Despre impostură

Publicat în Dilema Veche nr. 864 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2020
Frica lui Putin jpeg

Impostura este acea acțiune mai amplă sau mai restrînsă prin care intenționat joci un rol profesional, auctorial ori social care nu-ți revine pe drept, încercînd să-i induci în eroare pe ceilalți. Actorul care-l joacă pe Hamlet nu e un impostor, deoarece o face în cadrul convenției teatrului și nu înșeală pe nimeni. Așadar, impostura este o fraudă, dar stabilirea intenției nu e lipsită de unele ambiguități. De exemplu, în secolul al XVI-lea a fi și astrolog pe lîngă astronom, precum Johannes Kepler, nu era o impostură, căci astrologia era considerată încă o știință respectabilă. Astăzi însă am dreptul să prezum că un astrolog care se ia în serios și care ia bani de pe urma profesiei respective este un impostor, deoarece el fie știe că astrologia e o pseudoștiință, fie s-ar cuveni să o știe, avînd în vedere cunoștințele noastre generale de azi. Oricum, greutatea dovederii bunei sale credințe cade pe seama sa. Homeopatia este, azi, o impostură, deoarece nu are nici o bază științifică (diluțiile sînt atît de mari încît nu mai există practic nici o moleculă din substanța activă în soluție), dar cîndva ea nu era decît o teorie greșită. Și același lucru îl putem spune, de pildă, și despre alchimie pe care o studia cu mare interes însuși Newton. Evident, impostura profită de slăbiciunea mijloacelor de detectare instituționalizate de la un moment dat, de naivitatea publicului, dar și de fragilizarea reperelor valorice și morale într-o lume tot mai complicată.

Acestea fiind zise și simplificînd lucrurile, văd următoarele niveluri ale imposturii în domeniul cunoașterii (al științei) – locul unde ea apare cel mai des și creează cele mai multe necazuri – și începînd cu formele cele mai fruste:

● Impostura de funcție: presupune arogarea de titluri și condiții sociale determinate care nu există. Este vorba despre cel care „face pe medicul”, dînd consultații și rețete, fără drept, despre cel care și-a falsificat o diplomă de studii care nu există în realitate, despre cel care ocupă un post prin falsificarea CV-ului etc.

● Impostura auctorială – foarte răspîndită în ultimul timp – constă în plagiat. Pretinzi că ești autorul unei opere (sau părți din ea), de exemplu o teză de doctorat, fără să fii. Aici se disting cel puțin două niveluri: plagiatul brut (copy-paste), unde se copiază cuvintele, și plagiatul subtil, constînd în aproprierea fără citare sau referință a ideilor altcuiva. Aceasta din urmă nu e ușor de dovedit în unele cazuri, căci sînt destule situații, mai vechi sau mai noi, cînd doi savanți sau cercetători ajung independent la aceleași idei.

● Urmează la rînd ceea ce numesc impostura datelor (faptelor): mă refer la tentativele unor cercetători de a produce – în cadrul unei discipline recunoscute – date și fapte false, spre a justifica anumite teorii sau a promova anumite interese individuale sau colective. Un exemplu celebru este așa-numitul „om de la Piltdown”, despre care Charles Dawson și alții au susținut că e „veriga de legătură” dintre maimuță și om. Abia în 1953, după 40 de ani de la pretinsa „descoperire”,  s-a demonstrat frauda: era un maxilar de urangutan, foarte ingenios montat la un craniu de om. Asemenea imposturi nu lipsesc nici în științele experimentale, precum fizica și chimia, și de-a lungul timpului au tot fost denunțate astfel de fraude. Trebuie menționat totuși că, în unele din asemenea cazuri (cum ar fi teoria marelui chimist Linus Pauling despre foloasele exagerate ale vitaminei C), nu se poate ști dacă autorul era conștient de fals sau se înșela pe sine însuși, printr-un proces mai complicat de autoconvingere.

● Vine la rînd ceea ce aș numi impostura de limbaj, care de obicei are aspecte colective: medicii de pe vremea lui Molière bolmojeau în latină, spre a-și impresiona pacienții printr-un limbaj prestigios și obscur. Tot de o latină sui-generis se folosește și subreta Despina din Cosi fan tutte a lui Mozart, cînd joacă rolul unui notar care oficiază o falsă căsătorie. În vremurile noastre, așa cum au arătat Alan Sokal și Jean Bricmont în Imposturi intelectuale, filozofii deconstrucționiști, criticii literari postmoderni și, în general, numeroși social researchers abuzează de un galimatias preluat din fizică și matematică – științe de mare prestigiu azi – fără să producă aproape nici o cunoaștere nouă, ba adesea și comițînd erori majore.

● Pseudo-științele formează, în zilele noastre, o specie aparte de impostură intelectuală, de cuprindere mult mai vastă: discipline întregi sau teorii precum „medicina alternativă”, parapsihologia, creaționismul constituie nu numai falsuri generalizate, dar, de cele mai multe ori, precum în cazul medicilor care susțin antivaccinismul, se poate presupune și o fraudă, deoarece intenția rea e greu de negat. Cum spuneam, în asemenea cazuri, greutatea dovedirii trebuie să stea pe umerii celui care neagă cu aplomb „ortodoxia” științifică și profită de naivitatea publicului.

● În sfîrșit, gradul suprem de impostură și fraudă îl avem atunci cînd statele, de obicei totalitare, promovează activ anumite pseudoștiințe și, concomitent, împiedică prin mijloace administrative pe oponenții acestora să reacționeze. Este cazul „fizicii ariene” și al „științei rasei” din Germania nazistă ori al biologiei lui Lîsenko sau al lingvisticii lui Marr din URSS. Aceste regimuri nu doar distrug un domeniu întreg al științei, împiedică cunoașterea, dar nimicesc numeroase vieți și, în ansamblu, produc o impostură generalizată și totală. Regii din vechime îi forțau uneori pe alchimiști să le fabrice aur și îi pedepseau cînd constatau că, la mijloc fiind o impostură, aurul nu era decît plumb. Dar despoții totalitari din secolul XX au mers mult mai departe: au decretat că plumbul e aur.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.