Despre domni

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
Ce ştii să faci? jpeg

În articolul de săptămîna trecută, vorbeam despre „un tip uman“ – ilustrat de gruparea „Rugului Aprins“ (în anii ’40-’50 ai secolului XX) – un tip uman pe cale de dispariţie sau care dacă, prin miracol, reapare pe scenă e respins ca un corp străin de toate cercurile sociale şi profesionale de la noi. Mă refer la ceea ce numim (încă) un „domn“ sau „o doamnă“. Am avut norocul să cunosc personal pe cîţiva dintre participanţii la întîlnirile de la Mînăstirea Antim: Părintele Benedict Ghiuş, Părintele Marcel Avramescu, Părintele Andrei Scrima, Alexandru (Codin) Mironescu şi fiul său Şerban. La ei mă gîndesc cînd invoc portretul acelui „tip uman“ inactual astăzi: tipul „domnului“. „Domni“ erau şi Constantin Noica, şi Nicolae Steinhardt, şi Alexandru Paleologu, şi doctorul Eusebiu Munteanu, şi unchiul meu Vladimir Nicolescu, şi majoritatea profesorilor mei de liceu, şi mulţi alţii din generaţia lor. În ambianţa de-acum, cuvîntul „domn“ sună puţin obosit: are o iradiere uşor vetustă, uşor pompoasă, uşor inadecvată. Ce (mai) înseamnă, de fapt, „să fii domn“? Pentru a răspunde, cel mai uşor îmi este să-mi reamintesc chipurile şi firea celor amintiţi mai sus. Erau foarte diferiţi unul de altul, erau personalităţi puternice, bine profilate, greu de adunat sub aceeaşi „categorie stilistică“. Dar ceva îi unea: erau, toţi, nişte domni! Se îmbrăcau cuviincios, cu bun gust, dar fără ostentaţie, vorbeau îngrijit şi expresiv, erau atenţi la interlocutor, ştiau să asculte, erau bine crescuţi şi bine şcoliţi, aveau „l’usage du monde“, dar şi înţelegerea supra-lumescului, ştiau cel puţin două limbi străine, erau mari cititori, ştiau să se poarte şi în societate, şi la masă, şi la biserică, şi între prieteni. Prezenţa lor răspîndea o atmosferă de amenitate, politeţea lor era firească şi plină de graţie, aveau haz, aveau naturaleţe, aveau o înnăscută distincţie. Sobrietatea lor nu era niciodată sermonizantă sau ţeapănă, umorul lor nu era niciodată trivial, chiar cînd îşi îngăduia să fie riscat. Erau, pe scurt, o „companìe“ aleasă, agreabilă, nutritivă. Aveai ceva de învăţat de la fiecare cuvînt rostit de ei, de la fiecare gest, de la fiecare atitudine. Te simţeai privilegiat să fii în preajma lor, să fii „situat“ în vecinătatea unei reuşite de cultură şi de civilizaţie, a unor modele născătoare de emulaţie. Stăteai faţă-n faţă cu o galerie de domni adevăraţi. „Domni“, ca într-un pasaj shakespearian, în care se spune despre „King John“ că este „Lord of his Presence“, „Domn în fiinţa sa“, stăpîn pe sine, întreg, indiferent de titluri şi împrejurări.

Nu voi pretinde că această specie a dispărut cu totul. E plină, oricum, lumea de personaje pestriţe, care nu ezită să proclame cu morgă: „Sînt un domn!“ sau „Sînt o doamnă!“. Dar, date fiind amintirile mele, îmi este tot mai greu să identific cazuri de „domnie“ autentică. Mă uit la politicieni: sînt, preponderent, necultivaţi, proşti vorbitori, de o vulgară suficienţă, lipsiţi de orice autoritate în afara autorităţii funcţiei lor. Lacomi, şmecheri, rudimentari, ineficienţi. Mă uit la unii profesori: pregătiţi mediocru, inculţi, victime garantate ale locului comun, ale unei gîndiri pedagogice de lemn, ale unei grave carenţe de vocaţie. Mă uit la unii reprezentanţi ai clerului: confiscaţi de o evlavie standardizată şi de comodităţi omiletice adormitoare, somnolenţi ideatic şi camuflîndu-şi platitudinea printr-un arogant discurs despre smerenie, supăraţi pe Occident, pe cultură, pe intelectuali, pe catolici, pe budişti şi pe tot ce e neortodox pe suprafaţa pămîntului, lipsiţi de subtilitate duhovnicească şi încremeniţi în docilitate ierarhică, sub pretext că „fac ascultare“. Mă uit şi la unii intelectuali: „luminaţi“, adică bucuroşi să ignore orice tradiţie, gata să creadă în OZN-uri mai curînd decît în Dumnezeu, siguri pe inteligenţa şi pe amplasamentul lor „spiritual“, mereu la curent cu ultima modă, mereu „corect“ orientaţi politic, fără nedumeriri, fără penumbre, fără întrebări reale (căci mai toate răspunsurile sînt livrate prompt de „ştiinţă“).

Poate sînt depresiv. Poate sînt într-o criză de iubire a „aproapelui“. Dar fapt e că nu prea mai am cu cine sta de vorbă. Nu pentru că am eu un nivel de conversaţie „boreal“. Ci pentru că nu mai găsesc „oameni cu care să bîjbîi în acelaşi întuneric“ (Andrei Scrima) şi care să mă însoţească, în bîjbîila mea, ca nişte domni. Întîlnesc mai curînd inşi zăvorîţi în propriile lor certitudini, autişti inabordabili, „doctrinari“ agresivi, certăreţi impenitenţi, bombănitori previzibili, scandalagii, ţoape. Mi-am greşit generaţia…

Un mare sfînt (scuzaţi, catolic!), François de Sales (1567-1622), pare să-l fi impresionat atît de mult pe celebrul Henric al IV-lea al Franţei, încît, de la înălţimea prestigiului său regal, i-a dedicat următorul portret: „O pasăre rară! Evlavios şi învăţat! Dar nu numai atît: e şi un gentilom. Combinaţie rară.“ Evlavios, învăţat şi domn. Eu văd în jur ori evlavioşi neînvăţaţi, ori învăţaţi lipsiţi de evalavie. Iar despre „domni“ nici nu poate fi vorba…

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Volodimir Zelensky FOTO Profimedia
The Economist: Încercările armatei ucrainiene de a ocupa Crimeea ar putea duce la disensiuni serioase între Zelensky și liderii occidentali
Revista britanică a relatat că Occidentul se teme de o escaladare a conflictului în cazul unei ofensive a Forțelor Armate ale Ucrainei în Crimeea și de posibila utilizare a armelor nucleare de către Federația Rusă, ca răspuns.
vaccin covid foto Pixabay
COVID-19. Unde putem face vaccinul bivalent în România
La finalul săptămânii trecute a sosit în România vaccinul anti-COVID bivalent, care în statele din Vest se administrează încă din septembrie.
Zimbru Romsilva jpg
Un zimbru impunător, filmat la masă într-o pădure din Parcul Natural Vânători Neamț VIDEO
Cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul, are în Parcul Natural Vânători Neamț toate condițiile de hrană și adăpost. Este „la el acasă”, după ce specia a fost reintrodusă în urmă cu câteva decenii.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.