Condiția de înger

Publicat în Dilema Veche nr. 972 din 24 noiembrie – 30 noiembrie 2022
Frica lui Putin jpeg

Ne place tuturor să comentăm și să ne comentăm. Să ne comentăm spusele mai întîi – rostite sau scrise, scrise în urmă cu cîteva minute sau cu cîteva secole –, apoi înfățișarea, faptele, relațiile, ocupațiile și, desigur, dacă mai ajungem acolo și mai descoperim ceva, să ne comentăm viețile în ansamblu. Nu-i nimic rău sau nenatural în această continuă și desfătătoare activitate de comentare, care, la un capăt, profan, se învecinează cu bîrfa pură, iar la celălalt – serios și academic – cu critica literară și eseul filozofic. Dimpotrivă, ea este tot ce poate fi mai omenesc. Într-un sens mai larg, începem să fim oameni (atît într-un sens al evoluției speciei, cît și în al evoluției individuale) prin a fi orientați spre ce zic și fac cei din jur: comentăm, evaluăm pozitiv și mai ales negativ aceste zise și fapte, relații și aspecte. În esență, dorim să aflăm, să comunicăm și să comentăm: cine cu cine, cînd, unde și cu ce efect!  Sîntem orientați deci, primar, către interlocutorul de față, iar referința are în vedere alți oameni absenți, dar pe care îi cunoaștem. 

Apoi, treptat, începem să ținem seama și de un interlocutor absent, dar și de o referință delocalizată și necunoscută în prealabil. Evaluăm și criticăm spusele și faptele unor inși care nu mai sînt cunoștințele noastre, deși uneori ne-am dori să fie. Povestim despre ce au făcut sau au crezut oameni plecați sau chiar morți de mult, apoi despre unii care poate n-au existat niciodată, dar seamănă cu unii pe care îi cunoaștem, și povestim asta pentru oameni care nu ne mai stau înainte ca să ne asculte. Începem să folosim scrisul pentru a-l distanța fizic – spațial și temporal – pe comunicator deopotrivă de referință și de interlocutor, apoi intervin presa, radioul, televiziunea, Internetul, separîndu-ne fizic, dar și apropiindu-ne de ceilalți absenți. Scopul principal rămîne același, etern: a spune lucruri „compromițătoare” despre alți oameni. În continuare, deci, literatura, cu toate genurile sale, la care se adaugă jurnalismul, apare ca o enormă și elaborată bîrfă: autorul ne împrumută ochii săi ca să privim ca printr-o fereastră (sau chiar prin gaura cheii) la faptele mai mult sau mai puțin criticabile sau reprobabile ale altora, existenți sau mai ales imaginați, și să bîrfim niște bărbați și femei, evaluînd spusele, faptele și îndeosebi relațiile afective dintre ei. 

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Mult mai tîrziu pe scara evoluției (unii ar zice a involuției) omului, unii dintre noi, relativ puțini la număr, începem să ne orientăm către obiect: în acest caz, interlocutorul, dintr-o ființă particulară, apoi dintr-o comunitate bine desemnată, lingvistic și cultural, se dezmărginește: devine ființa rațională în genere, pentru a vorbi precum Kant. Sau am putea spune că ne adresăm unor inși incapabili de bîrfă – un fel de îngeri. Așa se naște știința. 

Adesea mă gîndesc cît de nenaturală, aproape inumană în fond, este această atitudine: în primul rînd, ea este situată la extremitatea spectrului comunicării. Ea presupune, practic, dispariția bîrfei: căci nu putem bîrfi obiecte, ci numai persoane; așadar, vorbim pentru inteligențe abstracte, ele însele incapabile de orice bîrfă: nu ne mai interesează persoanele, ci obiectele. Ne preocupă relațiile abstracte dintre ele, nu cine cu cine, vrem să înțelegem timpul în genere și nu să știm ziua cînd..., spațiul în genere și nu locul unde... Funcția limbajului ajunge profund alterată. De unde provine transformarea limbilor vii în jargoane profesionale, proliferarea tehnicismelor și a limbajelor matematizate: „limba îngerilor”. 

Și totuși, omul de știință nu rămîne etern om de știință: cînd trece înapoi pragul casei, cînd se întîlnește cu colegii la o masă, cînd conversează pe Facebook, cînd este împreună cu prietenii sau cu iubita redevine un cetățean bîrfitor ca oricare altul, pentru care problematica lui cine cu cine și cu toate circumstanțele sînt totul. „Căderea” lui din dimensiunea angelică în clevetitoarea umanitate e rapidă și naturală – lucru bine atestat de scandalurile neîncetate din interiorul comunității științifice. În schimb, cît de greu îi este omului de știință să nu mai fie doar un om și cît de greu e să rămînă așa pentru o perioadă! 

Pentru mine, știința e uimitoare și, cumva, miraculoasă nu atît pentru rezultatele ei, totuși atît de copleșitoare în toate domeniile, cît pentru „inumanitatea” ei: a depăși, fie și pentru un ceas, eternul omenesc al bîrfei e cu adevărat un act eroic, pe care nu-l regăsesc nici la marele scriitor ori artistul genial și cu atît mai puțin la omul politic. Mii de obstacole stau în calea acestei performanțe – colegi, inamici, promovare, ambiții, familie, iubiri, uri, boli etc. Oricare dintre aceste realități omenești poate forma însă materia predilectă a creației unui scriitor sau artist, dar nici unul nu-l încurajează pe omul de știință. A fi cu adevărat un om de știință, atunci cînd realmente este astfel și nu doar e cu numele sau în circumstanțe din afara științei, nu-i, pînă la urmă, numai o chestiune de inteligență, talent, experiență (deși toate astea contează foarte mult); a se limita la ele ar însemna a rămîne numai un om, fie și de excepție. Dar pentru știința autentică, atunci cînd e astfel, mai trebuie ceva rar, uimitor și aproape neomenesc: abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.