dă de gîndit, ba e chiar suspectă, atunci cînd notăm atîta vehemență în judecarea celeilalte situații – pandemia. Mă tem atunci că ea, rezerva, e mimată și că trimite – ca în cazul prietenului meu francez – la obsesii antiamericane și antiliberale, altfel greu de mărturisit deschis la un intelectual român, mai ales cînd e vorba despre Rusia. Geografia ar stabili aici distincții mai curînd retorice decît de esență.

Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

batrana talharita Vaslui FOTO Vremea Noua jpg
Bătrână de 103 ani din Vaslui, către tâlharul care i-a aprins lumânarea: „Tu ești cel mort, nu eu“
Femeia, care locuiește într-o comună vasluiană, a fost atacată în casă de un bărbat înarmat cu un cuțit și mascat, care o lovea și îi cerea banii. Acesta i-a aprins „creștinește” și o lumânare.
Prospecţiuni Niş Petrol la Cenad FOTO Ştefan Both
Percheziții DIICOT la Gazprom România. Adresele la care au descins mascații, în Timișoara și în București
Mai multe birouri ale NIS Petrol, filiala din România a Gazprom, sunt vizate de percheziții DIICOT. Anchetatorii au descins luni, 3 octombrie, la cinci adrese din Timișoara și la trei din București.
Nicolae Ciuca FOTO Facebook Nicolae Ciuca
Ciucă: Mărirea pensiilor, cu maximum 11% / Cum s-a ajuns la acest calcul
Premierul României a precizat că Guvernul poate crește cu maxim 11% pensiile, de la 1 ianuarie 2023, astfel încât bugetul de stat să nu fie foarte afectat.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia