Ce se poate găsi într-un birou gol – Memorialistică –

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Lupta politică la noi jpeg

Astăzi, cînd asistăm la vioaie și imprevizibile schimbări de guvern, ne putem gîndi, cu un inocent amuzament, la detalii nesemnificative în aparență, dar care, în iureșul schimbării, își au pitorescul lor. De pildă, cum lași, la plecare, un birou ministerial, respectiv ce surprize poate găsi urmașul cînd se instalează în noul său fotoliu. M-am izbit, inevitabil, în biografia mea „guvernamentală“ de asemenea situații și am consemnat cîteva, prin anul 2000, într-un articol mai amplu, apărut într-o publicație dispărută, din păcate, în ciuda unui demaraj spectaculos și promițător: Plai cu boi. Reiau, surîzînd, acest text uitat, ca pe o nouă pagină de memorialistică.

 

Cînd îşi încheie mandatul, fiecare ministru se îngrijeşte să lase urmaşului un cabinet gol: îşi ia hîrtiile şi obiectele personale, goleşte rafturile, şterge urmele vizibile ale prezenţei proprii. Rămîn, fireşte, urmele nevăzute, amprente inefabile ale tuturor locatarilor. Orice cabinet ministerial e, inevitabil, o arhivă de spectre.

Evident, acest scenariu e imposibil după o răsturnare revoluţionară. Pripa evacuării nu lasă suficient răgaz pentru curăţirea locului. Aşa se face că,  intrînd în biroul Suzanei Gâdea la sfîrşitul lui decembrie 1989, am avut sentimentul că sînt indiscret. Pe o masă dintr-o încăpere anexă rămăsese, băut numai pe jumătate, un pahar cu lapte, care între timp se stricase. „Biblioteca“ din spatele scaunului ministerial era un amestec de opere prezidenţiale, literatură de partid şi volume oferite cu dedicaţie de mai toţi publiciştii ţării. Prin sertare – cîteva bileţele omagiale, trimise cu amor ministresei, în ultimele luni, de cîţiva distinşi intelectuali fără prejudecăţi. Sub birou – detaliu mai curînd duios –, un mic pupitru de lemn, pe care demnitarul să-şi poată odihni picioarele scoase din pantofi, în momente de intimă reflecțiune. Dar lucrul cel mai ciudat pe care l-am întîlnit pătrunzînd, uzurpator, în ambianţa predecesoarei mele era o scrumieră de ceramică în care se găsea, drept ornament, scrum stilizat, tot din ceramică. O întreagă estetică şi o întreagă ideologie se concentrau în acest discret obiect de vitrină: estetica şi ideologia deşeului mîntuit, glorificat, asumat ca „drăguţ“, într-o lume care voia să impună oameni şi valori noi. Să-ţi placă scrumul şi să muzealizezi scrumiera – ce curaj abisal, ce sinceritate! Aveam să constat, mai tîrziu, că nu mă confruntam cu un accident nesemnificativ. În apartamentul de protocol al Ambasadei Române din Bonn, cel rezervat, îndeobşte, ministrului, am dat peste un decor de acelaşi tip: masa din „sufragerie“ era – şi acolo – suportul unei ample scrumiere, tot din ceramică, de care stătea lipit un pachet de ţigări, imitînd – evident în ceramică – un pachet adevărat. Aveam, prin urmare, de a face cu un sistem coerent, cu o gîndire consecventă. Cine fumează, la Bonn, ţigări de ceramică e musai să producă scrum de ceramică pe care, eventual, să-l scuture la Bucureşti, în scrumiera doamnei Gâdea…

În decembrie 1997, preluînd fotoliul lui Adrian Severin, nu mai puteam avea asemenea surprize. Spaţiul ministerial era net, aseptic, livrat cordialmente, „la cheie“. Şi totuşi, într-una dintre încăperile anexe, într-un dulăpior cu aspect de depozit, am dat peste trei obiecte uitate acolo cine ştie cînd, rămăşiţe tenace ale mandatelor anterioare. De fapt, era vorba de un singur obiect, în trei variante: bustul lui Avram Iancu. Aceeaşi lucrare, acelaşi material, dar trei dimensiuni: un Avram Iancu mic, unul mijlociu şi unul mare. Cineva se gîndise, prin urmare, să-i facă ministrului un cadou util: un erou pentru multiplă folosinţă. Unul mic, „de suflet“, de buzunar, unul potrivit, de vitrină, şi unul ţanţoş, de birou, pentru intimidarea preopinentului. Patriotismul-breloc, patriotismul-bibelou, patriotismul-statuie. De la budoar, prin cabinetul ministerial, spre Ţebea. Depindea numai de imaginaţia posesorului, de bunul lui instinct, să afişeze oportun una sau alta dintre cele trei variante. Varianta miniaturală prinde bine cînd e vorba să probezi simultan intensitatea sentimentului şi discreţia lui cuviincioasă. Efectul retoric e invers proporţional cu dimensiunea. Obiectul se arată în cadru restrîns, cu ochi umezi, sau se expune neglijent, ca din întîmplare, aşa încît să se vadă că e vorba de o prezenţă subînţeleasă. Varianta mijlocie e varianta naţionalismului moderat şi legitim, fără vulgarităţi xenofobe. Cu unele atenuări abile, ea se poate folosi în medii liberal-europene, pentru ochii funcţionarilor comunitari. Varianta mare e varianta de campanie: ea trebuie acompaniată de pieptul bombat, privirea sticloasă şi glasul răzăşesc. Tehnica alternării celor trei variante e un solicitant exerciţiu de virtuozitate. Trebuie să ştii cu precizie cînd cultivi sonorităţile de boîte à musique, cînd alegi tangoul şi cînd treci la marş. Public se găseşte, întotdeauna, pentru toate opţiunile. Nu ştiu dacă predecesorul căruia i s-a oferit întreitul cadou a profitat, în vreun fel, de el. Probabil că nu, de vreme ce l-am găsit, uitat, în măruntaiele unui dulap. Dar, indiferent dacă e sau nu la vedere, indiferent dacă e folosit sau nu, un Avram Iancu ajustabil, în două, trei, sau cinci dimensiuni, subzistă, provocator, în recuzita oricărui politician autohton. (…). Și toate portretele ținute, neglijent, prin sertare reușesc – mai devreme sau mai tîrziu – să învie…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Edmund Hillary
11 ianuarie: Ziua în care s-a născut Sir Edmund Hillary, primul aplinist care a escaladat Everestul
Pe 11 ianuarie 2008 a murit Sir Edmund Hillary, primul alpinist care a escaladat Everestul. Tot pe 11 ianuarie, dar în 1906, s-a născut Albert Hofmann, chimistul elvețian care a descoperit efectele psihedelice ale dietilamidei acidului lisergic (LSD).
motru jpg
Orașele care se sting încet. Două foste mândrii ale industriei românești, pe listă
România nu mai pierde doar populație, ci pierde, încet și aproape imperceptibil, orașe întregi. Fenomenul nu se vede în titluri zilnice și nu provoacă proteste de stradă, dar efectele lui sunt devastatoare pe termen lung.
pexels thirdman 7659564 jpeg
Sistemul medical în 2026, linia subțire dintre reformă și improvizație. „De fiecare dată noi stingem focul“
După un an care a pus sistemul medical românesc sub o presiune continuă – bugete insuficiente, disfuncționalități administrative și crize de încredere generate de tragedii medicale –, 2026 este așteptat ca momentul în care reformele anunțate trebuie să se vadă concret.
DSC 1252 jftSj1aW jpeg
Protagoniștii „Stranger Things“, despre semnificația prieteniei, nostalgia anilor ’80 și cum i-a schimbat serialul: „Am crescut cu toții împreună“
Serialul „Stranger Things“, un tribut adus filmelor din anii ’80, a cucerit întreaga Planetă, devenind un simbol al prieteniei, al vulnerabilității și curajului, cu monștri veniți dintr-o lume paralelă și copii forțați să crească mult prea repede.
supa ciorba istock jpg
Rețeta tradițională din Banat pe care puțini o cunosc. Cum se prepară supa de lapte cu cartofi
De-a lungul țării există nenumărate rețete locale delicioase pe care nu foarte mulți români le cunosc. Iar în Banat, în zona Carașului, se pregătește încă din cele mai vechi vremuri o supă delicioasă de lapte cu cartofi.
Monedă de aur antică „incredibil de rară”, găsită pe un câmp (© David Duggleby Auctioneers)
Monedă de aur antică „incredibil de rară”, găsită pe un câmp
O monedă antică ce ar putea oferi dovezi ale comerțului dintre două triburi, în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, a fost descoperită cu ajutorul unui detector de metale în satul Lelley din Marea Britanie.
pod deda razboieni 2 jpg
Podul din România, martor a două Imperii și două războaie, condamnat la demolare după 117 ani de istorie
Un colos din oțel și piatră, ridicat în vremea Imperiului Austro-Ungar și trecut prin două războaie mondiale, se apropie de sfârșit. Podul feroviar de pe linia Deda–Războieni, construit în 1908, a primit undă verde pentru demolare, după mai bine de un secol în care a susținut trenuri, regimuri polit
Rachetă balistică FOTO SHUTTERSTOCK
Un semnal pentru SUA și Europa. De ce a lansat Rusia o rachetă balistică Oreșnik asupra regiunii Liov
Lovitura cu rachetă balistică cu rază intermediară Oreșnik lansată de Rusia în noaptea de 8 spre 9 ianuarie asupra regiunii Liov nu a avut un obiectiv militar clar și nici nu a produs pagube strategice semnificative, spun analiștii Institutului pentru Studierea Războiului (ISW).
5138 ATB2 StevenKnight RV 201123 jpeg
Steven Knight, creatorul viitorului „James Bond“: „În loc să mă duc la școală, mergeam cu tata, potcovar, într-un depozit de fier vechi condus de romi“
Copilăria cu parfum de epocă victoriană, alături de tatăl său fierar și potcovar și de romii cu cai și căruțe i-au influențat viața și mai ales cariera cineastului britanic Steven Knight, după cum mărturisește într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“