Clasicii – la ce bun?

Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Frica lui Putin jpeg

Oare de ce mai avem nevoie de clasici? De clasici în general, dar mă refer aici mai mult la aceia par excellence – la cei greci și latini. Dar poate întrebarea justă ar suna mai dur: mai avem nevoie, de fapt, de ei? Sau îi conservăm degeaba pe un piedestal – ce-i drept, tot mai fisurat – printr-un gest reflex, un fel de genuflexiune culturală devenită de prisos, ba chiar cumva provocatoare la adresa culturilor lumii de azi? Unii, precum profesorul de la Princeton Dan-el Padilla Peralta, chiar cred că studiul academic al clasicilor ar trebui amendat profund, poate chiar desființat, și mai ales că e nocivă, chiar rasistă ideea că ei reprezintă fundamentul „civilizației occidentale”. Alții, chiar dacă nu au vederi atît de extreme, au observat că clasicitatea a fost adesea utilizată drept legitimare de puterile „albe” imperialiste, de fascisme, de rasism, ba chiar, mai ales în ultimul timp, de suprematiștii albi. Desigur că utilizarea și legitimarea sînt una, dar nucleul e altceva. Unii, precum Peralta, îl privesc însă și pe acesta încruntați și-l cred și pe el dispensabil, deoarece ar fi imposibil de distins de folosirile sale „vinovate”.

Sigur, la clasici se referă continuu și s-a referit toată lumea de două mii de ani: Thomas Morus, cu comunismul său din Utopia inspirat de Platon, Machiavelli, cu marii legislatori în Principele, inspirat de istoricii antici, revoluționarii de la 1789 care citau „legile lui Minos”, fasciștii lui Mussolini și eugeniștii secolelor XIX-XX, care jurau pe Platon și Aristotel; din rădăcini clasice cresc Hegel și Nietzsche, Thomas Jefferson și Goethe, feminismul și democrația, republica și imperiul. Pentru Johann Winckelmann, nimic în artă nu mai putea depăși vreodată „măreția liniștită” a Greciei, iar pentru John Stuart Mill bătălia de la Marathon era, în felul ei, un eveniment al „istoriei Angliei”. Ian Morris, un cunoscut antropolog, constata, cu destulă dreptate, că clasicismul greco-roman constituie „mitul fondator” al Occidentului, după care însă se întreba, polemic, dacă „mai avem nevoie de acest mit”.

Fără îndoială, grecii și romanii erau cruzi, brutali și șovini, tratînd drept „barbari” pe cei care nu erau ca ei. N-au de ce să ne inspire din acest motiv. Nu se dădeau îndărăt de la exterminarea inamicilor înfrînți, cum a făcut Alexandru Macedon cu Teba și romanii cu Cartagina. Femeile erau lipsite de drepturi politice la Atena și aveau un statut abia puțin mai bun decît al sclavilor. Simpla ipoteză că ele ar putea conduce treburile publice provoca rîsul într-o comedie a lui Aristofan. Inegalitatea de statut și avere era lege la Roma. Circul roman, cu hecatombele de animale și oameni, era sinistru. Guvernarea Imperiului devenise o „tiranie temperată de asasinat”. Dar mai ales sclavagismul clasicilor, atît de „banalizat”, s-ar cuveni să ne șocheze și, nu în ultimul rînd, lejeritatea cu care minți strălucite, precum Aristotel, încercau să-l justifice pe considerentul inegalității naturale dintre oamenii de origini diferite. Pe scurt, clasicii aveau o groază de defecte, inerente de altminteri „animalului-om”.

Dar asemenea defecte ale „animalului-om” caracterizează toate civilizațiile – China, India antică, Americile precolumbiene, Africa. Sclavia a fost un fenomen general-uman – de la regii africani care își vînau supușii spre a-i vinde negustorilor portughezi pînă la mongoli care înrobeau orașe întregi (care scăpaseră de exterminare) și la otomani, unde pînă și marii demnitari ai statului erau sclavii sultanului. Despre cruzime, să nu mai vorbim. La fel stau lucrurile și cu inegalitatea în general, manifestată, de exemplu, în sistemul castelor din India – garantat religios și cu atît mai scandalos –, în șerbia din China, din Egiptul antic și din Rusia modernă. Și cum să caracterizăm fabrica de sacrificii umane pe care s-a întemeiat strălucitoarea civilizație aztecă pe care Cortez n-ar fi răpus-o fără ajutorul dat de triburile obligate la tributul de sînge pentru săturarea zeilor?

Însă, dacă defectele le întîlnim pretutindeni, remediile la opresiune le întîlnim rar și aproape numai la clasici, sau în cea mai mare măsură la ei. Unde au învățat oamenii (fie și numai bărbați) să formeze comunități care să se autoguverneze, dîndu-și singure și libere legi, în absența regilor, stăpînilor și preoților? În mica Grecia, lucru dovedit de persistența numelui acestor comunități (polis) în cuvîntul „politică” și derivatele sale. Unde s-a impus egalitatea civilă și politică, desființînd privilegiile aristocratice și de avere? La Atena, iar rezultatul, din nou inseparabil de limbile moderne, se numește „democrație”. Unde a apărut o modalitate inedită de punere în discuție și sub lupa analizei a realităților omenești, naturale și divine? În Grecia din nou, și de acolo avem ceea ce numim cu toții „filozofie”. Unde a apărut dezbaterea în contradictoriu a unor teme de interes, fără preocuparea de a se supune principiilor autorității, ci numai căutării adevărului – dezbatere devenită atît de esențială în lumea contemporană? La cîțiva filozofi greci și de aceea numim de atunci această dezbatere, tot pe grecește, „dialog”. Am putea lungi lista, vorbind despre „cosmopolitism” (a fi cetățean al lumii), de „istorie”, de „matematici”, de „logică” sau, pentru a da și romanilor ce le revine, să amintim și alte vocabule inseparabile de limbile moderne, precum „republică” și „justiție”. Cum se face că toate limbile pămîntului au echivalente locale pentru „rege”, „stăpîn”, „conducător”, „șef”, respectiv „supus”, sclav”, servitor” etc., dar că în atîtea locuri s-a recurs neologistic la vechile cuvinte greco-romane (ori ele au fost calchiate) cînd au trebuit exprimate noțiuni precum „democrație”, „republică”, „dialog”, „politică”, dacă nu faptul că acestea toate fuseseră necunoscute în alte civilizații?

Într-adevăr, clasicii sunt „mitul fondator” al Occidentului, dar au devenit și al restului lumii moderne, oricît s-ar simți contrariați unii, precum Padilla Peralta. De aceea ei nu pot fi șterși, uitați, anihilați prin eventuala reorganizare a departamentelor și prin modificarea programelor academice și nici prin simpla și vinovata neglijare, ca la noi. Ei supraviețuiesc fie și în felul nostru de a vorbi, de a vedea, de a gîndi, chiar și atunci cînd nu ne mai dăm seama. Pînă la urmă, libertatea noastră însăși a fost plantată cu folos și succes la Atena și la Roma, nu în Africa, China sau Noua Guinee.

Pe scurt, avem nevoie de clasici, nu pentru că n-am putea găsi și în alte locuri exemple mărețe de vitejie, de frumusețe, de morală, de înțelepciune, de civilizație, de tehnologii rafinate. Ci pentru că nicăieri peste toate acestea – vitejia, frumusețea, morala, politica, filozofia, civilizația etc. – nu nu s-a lăsat, în egală sau comparabilă măsură, grația libertății.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.
7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.