Cum am trăit revoluția – Memorialistică (4)

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Lupta politică la noi jpeg

La Tescani fiind, n-am perceput „momentul originar“ al răzmeriței bucureștene (discursul huiduit al lui Ceaușescu și fuga cu elicopterul). Asemenea celor doi țărani amintiți în articolul de săptămîna trecută, am avut revelația marelui eveniment abia cînd, pe 22 decembrie, am văzut la televizorul din sala de mese (singurul din întregul „așezămînt“) episodul cu Dinescu și Caramitru: un mic grup de oameni adunați laolaltă în jurul celor doi „protagoniști“. Am avut senzația unei duioase precarități. Păreau să se sprijine unul pe altul ca o alcătuire de vreascuri, care s-ar fi destrămat de îndată ce vreunul dintre cei prezenți ar fi făcut un pas înapoi. Dinescu era aproape desfigurat de emoție și de stres. Mi-am dat seama, totuși, că lucrurile se precipită și mi-am pus problema să plec acasă. Nu eram supravegheat în mod direct, cum fusesem la București (am aflat abia mai tîrziu că unii dintre cei care lucrau în mica echipă de la Tescani erau frecvent obligați să „raporteze“ ce fac, cu cine vorbesc etc.), astfel încît, în noul context, puteam risca o „evadare“. Dar cum? Am aflat de îndată că mijloacele de transport curente spre București (tren, avion) nu funcționează. Am încercat atunci să cer ajutorul unui cunoscut, inginer constructor din Piatra Neamț, rugîndu-l să-mi facă rost de o mașină. Omul – de regulă, foarte cumsecade și săritor – s-a derobat. M-a sfătuit chiar să stau cuminte, că ce se întîmplă e o nebunie care va trece… Atunci, directorul meu (admirabilul Sandu Popovici, pe care l-am amintit și în articolul anterior) a apelat la un nepot de-ai lui, curios și el să vadă „revoluția“ mai de-aproape. Am plecat, deci, toți trei, cu o Dacie, spre „centru“. Cred că pe la șase seara. De la Bacău pînă la Buzău n-am văzut nimic „palpitant“. Atmosfera era mai curînd euforică: cîte cineva ținea discursuri înflăcărate din balconul primăriilor locale, se strigau lozinci mobilizatoare, se cînta, se dansa – pe scurt, se sărbătorea o victorie! După Buzău, lucrurile s-au schimbat. Nu dramatic, dar pe un fundal de tensiune crescîndă. Cînd am intrat în București, pe la Fundeni, am fost opriți de vreo două ori și legitimați. Dar am ajuns cu bine acasă, spre miezul nopții. Sandu Popovici a înnoptat la mine, în strada Paris, unde, din ziua de 23, dacă îmi amintesc bine, s-au mutat și Mircea Dinescu cu Mașa, temători să rămînă singuri în casa de pe Bitolia, unde fuseseră sechestrați luni întregi. Li s-au alăturat Mihai și Anca Oroveanu. Au urmat cîteva zile de vînzoleală și surescitare: nu prea dormeam, nu prea mîncam, iar Mihai Oroveanu (singurul dintre noi care afișa oarecari competențe militare) ne avertiza, din cînd în cînd, tehnic, asupra „zgomotelor“ războinice din jur: „Aha, se trage cu arme de tipul cutare! Să stăm pe burtă!“. Dinescu, la rîndul lui, se gîndea că poate n-ar fi rău să improvizăm niște cocteiluri Molotov, pentru orice eventualitate… În ceea ce mă privește, eram destul de traumatizat. Nu-mi venea să cred că ce trăiesc e adevărat și că se va termina bine. Cu aceste amintiri în minte, sumedenia de analize și interpretări apărute ulterior, cum că totul a fost „aranjat“ dinainte, contrafăcut, construit aproape parodic, pas cu pas, de un hiper-abil „consiliu“ autohton și planetar, îmi e cu totul străină. Sigur că ne-a ajutat contextul geopolitic (cum ne-a ajutat și la 1848, și la Unirea Principatelor, și în alte dăți), sigur că procesul lui Ceaușescu a fost dincolo de sfera juridicului strict, dar tot a fost preferabil unui asasinat popular, care ar fi avut loc fără nici o îndoială, dacă împricinatului i s-ar fi dat drumul, liber, pe stradă în acele zile. Dar de-aici pînă la teza unui „scenariu“ fără rest și a unei populații inerte, infinit manipulabile și lipsite de orice merit în declanșarea faptelor e o mare distanță.

În fine… După vreo două zile, Mircea Dinescu a devenit nerăbdător: „Domnule, se întîmplă tot felul de chestii și noi habar n-avem! Eu mă duc la guvern…“ Care guvern? I-a telefonat lui Caramitru, care i-a trimis un fel de TAB (de genul aceluia din care ieșise Ceaușescu la Tîrgoviște), oferindu-se să-l conducă spre clădirea CC-ului, sediul de-atunci al „vîltoarei“. Mașa a încercat, fără succes, să‑și oprească soțul de la o asemenea aventură. După cîteva ceasuri de neliniște, Mircea s-a întors perplex. „Totul pare o nebunie, nu se înțelege nimic!“ Au existat, e drept, și momente de suspans. La fiecare etaj al clădirii CC-ului se instituise o parolă, pe care cei din lift trebuiau să o știe.  La unul dintre etaje, Caramitru a avut o scurtă amnezie. Uitase formula. Cînd însă a auzit cum se armează puștile de cealaltă parte a ușii de la lift și-a amintit-o brusc. (Aici există încă o dispută între Mircea și Pino: Mircea pretinde că parola era „Marița“, Caramitru nu e de acord…) După ieșirea din ascensor, Dinescu a avut parte de noi porții de brambureală. Ne-a povestit, de pildă, că pe unul dintre coridoare se trăgea în draci, nefiind clar cine în cine trage. Unul dintre „combatanți“ (se pare, Cazimir Ionescu) trăgea în toate direcțiile, strigînd exasperat „Trădare!“ (a cui, de către cine?). Concluzia lui Dinescu: „Domnule, e o nebunie, am plecat de-acolo cu senzația că era balamucul însuși. Nu știu ce poate să iasă din asta!“.

Va urma…

P.S. Nu povestesc pentru prima dată aceste amintiri. Ele apar și într-un dialog cu Petre Roman și Elena Ștefoi, publicat, sub formă de carte, la Editura Polirom, în 2002 (cu titlul Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni, după 22 decembrie 1989). Spre surprinderea mea, lucrarea e ca și inexistentă în dezbaterea publică, deși e un document de 250 de pagini, plin de mărturii imediate, de detaliu, cu privire la toate evenimentele epocii.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.