Daniel Defoe, Jurnal din Anul Ciumei
"Am mai auzit despre o asemenea creatură care a fugit din pat în cămaşă, cu minţile zdruncinate de tortura pricinuită de gîlmele infectate, trei la număr în cazul lui. Şi-a încălţat pantofii şi a dat să-şi pună şi mantaua, dar infirmiera i s-a împotrivit şi i-a smuls mantaua de pe el. Omul a doborît-o la pămînt, a trecut peste ea, a alergat pe scări în jos şi apoi s-a năpustit în stradă, în cămaşă de noapte, drept spre Tamisa. Infirmiera, alergînd după el, a strigat la paznic să-l oprească. Dar paznicul, speriat de smintit şi temîndu-se să-l atingă, l-a lăsat în voie. Omul a coborît treptele spre rîu, şi-a zvîrlit cămaşa de pe el, s-a cufundat în apă şi, fiind un bun înotător, a pornit să străbată fluviul înot. Curentul apei împingîndu-l spre vest, a ajuns la debarcaderul Falcon Stairs şi a urcat la ţărm. Întrucît era în puterea nopţii, nu se afla ţipenie de om pe străzi şi a început să alerge hai-hui, gol puşcă. După un timp, apa venind iarăşi mare, omul se aruncă din nou şi înotă îndărăt. Se urcă iar la ţărm, o luă la goană pe străzi şi ţuşt în pat. Şi această extraordinară experienţă l-a lecuit de boală." (Daniel Defoe, Jurnal din Anul Ciumei, traducere şi note de Antoaneta Ralian, Editura Art, 2009)
