Cultură mare, cultură minoră

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Definim, inevitabil, cultura unei țări, a unei epoci, a prestigiului de manual, prin ceea ce socotim (aproape) cu toții ca fiind performanță majoră, statuară, dominînd, monumental, contextul. E firesc și legitim. Nu există cultură fără capodopere, fără evenimente fondatoare, fără sunetul înalt al reușitei modelatoare. Nu există cultură fără mari scriitori, fără mari muzicieni, fără mari plasticieni, arhitecți, esteticieni și filosofi. Dar orice spațiu cultural se întreține și prin policromie și stratificare. Atmosfera culturală a unui moment istoric presupune, desigur, „măreție” valorică, dar nu se poate dispensa și de sunetul de fond al divertismentului comun, al „acompaniamentului” minor, dar semnificativ, pe care îl oferă gustul comunitar, banalitatea consumului cotidian, „petrecerea” destinsă, relaxarea răgazului plezirist, „loisir”-ul fără pretenții, dar care întreține mediul optim pentru receptarea, ocazională, a sublimității. Într-un cuvînt, ne definim nu doar prin savoarea împlinirilor culturale supreme, ci și prin minoratul ludic al bucuriilor simple, al plăcerilor nepretențioase, prilejuite de comesenie, bună dispoziție spontană, nepretențioasă, dar grațios dozată. O comunitate (națională, temporală, socială) nu se definește, așadar, numai prin exemplaritatea împlinirilor ei supreme, ci și prin melodia secundă a ambianței ei cordiale, nesofisticate, colorate de modestia – binedispusă – a minoratului. Cu alte cuvinte, nu doar nimbul suveran al operei „zdrobitoare” e semnificativ pentru a înțelege mediul spiritual al unui moment dat, ci și modul în care se cultivă, în acel moment, minoratul, clarobscurul fără pretenții al bucuriilor simple. Bunul gust e decisiv nu doar la nivelul creației geniale, ci și „la firul ierbii”, la nivelul vieții de zi cu zi, trăite de media majoritară a omenescului. Există și reușite „facile” care nu pot fi excluse din portretul unui episod istoric dat. Sîntem nu doar vizitatori de muzee și cititori de epopei și tratate. Sîntem și degustători ai farmecului spontan pe care îl degajă bucuriile nesofisticate ale producțiilor „secunde”, care ornamentează intervalul inevitabil și necesar dintre marile trăiri ale spiritului. Spiritul poate fi peste tot, n-are „măsură” previzibilă, reguli birocratice. Toate astea ca să atrag atenția asupra obligației pe care o avem de a descrie profilul unei culturi acordînd atenție și disponibilitate interioară tuturor nivelurilor ei. Fără superioritate condescendentă, preocupați, dimpotrivă, să nu neglijăm zona de voluptate semnificativă, definitorie, pe care o merită și alte moduri de a trăi plăcerea divertismentului decît sobrietatea harnică a muzeului și bibliotecii. Sîntem nu doar ceea ce savurăm cu ochii spre cer, ci și ceea ce ne face plăcere în momentele de libertate pămîntească fără ștaif. Iar uneori, poeții imediatului ne ajută la fel de mult ca aceia ai misterelor suprasensibile.

Cu riscul de a scandaliza, voi da un exemplu radical: cum arată azi muzica de consum și cum arăta odinioară. Sigur, vorbește bătrînețea (defazarea) din mine, dar și un scrupul al analizei culturale, decis să compare nu doar cultura majoră de azi cu cea de ieri, ci și manifestările culturale „minore” ale momentului cu ceea ce îi binedispunea pe bunicii noștri. Am dat, într-un caiet vechi, peste transcrierea textului unei celebre romanțe interbelice. O reproduc invitînd cititorul să facă o comparație cu textele unor manele contemporane. Insist: nu vreau să vorbesc neapărat de rău despre manele (deși mă abțin greu...). Pretind doar că cele două genuri minore spun multe despre țesutul cultural al celor două epoci... Iată textul romanței vechi, intitulate „Aprinde o țigare” (text scris de Cristian Vasile, cîntăreț de succes al mondenității interbelice, și pus pe muzică de Ionel Fernic):

Cînd de ochii tăi adînci mi-e dor și-n noapte,

Chem o rază din lumina lor de vis,

Stele mici spre tine cînd mă-ndeamnă-n șoapte

Și-s flămînd de al iubirii Paradis,

Iau atunci și sorb cu sete o țigare

Și în fumul ei ucid cumplitul gol.

Și-i a mea atuncea lumea asta mare

Și de viață mă îmbăt ca de alcool.

Aprinde o țigare

Și-n fumul care zboară-n nori albastru ca un vis,

Cufundă-te-n uitare

Și lasă gîndului cărare de abis.

În fumul de țigare

Durerilor găsește tainicul liman,

Găsești o nouă zare

Și dorului alean.

În fumul de țigare,

Ce se pierde în van.

Cînd ajungi să crezi că viața-i o povară

Și dureri de ne-nțeles te-apasă greu,

Cînd afară-i ciripit de primăvară,

Iar în sufletul tău toamnă e mereu,

Înfrățește-te cu fumul de țigare

Și te-avîntă pe aripa-i de mister,

În regatul fără nume și hotare.

Și colindă prin oceanul de păreri...

În încheiere, mă bucur să pot arăta că același om poate furniza publicului său și metafizică înaltă, și fermecătoare piruete pentru copii. Într-o carte a lui Virgil Ierunca am găsit o poezioară a lui Mircea Vulcănescu, scrisă pentru fiica lui Sandra). Iat-o:

Crocodilii (Fabulă pentru Sandra)

Patru crocodili, în somn,

Bat la poarta unui domn.

Domnul poarta a deschis

Crocodililor în vis.

Pînă cînd s-a deșteptat,

Crocodilii l-au mîncat.

Cînd visezi astfel de vise,

Nu deschide porți închise!

Concluzia mea (provizorie): fără prietenoase anexe „minore” nu există cultură „mare”.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.