Despre ascultare şi vedere

Publicat în Dilema Veche nr. 132 din 3 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Noaptea tîrziu, pe Lipscani şi pe străzile dimprejur, capitala agonizează vesel. Capitala? Nu cumva poporul român însuşi? Dacă umbli printre gunoaiele, ruinele şi dezmoşteniţii locului, îţi pierzi orice încredere în viitorul comunităţii autohtone, betegită de nesimţire, incapabilă să-şi locuiască cuviincios oraşele, să-şi respecte tradiţiile, să iubească protector ceea ce a mai rămas de iubit în imediata ei vecinătate. Lipscanii anticipează un scenariu posibil al dezastrului dîmboviţean: vom cădea, semiadormiţi, sub nivelul pitorescului, vom bea ultimul şpriţ lîngă zidul unei vespasiene improvizate, vom asuda printre dejecţii, legănaţi de manele, în inteminabile, toride, nopţi de vară. O să ne placă. Ne vom savura asfinţitul ca pe o formă de libertate. Vom bîigui cîte ceva despre Europa şi-i vom întoarce definitiv spatele, căutînd răcoarea incertă a vreunui perete igrasios. Toţi primarii Bucureştilor s-au declarat preocupaţi de Lipscani. Fiecare a făcut multe promisiuni şi mici gesturi reparatorii. Unul a pus, cu pompă, pe mijlocul drumului, felinare artizanale, imitaţii sterpe, insipide, rudimentare, ale vechilor feronerii metropolitane. Altul a crezut că igienizează locul instalînd la vedere coşuri de gunoi uriaşe, din plastic verde, făcute mai curînd să fie ocolite, decît folosite cum se cuvine. Faţade superbe au fost lăsate de izbelişte, zgîriate, măcinate, topite, în vreme ce la parter s-au amenajat în pripă "buticuri" şi cafenele de bazar. La nivelul ochiului - sclipiciuri dubioase, iar cînd ridici privirea - tragice grimase arhitecturale. Cea mai veche clădire a cartierului e o supraetajare de găuri. Găurile de sus sînt deja confiscate de o vegetaţie intempestivă, cele de jos au devenit pubele şi, cînd e destul de întuneric, closet. Pentru cine? Pentru trecătorii podidiţi, pentru localnicii clandestini, pentru clienţii berăriei de după colţ. Se cîntă melodii deşertice, se cerşeşte, se stă. Din cînd în cînd, un turist perplex moţăie, cu o hartă în mînă, pe cîte un colţ de masă. Te gîndeşti, vrînd-nevrînd, la escapadele nocturne ale "crailor de Curtea-Veche", pe uliţe crepusculare, unde vezi "perindîndu-se tot ce Bucureştii avea mai năbădăios, mai zănatic, mai teşmenit şi defăimat - jegul, lepra şi trînjii societăţii". Dar nici declasarea nu mai are, acum, anvergură. Jegul miroase dulceag, lepra e ambalată cosmetic. Mizeria a devenit cordială. Un amestec neanalizabil şi nevindecabil de lehamite şi surescitare. E ca şi cum Paşadia şi Pantazi ar fi dispărut, lăsîndu-l stăpîn pe Gore Pirgu, în variantă ipocrită. Un Gore Pirgu toropit, care nu mai practică nici măcar viciul cu panaş, ci îl năclăieşte într-o băloasă demagogie a virtuţii, a modernizării, a toleranţei. La capătul unei plimbări în miezul acestui peisaj, simţurile intră în colaps: văzul nu reţine decît frumuseţi scăpătate şi bube, auzul e asfixiat de zgomote indescifrabile, cînd acute, cînd lîncede, ca un preludiu la desfigurare. Despre miros - să nu mai vorbim. Din fericire, în plin pustiu, am avut o nesperată surpriză. Pe strada Covaci, la numărul 10, domnul Paul Gherasim, o adevărată stihie - în acelaşi timp viguroasă şi discretă - a artei contemporane, a deschis, pe cheltuiala lui, un fel de expoziţie. Zic "un fel", pentru că e în afara convenţiei curente a expoziţiilor. Autorul însuşi preferă termenul "eseu", şi adaugă, în subtitlu, "încercare despre ascultare şi vedere". E ca un cui de aur bătut într-o pată de mucegai. Detalii cu păsări şi îngeri din pictura pre-renascentistă şi din Van Gogh, din fresca paleocreştină, din pictura mînăstirilor bucovinene şi din tapiseria românească veche, cîteva partituri muzicale, pereţi albi şi suporturi de pergament afînat, cîteva piese de mobilier ţărănesc şi un fundal sonor care valorifică, în surdină, glasuri şi virtuozităţi de păsări. Efectul e cutremurător: un salt vertiginos pe verticală, în "mîntuit azur", un suspin tonic, o laudă fragedă a lumii create şi a creativităţii. Venit din stradă, te simţi ca scăpat din morţi. Cum să depăşeşti toxina acestui contrast? Cum să aduni, în acelaşi proiect, lumea lui Gore Pirgu şi lumea lui Francisc din Assisi? Cum să opui nesimţirii generale simplitatea terapeutică a unei imagini proaspete şi a unui sunet pur? Dar exact asta trebuie făcut! Acesta e drumul: el nu poate începe din cancelariile Primăriei, fără să treacă mai întîi prin micul apartament din strada Covaci, unde se află reperele, vitamina întremătoare, tonul just. Lipscanii, oraşul, noi înşine, ne vom salva numai dacă vom şti în numele a ce vrem să ne salvăm. Numai dacă ne vom curăţa auzul şi văzul, dacă vom regăsi Europa păsărilor şi a îngerilor. Ştiu. Sînt suspect de edulcorare. Dar după o baie de promiscuitate trăită pe Lipscani, în inima Bucureştilor, o doză tare de angelism e inevitabilă. Şi e singura soluţie realistă*. _______________ * Pentru curioşi: expoziţia e deschisă marţea şi joia, între orele 17 şi 19. Informaţii suplimentare la Mînăstirea Stavropoleos, care patronează evenimentul.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Vandalizare mijloace de transport în comun FOTO Primăria Constanța jpg
Autobuz vandalizat cu graffitti pe interior. Fapta celor doi tineri călători, filmată de camerele de luat vederi
Doi tineri constănțeni au fost surprinși în timp ce vandalizau un mijloc de transport în comun. Fapta lor a fost surprinsă de camerele de luat vederi și a fost sesizată Poliția.
Programul Rabla
Programele Rabla Clasic și Rabla Plus. Când începe ultima sesiune de înscrieri din acest an
Ultima sesiune de înscriere în cadrul programelor Rabla Clasic și Rabla Plus va începe pe 30 septembrie 2022, anunţă Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).
simo instagram jpg
La mulți ani, Simona Halep! Campioana noastră împlinește azi 31 de ani. Un an tumultuos în viața sportivei
Tenismena română își sărbătorește astăzi, 27 septembrie, ziua de naștere. Ce schimbări i-a adus în viață anul 2022.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.