Cît de liberi putem fi

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Ce ştii să faci? jpeg

Răspunsul modernității este că putem fi oricît de liberi, numai să vrem. Există, desigur, un determinism „firesc“, care se exprimă în legi inconturnabile: legile naturii, la care se adaugă, pretutindeni, legi și cutume comunitare, adică limite „normale“ ale conviețuirii. În rest, omul e liber și, tocmai pentru că e liber, e responsabil de faptele sale. Așadar, determinism da, fatalitate nu. Sună bine. Dar, la o privire mai atentă, această imagine euforică pălește. Facem, s-ar zice, tot ce vrem; dar cîte „influențe“ din afara voinței noastre intră, totuși, în joc? Ne naștem cu un anumit fel de corp, cu o anumită fiziologie, cu o anumită dispoziție temperamentală. Nu ne alegem culoarea ochilor, înălțimea, predispozițiile organice, lungimea vieții, „caracterul“ („Destin ne e caracterul“ – spunea Heraclit). Moștenim, genetic, un anumit „start“, o listă „fatală“ de ingrediente, un „fel de a fi“ care ne modelează fiecare gest și fiecare opțiune. La asta se adaugă contextul: apărem pe lume într-o țară, într-un timp, într-o familie, într-o categorie socială, de care nu putem face abstracție. Sîntem, inevitabil, marcați de „spiritul vremii“, de mediul în care trăim, de „accidentele“ istorice cu care se întîmplă să fim contemporani. Cîtă libertate ne rămîne, în aceste condiții? Naturile tonice răspund, ofensiv, că ne rămîne tot atîta libertate cîtă are un bucătar pus dinaintea unui platou de ingrediente. El hotărăște ce face cu ele, el le combină, le „construiește“ îndemînatic, în vederea unui rezultat liber ales. „Destinul ți-l faci singur!“ OK, durata vieții tale e „dată“, dar ce faci în intervalul dintre naștere și moarte e treaba ta și numai a ta!

În tabăra opusă sînt cei care cred că libertatea individuală e o iluzie. Dacă așa stau lucrurile, atunci singura formă de înțelepciune e să-ți asumi, fără inutile răzmerițe și bombăneli, soarta. Trebuie să pricepi, cum o recomandă, de pildă, Epictet, că unele lucruri depind de tine, iar altele nu. E ridicol să te lupți cu cele din urmă sau să le refuzi. Restul e Providență. Și trebuie să iei totul așa cum ți se oferă.

Dar asta ar însemna că nu sîntem decît niște marionete agățate de corzile unui „păpușar“ cosmic. Nu ne mișcăm, sîntem mișcați, nu avem o identitate, ci un „rol“, nu trăim, sîntem trăiți. Greu de acceptat! Numai că, la o privire mai atentă, totul se complică. O mulțime de mari texte ale lumii par să ilustreze o teză cu totul neașteptată: abia cînd te lași mișcat, purtat, locuit de o instanță superioară, manevrat, ombilical, de-a lungul unui fir aflat în mîinile Creatorului tău, abia atunci ești liber! Dimpotrivă, cînd te lași dus de pornirile „naturii“ proprii, de instincte, pasiuni, dorințe, „spontaneități“ egolatre, tropisme interesate – tocmai atunci devii sclav, îți pierzi libertatea. Ești liber cînd ieși din tine (e sensul cuvîntului „extaz“), cînd înlăuntrul tău nu tu iei hotărîri, ci zeul aflat în adîncul inimii tale (la care face referință termenul „entuziasm“ = a fi „posedat“ de un zeu). Cu alte cuvinte, calea spre voința liberă e eliberarea de voința proprie. E o temă caracteristică ambianței creștine: „Facă-se voia Ta!“ Iisus Însuși Își așază voința proprie în mîinile Tatălui (Ioan 5, 30: „…nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“, Marcu 14, 36: „…nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu“). Dar spațiul de difuziune al acestei „delegări“ a voinței proprii e mai larg decît creștinismul. Platon, în Legile, spune explicit că, prin ceea ce e bun în noi, sîntem „jucăriile lui Dumnezeu“ (marionete?), iar prin ceea ce e rău sîntem „liberi“. Ideea circulă de la Upanișade pînă la Marc Aureliu, de la Zhuangzi la Philon și Jacob Böhme. Sîntem liberi cîtă vreme asumăm destinul marionetei bine conduse, al „carului“ bine strunit (din nou, o metaforă platoniciană). Oricum, sîntem legați de un fir vertical, prin care căpătăm energie și sens: firul care ne „inspiră“, „culoarul“ pe care coboară asupra noastră „Suflul“ divin, respirația lumii (Vayu pentru India veche, Duhul Sfînt în limbaj creștin). Nu sîntem liberi, decît cînd sîntem „însuflețiți“ de Duh. Să nu se sperie puriștii autohtoni de invocarea unui context atît de larg. Nu e „sincretism“. E expresia luminoasă a unității lumii create și a amprentei subtile a Duhului asupra tuturor creaturilor. Căci, cum se știe, „vîntul suflă unde voiește…“ (Ioan, 3, 8).

(Provocarea și o parte din materia acestui articol se datorează unui studiu publicat de Ananda K. Coomaraswamy în Psychiatry, vol. 8, nr. 3, august 1945, cu titlul „«Spiritual Paternity» and the «Puppet-Complex»“.)

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic