Despre compromis − pagini de memorialistică (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

La început, pentru scurtă vreme, am luat excluderea mea din partid, din slujbă și din presă drept o eliberare. Brusc, „scăpasem“ de toate identitățile mele anexe și de toate carnetele − de partid, de sindicat… Dar am realizat, totodată, că nu mai aveam nici un mijloc de subzistență (soția mea, la fel). Ca să nu fiu pasibil de o încadrare la „parazitism“ social, mi s-a oferit, totuși, un post de muncitor necalificat la fabrica de sticlă. Am refuzat, am dat statul în judecată și am pierdut. La proces, m-am apărat singur, fără succes. Eu vorbeam în termeni juridici (mă pregătisem anume), iar completul de judecată îmi răspundea în termeni politici.

M-am dus în audiență la responsabilul cu cultura de la Primărie, unu’ Că­pu­deanu. Am întrebat: Eu, acum, din ce-o să trăiesc? Ce fac, plec din țară? Răspuns: „Tovule, eu nu te înțeleg. Matale ești intelectual, ai citit filosofie… Dom’le, cînd ai văzut cuvîntul ăsta transce… trans… trasc (nici unui activist nu îi ieșea de la prima încercare cuvîntul „trans­cendental“...), dumneata nu știai că, încă din secolul trecut, Marx deja îl con­damnase pe Kant tocmai d-aia?“. Omul se pregătise! Răsfoise rapid vreun dicționar și înțelesese că și Kant fusese amestecat în secta aia indiană… M-am enervat (nu prea mai aveam ce pierde) și m-am auzit spunînd: „Nu pot să cred că așa se judecă un om! Dă-o-n p... mă-sii!“. Ieșirea asta a mea l-a impresionat plăcut: nu eram un „intelectualist“ fandosit. Puteam vorbi și ca oamenii... Zice: „Tovule, îmi place cum gîndești… Uite ce propun: fă un memoriu către Tovarășu’. Știi cîtă înțelegere are el, îi explici situația și să sperăm…“.

Eu nu știam să fac memorii de genul ăsta, cu limbajul standardizat al sistemului. (Dinescu mi-a po­vestit odată că se încercase cîndva, la Uniu­nea Scriitorilor, alcătuirea unui astfel de memoriu, unul de protest, adresat șe­fu­lui suprem. Și că, după ore lungi de lu­cru „abil“, textul arăta ca o scrisoare oma­gi­ală…) Am apelat la ajutorul unui unchi al meu, care era contabil la o întreprindere și era mai versat. Am încropit capodopera și am semnat-o. Am, cred, oarecari cir­cum­stanțe atenuante: eram în panică, nu știam ce m-așteaptă, cum am să mă în­trețin, ce alți pași pot să fac. Evident, me­mo­riul meu suna ca dracu’. Mă străduiam să-mi dovedesc nevinovăția, cu argumente de loialitate, de muncă cin­stită „pe tărîmul“ propășirii patriei. Cu alte cuvinte, răspundeam, punct cu punct, acuzațiilor care mi se aduseseră: par­ti­ciparea mea la conferința infamantă de la Institutul de Psihologie n-a fost un act subversiv, o „disidență“ camuflată fa­ță de Constituția țării sau de statutul Par­ti­­dului. Vreau să-mi fac, în continuare, me­seria, să-mi slujesc țara, cultura și an­ga­jamentele patriotice... Acest me­mo­riu e adesea invocat de „binevoitori“ ca do­va­­dă de colaboraționism servil. De altfel, a fost calificat drept „scrisoare“. Adică pur­tam o corespondență tandră cu șeful… Tov. Căpudeanu a găsit, totuși, că textul e insuficient: „Faceți o anexă, cu detalii“. Am făcut-o. Asta a devenit a doua mea „scri­soare“. Inutil să spun că memoriul meu n-a avut nici un efect. Probabil că nici n-a ajuns vreodată în mîna „andrisantului“. Ori­cum, regret sincer acest episod ne­o­no­ra­bil din viața mea, chiar dacă pot invoca cir­cum­stanțe atenuante. Speriat, am făcut mea culpa fără să am de ce, și asta în limbajul „conform“ al epocii. Dar am ce­rut și reabilitarea mea profesională și ce­tă­țenească. Nu eram un „trădător“ perfid, neloial, „unealtă“ a cine știe că­ror „oficine“... Repet: nu mă simt bine cînd recitesc pasajele „cuminți“ ale me­mo­riului meu. Îl regret ca pe un compromis (care, în contextul de-a­tunci, mi s-a părut de neevitat, dacă voiam să-mi continui viața în țară, în condiții de minimă normalitate). Pe de altă parte, mă irită, totuși, cînd, pe baza acestui nefericit text, sînt taxat drept lingău al regimului, în vreme ce unor campioni ai liricii omagiale li se iartă, admirativ, totul: lui Adrian Păunescu i se ridică un bust în Grădina Icoanei, iar Vadim a făcut o zgomotoasă carieră de „tribun“ național. Dar, în fine, „asta-i situația“… Sînt mai antipatic și mai ne-trebnic...

Oricum, n-am socotit niciodată acest episod din biografia mea pre-revoluționară drept o „per­se­cuție“ de tipul acelora la care erau su­puși, neomenos, disidenții adevărați. Totul era doar un simptom al arbitrarului și al absurdului de care era capabil „sis­temul“. Dacă am făcut (cu destul de dure consecințe) vreun gest de curaj (sau de solidaritate prietenească) în contextul ceaușist, el a venit ceva mai tîrziu, în legătură cu Mircea Dinescu. Dar despre asta, poate, altă dată.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.