Confesiune

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Frica lui Putin jpeg

De aproape treizeci de ani scriu, săptămînal, editoriale. Ele au apărut – după cum cititorii mei o știu – mai cu seamă în revista 22, iar în ultimii ani și în Dilema veche. Fără a fi fost exclusiv astfel, tema majorității lor a fost de politică, mai ales internă. Așadar mi-am alocat de obicei sîmbetele și duminicile acestei ocupații nu odată obositoare și enervante, care urmărește politica românească; în ansamblu, mi-am consumat (ca să nu spun pierdut) o bună parte a vieții scriind articole de presă. Am încercat să-mi fac treaba (pentru care, într-o parte, sînt plătit modest, în altă parte – deloc, dar continui dintr-un fel de angajament civic din alte timpuri) măcar onorabil. Sper că am reușit, uneori. Alteori, desigur, am comunicat relative banalități. E greu să interacționezi cu muzele săptămînal, la ore fixe. Am fost, desigur, partizan. Am luat partea unor partide sau personalități în anumite momente. Am făcut-o prea puțin de dragul lor, cît mai ales deoarece mi s-a părut că ele se aliniază, fie și parțial și momentan, convingerilor în care cred. Sper, așadar, că n-am dezamăgit prea mult și că am enervat uneori doar pe cine cred că merita să fie enervat. Oricum, fie și numai datorită cantității, întinderii acestei activități pe timp de trei decenii, dar și independenței mele de gîndire (am scris de fiecare dată strict ceea ce gîndeam în momentul respectiv), sper că mi se poate acorda beneficiul măcar al experienței și al bunei credințe.

De ce spun toate astea? Fiindcă vreau să-l asigur pe cititor că ceea ce urmează nu-i nici o fentă retorică și că, de asemenea, are garanția măcar a unei lungi experiențe, dacă nu și a unei înțelegeri aprofundate a treburilor de la noi. Așadar, spun cu toată sinceritatea și răspunderea că acum nu mai înțeleg nimic. Vreau să spun că nu reușesc să găsesc nici un sens pentru actuala criză politică, în pofida experienței despre care vorbeam, dacă nu și a bunei intuiții.

Sigur, au mai fost crize de-a lungul acestor mulți ani. Unele mai grave, altele mai superficiale. Au fost destui actori politici importanți, care, în anumite momente, au acționat împotriva a ceea ce se cheamă interesul național, ba chiar și împotriva opiniei publice majoritare, fie că au avut sau nu dreptate. Adesea au comis erori mari de judecată – ceea ce le-a și adus, de obicei, căderea sau discreditul. Totuși, mi se pare că a existat de fiecare dată cîte un motiv explicabil pentru care au acționat, fie și în felul eronat în care au făcut-o. Dragnea, de exemplu, voia să scape de închisoare și pentru asta era pregătit să dărîme o bună parte din eșafodajul juridic al țării și să ne certe cu partenerii din Europa. Urît, periculos, dar explicabil. Băsescu, în partea a doua a ultimului mandat, voia să-i asigure Elenei Udrea un loc politic important și, pe de altă parte, vedea cum creația sa, DNA, se apropia de propria familie. Și-a distrus astfel, în bună parte, ceea ce realizase înainte. Rău, dar, din nou, explicabil în termeni omenești. Adrian Năstase dorea, din ambiție și apetit uriaș pentru putere, o „democrație controlată” – ceva în genul lui Viktor Orbán din Ungaria. Avea sens ceea ce încerca din punctul lui de vedere și al clicii lui, chiar dacă era inacceptabil pentru o altă parte a opiniei publice. Chiar Iliescu, în cazul mineriadelor din 1990, acționa cu o anumită logică: voia să stabilizeze puterea abia obținută, distrugînd Opoziția, într-o situație internațională încă fluidă, cu o Uniune Sovietică încă existentă.

Ei bine, acum, pentru întîia oară, nu mai văd nici un sens, nici o o logică în criza actuală. Și, dacă în cazul premierului putem invoca probleme serioase de caracter și de comportament, în cazul președintelui motivația reală mi se pare cu totul obscură. De ce s-a străduit și se străduiește în continuare să alunge de la guvernare USR-PLUS? Vrea o alianță a PNL cu PSD? Dar își neagă astfel tot mandatul și își distruge sistematic președinția. Nu vrea totuși un nou USL (așa cum pretinde)? Atunci de ce critică la orice ieșire în mod unilateral USR-PLUS, în loc să încerce să-i tempereze? Și de ce se agață morțiș de dl Cîțu? De ce atîta părtinire, orbire chiar? Dacă premierul a devenit dispensabil pentru menținerea coaliției, de ce nu renunță la el, cum a renunțat pe vremuri Emil Constantinescu la Victor Ciorbea și la Radu Vasile și, mai tîrziu, Băsescu la Emil Boc? De ce l-a încurajat din toate puterile să devină lider al PNL pe un om a cărui impopularitate a atins cote apropiate de cele ale lui Dragnea și Dăncilă? Cum ar putea dl Cîțu guverna mai departe, avînd aproape toată țara împotrivă, chiar dacă USR-PLUS s-ar „îmblînzi” prin miracol? Apoi, nu-și dă seama președintele de lovitura teribilă pe care a dat-o PNL-ului? S-a mai văzut vreodată ca un om cu un viitor politic problematic să fie ales (la presiunea președintelui Republicii) lider al unui partid important, cînd se știa că peste cîteva zile urma să cadă guvernul său? Și de ce acum, după ce Guvernul Cîțu a căzut prin moțiune, președintele trage de timp? De ce anunță în prealabil că cel puțin prima rundă a discuțiilor cu partidele politice va fi un eșec? Avem cazul clar al unei profeții care se va autorealiza. Dorește președintele într-adevăr eșecul negocierilor? Vrea președintele alegeri anticipate? Dar chiar și PSD (care zice că le dorește) știe că, în imediat, ele nu se pot practic realiza, mai ales în lunile acestea nefericite, ale „valului patru”. Iar dacă ar avea loc totuși, PSD și AUR vor obține o mare victorie, iar PNL, în primul rînd, va fi spulberat. Tot ce spun acum e evident și mulți o afirmă într-un fel sau altul. Doar președintele, premierul și principalii lideri ai PNL par a ignora evidența și acționează nu numai împotriva „binelui public”, dar și împotriva propriilor interese, pe cît le putem intui pe acestea. Cum e posibil să ducă direct în șanț și guvernarea, și partidul, și țara, dar și pe ei înșiși, cu reputația lor cu tot, în plus abandonînd fără scrupule tot ce au făcut în ultimii ani?

Pe scurt, pentru prima dată, în aproape treizeci de ani de scris despre politică, mărturisesc: nu știu ce să vă spun. Sînt într-o ceață totală, orb și năuc.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.