Consilierii prințului

Publicat în Dilema Veche nr. 967 din 20 octombrie – 26 octombrie 2022
Frica lui Putin jpeg

Periodic, se reaprinde în societate vechea dispută (pornită cel puțin de pe vremea lui Thomas Morus și a Utopiei sale): e bine (moral, legitim) ca intelectualul să devină „consilier al Puterii”? Unii chiar îi cer acest lucru, reproșîndu-i, în caz contrar, că alege cu egoism „turnul de fildeș”. Alții îl critică paușal, somîndu-l, în succesiunea lui Hythlodaeus sau a lui Julien Benda, să taie orice legături cu Puterea, oricare ar fi aceasta. Alții zic: „depinde de Putere”, fiind gata să-l ierte, cînd Puterea este democratică, de a se fi pus în serviciul ei, dar nu și în alte împrejurări, suspecte de autoritarism. În general, orice ar face intelectualul public va fi sancționat de mulți, iar invenția lui Zuckerberg va da pe afară mereu de postări mînioase. Dar asta nu e un motiv, după părerea mea, pentru a anula orice diferențe și a trata cu egală indignare sau egală complezență toate „pactizările cu secolul”.

Criteriul esențial care, cred, ne dă posibilitatea să deosebim între implicări bune și rele este cel al „constanței” opiniilor intelectualului în cauză. Dacă „consilierul prințului” își păstrează și în timpul noului „serviciu” vechile opinii (de obicei critice la adresa Puterii), dacă nu se abate esențialmente de la ceea ce afirma public înainte de a fi pe statele de plată ale funcției, implicarea sa e solidă moral și lăudabilă, deoarece el continuă să fie un om liber, ascultînd numai de judecata proprie și nu de „recomandările” unei instituții. Dacă, dimpotrivă, opiniile sale capătă flexiuni neașteptate, dacă brusc laudă ceea ce înainte condamna, dacă relativizează deodată păcate evidente ale Puterii, dacă face abuz de dialectică pentru a justifica nejustificabilul, atunci trebuie să constatăm că dintr-un intelectual public s-a metamorfozat într-un funcționar.

Regretabil, acesta din urmă pare a fi cazul a doi istorici, cercetători la CNSAS, Mădălin Hodor și Mihai Demetriade. Mai ales primul fusese foarte vehement, curajos și elocvent înainte în a deconspira și denunța crimele vechii Securități, dar și alte abuzuri ale Puterii mai noi, supus nu o dată unor tracasări administrative la locul de muncă. Or, s-a aflat pe neașteptate că ambii predau de ceva timp un curs la Academia SRI. Nu-i o crimă! – au spus cei doi. Nu-i. Dar cei doi au mai adăugat ceva: „Noi predăm la Academia unui serviciu democratic...”. Să ne fie permis să ne îndoim că un serviciu de informații, nu numai la noi, ci și pretutindeni, e unul democratic. Cel mult, el se poate afla sub control democratic – ceea ce e cu totul altceva. Chiar confuzia făcută de cei doi istorici între „serviciu democratic” și serviciu „sub control democratic” e îngrijorătoare, necum faptul că nu e deloc sigur că acest control democratic funcționează efectiv în cazul nostru, al României.

Dar întrebarea este dacă cei doi trec ceea ce am numit „testul constanței”. Din păcate, se pare că nu. Un articol din G4Media a arătat o mare flexibilizare a opiniilor lui Mădălin Hodor. Dintr-un critic aprig al instituției, acum prea repede dînsul a încercat să disculpe SRI de acuzația de a fi produs un proiect nedemocratic al noilor legi ale siguranței naționale, susținînd, împotriva evidenței, ba chiar și a unor declarații oficiale ulterioare, că el n-ar fi fost autentic, ci un fel de fake. Aproape mai grav pentru condiția intelectualului, a produs cîteva postări discutabile și chiar scandaloase în chestiunea plagiatelor universitare ale demnitarilor (Cîmpeanu, Ciucă, Bode), negînd fără dovezi constatările incriminatoare ale Emiliei Șercan și încercînd să disculpe prea puțin convingător „secretizarea” cărții ministrului Bode. 

Să fim bine înțeleși: nu ne deranjează, ci dimpotrivă, faptul că cei doi istorici au devenit profesori de democrație în SRI și că fac lumină asupra „crimelor și abuzurilor Securității”, dar și asupra „participării agenților statului la Holocaust”.

Ceea ce ne îngrijorează sînt recentele luări de poziție publice, mai ales ale dlui Hodor, care merg în contracurentul atît al opiniilor sale mai vechi, cît și împotriva verosimilului și care au aerul neplăcut de încercare de „albire” atît a Serviciului, cît și a unor politicieni de prim rang, surprinși în situații delictuale. Ne deranjează și stilistica replicilor lui Hodor: răsteală la cei care îndrăznesc să-l critice, aflată uneori la limita insultei.

La urmă, aș spune următoarele: nu e deloc fără mari riscuri să devii „consilier al prințului” (a aflat-o și Thomas Morus și apoi nenumărați alți intelectuali). Să critici public Puterea, așa cum ai făcut-o fără rețineri în trecut, dar să fii concomitent salariatul ei în prezent reprezintă o ecuație aproape fără soluție pe termen ceva mai lung, cel puțin. Au descoperit totuși cei doi recenți „consilieri ai prințului” cheia magică? Deocamdată, nu. O vor descoperi în curînd? Sînt sceptic.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.