Conjurația mediocrilor

Publicat în Dilema Veche nr. 939 din 7 – 13 aprilie 2022
Frica lui Putin jpeg

Ne repugnă, ca principiu, să considerăm un popor responsabil pentru crimele și relele unui dictator modern – fie că a fost vorba despre Hitler, Stalin, Mao sau e vorba, azi, despre Putin. Popoarele, aduse în servitute, sînt nevinovate de ticăloșiilor stăpînilor, am vrea să spunem și să credem.

Și totuși, deși firele care leagă vinovăția colectivă de vinovăția individuală, mai mare sau mai mică, sînt extrem de fine și aproape invizibile, nu cred că sînt chiar inexistente. De foarte multe ori – deși în chip inegal și variabil –, cei care consimt la rău au responsabilitatea lor. A fi oprimat nu inocentează de la sine.

Regimurile comuniste au fost modele de sclavie colectivă; totuşi, ele au fost – în anumite perioade mai mult, în altele mai puţin, dar totuşi au fost aproape mereu – şi susţinute popular într-o măsură însemnată (așa cum am arătat și în cartea mea Miracolul – Despre neverosimila făptură a libertății). Aceasta este sursa reală a „nostalgiilor” postcomuniste, şi nu doar amnezia, autoiluzionarea şi imitarea stîngismelor occidentale. Acelaşi lucru s-a întîmplat, desigur, şi cu fascismul şi nazismul, rămase populare în Germania, Italia şi alte ţări, atîta vreme cît nu au distrus ţările respective prin războaie pierdute. Altfel spus, totalitarismul nu a fost nici fără susţinere în populaţie şi totuşi nici un regim liber, iar poporul a fost deopotrivă şi victimă, şi asupritor: masele nu cer libertate, ci din contra, se acomodează foarte bine cu servitutea, cu condiţia ca Puterea să le ofere destulă egalizare socială aparentă cu elitele sau măcar să le promită că va coborî statutul unor elite umilindu-le, terorizîndu-le şi găsind întotdeauna victime sacrificiale. Anticipînd situaţia din secolul XX, marchizul de Custine scria în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu referire la Rusia ţaristă pe care o vizitase: „Un popor asuprit îşi merită întotdeauna pedeapsa; tirania este opera popoarelor şi nu capodopera unui singur om” (apud Codruţ Constantinescu, Mirajul utopiei, Editura Vremea, Bucureşti, 2013, p. 102).

I-a ţinut isonul cu mare luciditate, după un secol, Panait Istrati, fostul comunist, întors „pocăit” din URSS: „…Adevărata dramă a vieţii şi a carierei mele de scriitor a luat naştere în Rusia Sovietică. Acolo, cînd am văzut cum mulţimi compacte, nu tirani izolaţi, pot să se ridice şi să tiranizeze noroade întregi de fraţi şi confraţi, a început fapta şi drama mea adevărată… M-am convins că nedreptăţile care se comit de către societăţi care încalecă societăţi nu sînt crimele unor Stalin sau Mussolini izolaţi, ci sînt crimele unor colectivităţi…” (Idem, p. 122).

Să nu ne mirăm prea mult că, în zilele noastre, Putin rămîne popular, în pofida războiului din Ucraina și a transformării în direcție totalitară a societății ruse. Nu lipsa de informare cred că e decisivă aici, cum spun unii. În fapt, milioane de oameni profită și vor profita de pe urma acestei situații, în care Rusia ajunge tot mai izolată și mai tiranică: mediocrii scapă de concurență (plecarea firmelor occidentale), birocrații devin atotputernici, invidioșii pot deveni delatori, resentimentarii își varsă năduful pe oamenii mai buni ca ei, proștii invadează media și pot face paradă nestingheriți de nerozii cu condiția să fie „în linie”. Locurile (din instituții publice și private) părăsite de cei care fug din țară sau sînt dați afară pentru atitudini contrare statului sînt și vor fi ocupate imediat de inși profesional inferiori, ariviști și leneși. Or, majoritatea populațiilor este formată, pretutindeni, din mediocri, leneși, ariviști, resentimentari, din oameni comozi și care refuză curajul de a gîndi și a acționa independent. Prin urmare, regimul tot mai opresiv favorizează acum din plin această „conjurație a mediocrilor” care e majoritară prin definiție. Cum să nu-l susțină ea, deci, pe Putin, chiar dacă e ea însăși tiranizată? Se întîmplă sub ochii noștri ceea ce scria pe timpuri disidentul sovietic Alexandr Zinoviev: „La noi o majoritate zdrobitoare a populaţiei oprimă cu adevărat o mică minoritate. E adevărat că, procedînd astfel, ea se oprimă pe ea însăşi, permiţînd unora să o tîrască în noroi, după pofta lor…” (A. Zinoviev, L’Avenir radieux, L’Âge d’Homme, Lausanne, 1978, p. 100).

Sigur, vocația libertății nu piere niciodată complet din inima omului. Dar cîte pustiuri trebuie să străbată popoarele pentru ca, la un moment dat, pămîntul făgăduinței să fie întrevăzut? Cîte generații care, deopotrivă, susțin și îndură tirania trebuie să se treacă pentru ca această „conjurație a mediocrilor” să-și piardă puterea, fie și numai pentru un scurt răstimp?

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.