De unde ne vine pericolul

Publicat în Dilema Veche nr. 1000 din 8 iunie – 14 iunie 2023
Frica lui Putin jpeg

Aflăm că în statul Utah s-a interzis Biblia la școlile primare pe motiv de „vulgaritate și violență”. Surprinzător nici nu mai e faptul interdicției în sine – deja ne-am obișnuit, la acest început de nou Ev Mediu, ca unii să excludă cîte un clasic, precum Pe aripile vîntului, pe considerente de rasism, sau poveștile fraților Grimm, pe motiv de discriminare sexuală. Paradoxul este că statul Utah, unul dintre cele conservatoare din SUA, scosese pînă acum din bibliotecile școlare numai lucrări care se referă la orientarea și identitatea sexuale. Or, apare că în acest moment fundamentalismul creștin nu se mai împacă nici cu Biblia, sau cel puțin nu cu celebra și esențiala – în lumea anglo-saxonă – versiune a regelui Iacob (King James Bible) din secolul al XVII-lea. Ceea ce nu înseamnă că tocmai a încheiat un prieteșug neașteptat cu teoria evoluției și că va jura pe Darwin de aici înainte! Probabil că, promovînd egalitatea, va interzice și Biblia, și pe Darwin.

Totuși, să recunoaștem că fundamentaliștii din Utah au ceva dreptate: Biblia e o carte periculoasă, probabil cea mai periculoasă dintre toate cîte s-au scris. Iar dacă nu poate fi interzisă pur și simplu la modul general, măcar fragedele vlăstare merită să fie ferite de o vădită influență nocivă, sosită sub pretextul religiei. Despre ce vorbim?

Indiscutabil că, în Biblie, violența și crima și imoralitatea sînt la ele acasă: cînd Iosua, în fruntea israeliților, cucerește orașul canaanit Ai, măcelărește toată suflarea – oameni, animale, ba taie și pomii fructiferi. Sclavia e în Biblie tolerată și nu numai la egipteni, ci și la evrei. Femeia e tratată de la începuturi ca o ființă inferioară. Mai întîi e scoasă din coasta bărbatului ca un abces, apoi e pusă să se lase păcălită prostește de șarpe și să-l atragă în păcat și pe bărbatul ei. Cain, fiu-său, își ucide fratele din te miri ce (nici măcar un motiv serios n-a avut!), apoi e lăsat să scape cu fuga, precum infractorii noștri care dispar în străinătate după ce primesc sentința. Hidos! Patriarhii sînt niște desfrînați: Abraham are două neveste, plus țiitoare; nepotu-său, Iacob, are patru soții, David are sute de soții, de care e expropriat de fiul lui răsculat; iar Solomon-împărat are multe mii. Abraham, de altfel, cel care a încheiat legămîntul cu Dumnezeu, face aproape numai ticăloșii: e laș, lăsînd-o pe nevastă-sa Sara, despre care pretindea că îi e soră, aproape să fie violată de regele cinstit Abimelec. Îi alungă în deșert pe țiitoarea lui, Agar, și pe fiul lui cel mare, Ismael, care nu-i greșiseră cu nimic, ca să moară amîndoi de sete, fiindcă n-are curaj să se opună geloziei Sarei. Și, bineînțeles, suma tuturor ororilor, e gata-gata să-l jertfească pe fiul său, Isaac, dacă nu interveneau îngerul și berbecul-substitut. Moise e gîngav, coleric și incapabil de un bun leadership, deși fusese crescut ca un prinț egiptean. A trebuit ca Ietro, socrul său, să-l învețe să-și delege puterile. Rușine! Conduși de el, israeliții rătăcesc de pomană patruzeci de ani în deșert, cînd puteau să ajungă la liman în cîteva săptămîni. David e imoral și vanitos: se mîndrește cu cîte prepuțuri de filisteni a tăiat și dansează în pielea goală înaintea arcei, în uralele femeilor. Cînd un slujitor îl scapă de dușmanul lui de moarte, Saul, mimează ipocrit jalea. Apoi, poftind la femeia credinciosului Urie, ordonă să fie ucis mișelește și îi ia nevasta. Ce să mai spunem că e premiată viclenia, prin Iacob, și e pedepsită onestitatea prin Esau, sau că regele Saul, atîta vreme cît ucide supunîndu-i-se profetului ahtiat după putere Samuel, e binecuvîntat, dar cînd cruță oameni și lucruri, împotriva ordinului lui Samuel, ajunge blestemat! Cum să dai toate urîciunile astea copiilor să le citească? Ce-or să creadă? Că binele nu învinge întotdeauna, că răul scapă nepedepsit adesea, că răul și binele se amestecă? Ba chiar că nimeni nu înțelege ce vrea de fapt acest Dumnezeu care trage aiurea firele istoriei? Adică vor afla din timp cum e viața reală – ceea ce zic unii că e primejdios!

Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor: a fost condamnată încă din antichitate de platonicianul Celsus, expurgată de gnosticul Marcion (care nu admitea Vechiul Testament in toto și o parte a celui Nou). Biserica, temîndu-se de ea, a ținut-o ascunsă în latină sau slavonă, ferită de popor, și a acoperit-o cu iedera interpretărilor, încît să nu fie înțeleasă. Știa ea ce știa: odată cu Reforma și lectura Bibliei, Europa se sparge, se războiește timp de două sute de ani. Mai tîrziu, antisemiți notorii, precum Chamberlain, Gustave Le Bon sau Paul de Lagarde, au vrut s-o alunge, ca fiind o compilație semită și imorală. Revoluționarii au urît-o ca reacționară. Comuniștii, cînd n-au interzis-o, au condamnat-o ca temei al religiei. Bigoții au extras din ea condamnarea științei. Feministele i-au criticat patriarhatul. Raționaliștii i-au criticat absurditățile, criticii – contradicțiile, antisemiții – că prea vorbește despre evrei, ateii – că prea mult vorbește despre Dumnezeu, oamenii practici – că prea mult vorbește. Nu-i deci periculoasă cartea asta groasă despre un Dumnezeu gelos, care impune ascultarea prin pedepse aspre, vrea să te oblige să-l iubești și face pariuri cu Satana pe seama omului? Și, în plus, care mai întîi și-a ales un popor, precum stă scris în aceeași carte, pe care apoi l-a lăsat să fie persecutat și omorît– ceea ce nu-i chiar de mirare, de vreme ce făcuse același lucru cîndva și cu propriul fiu!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.