Crizele fertile ale Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Am participat, în prima jumătate a anului 1998, la o ședință a Consiliului Uniunii Europene. Președinția Consiliului era asigurată, în acel moment, de Marea Britanie, respectiv de ministrul de Externe al Regatului Unit, dl Robin Cook. Ceilalți participanți erau, la rîndul lor, miniștri de Externe ai țărilor europene, fie membre UE, fie încă în curs de aderare. În plen, cu excepția lui Bronislaw Geremek, toți au vorbit englezește. Eu însumi, pe atunci ministru de Externe al României, am socotit politicos să vorbesc în limba celui care prezida ședința, dl Cook. Într-o pauză, omologul meu francez, dl Hubert Védrine, m-a luat deoparte și mi s-a adresat amabil, dar destul de contrariat: „Știam că România e o țară francofonă. Cum se face că ați ales să vorbiți englezește?“ Fapt e că, în urma acestei frugale conversații, la dejunul de lucru care a urmat, mi-am „livrat“ contribuția în franceză. România se străduia, în acea perioadă, să devină membru al Uniunii Europene și voia să se arate cooperantă cu toți viitorii ei, eventuali, parteneri. După dejunul de lucru, m-a abordat însă dl Robin Cook. „Dimineață ați vorbit englezește. Cum se face că, brusc, ați trecut pe franceză?“ A fost primul „atac“ de perplexitate de-a lungul parcursului dificil, dar pasionant către „integrarea“ europeană a țării mele. Carevasăzică – mi am spus –, „uniunea“ europeană nu e acea „casă comună“ trandafirie despre care se vorbea la diverse întruniri festive. Nu era o pură administrație luminată. Sau o paradă triumfală de idealuri mărețe. Era o ființă vie, cu umori, gelozii, orgolii, bune și proaste dispoziții, crize, febrilități, nevroze. În paranteză fie spus, perplexitatea de-atunci a căpătat, după Brexit, o dimensiune nouă. Mă întreb, de pildă, care va fi „lingua franca“ a Uniunii după ce Anglia a ieșit din joc? Vom păstra engleza, cu un fel de melancolie comemorativă, sau vom asista la o luptă pentru „supremație“ între franceză și germană, cu posibile iritări politice din partea țărilor mediteraneene?

Angajați, cum eram, în răsăritul Europei, în cursa pentru reinserția noastră în comunitatea europeană, nu realizam, sau uitam să recapitulăm, tensiunile vechi și statornice ale istoriei continentale, policromia ei constitutivă. Europa are o îndelungată tradiție a autosegregării, a multidimensionalității, a dezbaterilor identitare mergînd pînă la conflict intern. Primul eșec al „casei noastre comune“ a fost fracturarea Imperiului Roman într-o secțiune apuseană și una răsăriteană. Roma s-a rupt de Bizanț, catolicismul de ortodoxie, protestantismul de catolicism, Imperiul de Papalitate, Estul de Vest, Nordul de Sud, germanitatea de latinitate, comunismul de capitalism, Anglia de restul continentului. Spectrul diviziunii e ceea ce Jacques Dewitte numea (admirativ!) „excepția europeană“. Percepem cu ușurință diferențele care ne compun identitatea, ne putem lua, oricînd, distanță față de noi înșine. Noi am inventat și colonialismul, și anticolonialismul, noi am inventat și europocentrismul și relativizarea europenismului. Am trăit, așadar, din crize și rupturi, ne-am găsit iarăși și iarăși „definiția“, asumînd bogăția clivajelor care ne-au modelat.

(…) Desigur, nu vrem să înlocuim triumfalismul unei „case comune“ etern pacificate cu triumfalismul incoerenței fertile, al crizei înțelese ca mod de viață, „singurul“ mod de viață cu adevărat „realist“, subtil, profitabil. Da, Uniunea Europeană are, cum spune undeva Ivan Krastev, „fragilitatea tuturor alcătuirilor politice“. Da, Jacques Delors avea dreptate să se teamă că am putea deveni, în eforturile noastre de construcție comunitară, un fel de „OPN“: „un obiect politic neidentificat“. Da, putem spune, cu Tony Judt, că „Europa e mai mult decît o noțiune geografică, dar mai puțin decît un răspuns“. Da, Hans Magnus Enzensberger avea, încă de la sfîrșitul anilor ’80, temeri legate de evoluția „postdemocratică“ a „blîndului monstru de la Bruxelles“. Știm, ne confruntăm cu fisuri acute ale democrației, ale capitalismului, ale mondializării. Naționalismele au devenit nu doar „vestigii“ fudule ale provinciei europene, ci arme electorale de succes în marile țări ale „centrului“ ei. (Robert Menase dixit). Avem pe cap dosarul „Brexit“, dosarul turc, dosarul refugiaților, al terorismului, al Crimeei, al sincopelor financiare etc. Dar soluția nu e nici panica destructurantă, nici demagogia roz a unui „viitor luminos“. Orice confruntare are, dincolo de nebuloasa ei, o binevenită dimensiune de reevaluare, recalibrare și relansare. Iar Europa e foarte bine antrenată, de cînd există, pentru a-și supraviețui, pentru a-și integra fracturile, pentru a-și transforma cicatricile în semne ale vitalității. În definitiv, nu vrem să adormim în falsul confort al unui definitivat utopic. Și nici să riscăm entropia unei ordini „de lemn“. La avantajele (și farmecul?) unei seminale dezordini se gîndea, probabil, Michael Portillo, ministrul britanic al Apărării între 1995 şi 1997: „…Prefer, sincer, o Europă mai puțin ordonată (untidy). Și sper că dincolo de avantajele oferite noilor democrații, lărgirea Uninii va crea o Europă mai puțin ordonată“. Dacă nu mă înșel, sîntem foarte aproape de acest „obiectiv“… 

(fragment din conferința „Anti-european Traditions of Europe“, ținută la Viena săptămîna trecută, pe 9 iunie, la Institut für die Wissenschaften vom Menschen)

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.