Cinste şi onestitate

Publicat în Dilema Veche nr. 107 din 9 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pînă şi cei care văd în Ion Iliescu cel mai sumbru personaj postrevoluţionar, cauza tuturor relelor, criminalul suprem, oaia neagră a tranziţiei autohtone, trebuie să admită cu regret, cu tot soiul de nuanţe relativizante, fără tragere de inimă, că, în materie de corupţie, omul e inatacabil. N-a furat, n-a fost implicat în afaceri dubioase, nu s-a îmbogăţit. A fost cinstit şi, prin aceasta, consecvent cu propriile principii şi cu doctrina pe care o reprezintă. De aici vine, în bună măsură, popularitatea sa durabilă, succesul său electoral şi ascendentul său asupra partidului pe care l-a fondat. Ion Iliescu nu seamănă deloc cu ceilalţi lideri PSD. Aplauzele cu care a fost răsplătit după ultimul său discurs dinaintea colegilor politici demonstrează că pînă şi baronii, sub-baronii şi baroneii sînt sensibili la autoritatea unui om de convingeri care, pe deasupra, trăieşte conform convingerilor sale. S-a observat totuşi, pe bună dreptate, că ceea ce Ion Iliescu spune astăzi despre căpătuiţii din PSD îi era cunoscut şi ieri, pe vremea cînd păstorea ţara şi partidul. Ceea ce nu l-a împiedicat să muşamalizeze lucrurile, să minimalizeze deriva, să oblojească, patern, bubele subalternilor săi, pînă au devenit purulente. Se pune întrebarea de ce a făcut-o. Unii au invocat firea sa "blîndă", "îngăduitoare", incapabilă de răfuială. S-a vorbit de "sentimentalismul" său, de dificultăţile pe care le are cînd e vorba să se delimiteze de cei apropiaţi. O fi. Dar iată că, în momentul de faţă, cînd vorbeşte despre păcatele confraţilor săi, Ion Iliescu ştie să fie şi altfel: vehement, tranşant, sarcastic. Nici urmă de blîndeţe sau de sentimentalism. Cum se explică această schimbare de atitudine? Un prim răspuns invocă împrejurarea că avem de-a face cu cineva care a pierdut puterea. Cîtă vreme a fost în poziţia supremă, dl preşedinte n-a vrut să şubrezească sub nici o formă piramida care îl susţinea. Trebuia ca şi el, şi formaţiunea sa politică să-şi păstreze intacte "pîrghiile", să defileze glorios, invulnerabil, dinaintea unei naţiuni pline de încredere în "forţa conducătoare". Era, prin urmare, un gest de elementară "înţelepciune" politică să nu încurajezi dezvăluirile scandaloase, disensiunile interne, autocritica sinucigaşă. Nimic compromiţător nu trebuia să iasă la suprafaţă. Dar pierderea alegerilor generale, ca şi a alegerilor de partid, a făcut să cadă toate aceste precauţii. Dl Iliescu se va fi simţit trădat (tocmai de cei pe care îi acoperise), marginalizat brutal de figuri politice de mîna a doua, fără experienţă, fără convingeri autentice, fără personalitate. Drept care a atacat dur, resentimentar, lăsînd deoparte orice calcule de conjunctură, orice menajamente. Mărturisesc că această explicaţie, probabil valabilă pînă la un punct, nu mă satisface. Cred că trebuie mers mai adînc, spre resorturile ultime ale "naturii iliesciene". Ion Iliescu este, prin biografie şi formaţie, un adevărat "om de partid" (comunist). Asta înseamnă că el aşază "interesele partidului" deasupra oricăror altor valori: deasupra interesului propriu, deasupra camaraderiilor private, deasupra virtuţilor curente (sinceritate, echitate, onestitate, fidelitate etc.). Partidul trebuie slujit cu spirit de sacrificiu, trebuie ferit de orice conotaţie negativă, trebuie "salvat" cu orice preţ. Cînd e la putere, trebuie spălat de orice suspiciune, cînd e în criză, trebuie reformat "principial". Anii de derapaj se şterg printr-un drastic discurs reparator şi totul se poate lua, astfel, de la început. Hruşciov evacuează greşelile lui Stalin, Ceauşescu evacuează greşelile lui Dej. Partidul merge înainte, neîntinat de greşeli pasagere. Originalitatea, în cazul de faţă, constă în faptul că evacuatorul e totuna cu cel evacuat. Pe vremea cînd era la putere, partidul dlui Iliescu a practicat "capitalismul de cumetrie", şi-a creat imaginea unui partid corupt, a pierdut importante procente din simpatia electoratului. Acum, dl Iliescu îl ceartă. Cere înlăturarea neghinei, cere o reîntoarcere solidară în tabăra celor nevoiaşi, cere recuperarea onoarei pierdute. Dl Iliescu e cinstit. Nu se face vinovat de nici o delapidare, nu înţelege să se abată de la exigenţele unei îndelungi angajări de stînga, crede în ceea ce spune şi e gata să-şi pună crezul în practică. Totul de dragul partidului şi al stîngii. Dar cinstea e, în asemenea cazuri, altceva decît onestitatea. Onestitatea îţi cere să spui apăsat "am greşit": am lucrat cu oameni de proastă calitate, am promovat competenţe îndoielnice, am camuflat numeroase manevre de culise, m-am făcut că nu observ o întreagă reţea de ilegalităţi, am tolerat, pe alocuri, sabotarea "socialistă" a liberalismului şi ambalajul populist al infracţiunii. În apărarea dlui Iliescu sînt de spus, onestamente, două lucruri: 1) Nu e singur în categoria sa. Cunosc o mulţime de oameni cinstiţi, şi la dreapta, şi la stînga, care n-au onestitatea să se confrunte cu propriile erori şi 2) Dl Iliescu e un pesedist cinstit, care mai are de făcut pasul onestităţii. Mulţi (prea mulţi) dintre colegii săi de partid nu sînt încă, nu sînt nici măcar pe treapta "omului cinstit".

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.