Ce se poate găsi într-un birou gol – Memorialistică –

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Lupta politică la noi jpeg

Astăzi, cînd asistăm la vioaie și imprevizibile schimbări de guvern, ne putem gîndi, cu un inocent amuzament, la detalii nesemnificative în aparență, dar care, în iureșul schimbării, își au pitorescul lor. De pildă, cum lași, la plecare, un birou ministerial, respectiv ce surprize poate găsi urmașul cînd se instalează în noul său fotoliu. M-am izbit, inevitabil, în biografia mea „guvernamentală“ de asemenea situații și am consemnat cîteva, prin anul 2000, într-un articol mai amplu, apărut într-o publicație dispărută, din păcate, în ciuda unui demaraj spectaculos și promițător: Plai cu boi. Reiau, surîzînd, acest text uitat, ca pe o nouă pagină de memorialistică.

 

Cînd îşi încheie mandatul, fiecare ministru se îngrijeşte să lase urmaşului un cabinet gol: îşi ia hîrtiile şi obiectele personale, goleşte rafturile, şterge urmele vizibile ale prezenţei proprii. Rămîn, fireşte, urmele nevăzute, amprente inefabile ale tuturor locatarilor. Orice cabinet ministerial e, inevitabil, o arhivă de spectre.

Evident, acest scenariu e imposibil după o răsturnare revoluţionară. Pripa evacuării nu lasă suficient răgaz pentru curăţirea locului. Aşa se face că,  intrînd în biroul Suzanei Gâdea la sfîrşitul lui decembrie 1989, am avut sentimentul că sînt indiscret. Pe o masă dintr-o încăpere anexă rămăsese, băut numai pe jumătate, un pahar cu lapte, care între timp se stricase. „Biblioteca“ din spatele scaunului ministerial era un amestec de opere prezidenţiale, literatură de partid şi volume oferite cu dedicaţie de mai toţi publiciştii ţării. Prin sertare – cîteva bileţele omagiale, trimise cu amor ministresei, în ultimele luni, de cîţiva distinşi intelectuali fără prejudecăţi. Sub birou – detaliu mai curînd duios –, un mic pupitru de lemn, pe care demnitarul să-şi poată odihni picioarele scoase din pantofi, în momente de intimă reflecțiune. Dar lucrul cel mai ciudat pe care l-am întîlnit pătrunzînd, uzurpator, în ambianţa predecesoarei mele era o scrumieră de ceramică în care se găsea, drept ornament, scrum stilizat, tot din ceramică. O întreagă estetică şi o întreagă ideologie se concentrau în acest discret obiect de vitrină: estetica şi ideologia deşeului mîntuit, glorificat, asumat ca „drăguţ“, într-o lume care voia să impună oameni şi valori noi. Să-ţi placă scrumul şi să muzealizezi scrumiera – ce curaj abisal, ce sinceritate! Aveam să constat, mai tîrziu, că nu mă confruntam cu un accident nesemnificativ. În apartamentul de protocol al Ambasadei Române din Bonn, cel rezervat, îndeobşte, ministrului, am dat peste un decor de acelaşi tip: masa din „sufragerie“ era – şi acolo – suportul unei ample scrumiere, tot din ceramică, de care stătea lipit un pachet de ţigări, imitînd – evident în ceramică – un pachet adevărat. Aveam, prin urmare, de a face cu un sistem coerent, cu o gîndire consecventă. Cine fumează, la Bonn, ţigări de ceramică e musai să producă scrum de ceramică pe care, eventual, să-l scuture la Bucureşti, în scrumiera doamnei Gâdea…

În decembrie 1997, preluînd fotoliul lui Adrian Severin, nu mai puteam avea asemenea surprize. Spaţiul ministerial era net, aseptic, livrat cordialmente, „la cheie“. Şi totuşi, într-una dintre încăperile anexe, într-un dulăpior cu aspect de depozit, am dat peste trei obiecte uitate acolo cine ştie cînd, rămăşiţe tenace ale mandatelor anterioare. De fapt, era vorba de un singur obiect, în trei variante: bustul lui Avram Iancu. Aceeaşi lucrare, acelaşi material, dar trei dimensiuni: un Avram Iancu mic, unul mijlociu şi unul mare. Cineva se gîndise, prin urmare, să-i facă ministrului un cadou util: un erou pentru multiplă folosinţă. Unul mic, „de suflet“, de buzunar, unul potrivit, de vitrină, şi unul ţanţoş, de birou, pentru intimidarea preopinentului. Patriotismul-breloc, patriotismul-bibelou, patriotismul-statuie. De la budoar, prin cabinetul ministerial, spre Ţebea. Depindea numai de imaginaţia posesorului, de bunul lui instinct, să afişeze oportun una sau alta dintre cele trei variante. Varianta miniaturală prinde bine cînd e vorba să probezi simultan intensitatea sentimentului şi discreţia lui cuviincioasă. Efectul retoric e invers proporţional cu dimensiunea. Obiectul se arată în cadru restrîns, cu ochi umezi, sau se expune neglijent, ca din întîmplare, aşa încît să se vadă că e vorba de o prezenţă subînţeleasă. Varianta mijlocie e varianta naţionalismului moderat şi legitim, fără vulgarităţi xenofobe. Cu unele atenuări abile, ea se poate folosi în medii liberal-europene, pentru ochii funcţionarilor comunitari. Varianta mare e varianta de campanie: ea trebuie acompaniată de pieptul bombat, privirea sticloasă şi glasul răzăşesc. Tehnica alternării celor trei variante e un solicitant exerciţiu de virtuozitate. Trebuie să ştii cu precizie cînd cultivi sonorităţile de boîte à musique, cînd alegi tangoul şi cînd treci la marş. Public se găseşte, întotdeauna, pentru toate opţiunile. Nu ştiu dacă predecesorul căruia i s-a oferit întreitul cadou a profitat, în vreun fel, de el. Probabil că nu, de vreme ce l-am găsit, uitat, în măruntaiele unui dulap. Dar, indiferent dacă e sau nu la vedere, indiferent dacă e folosit sau nu, un Avram Iancu ajustabil, în două, trei, sau cinci dimensiuni, subzistă, provocator, în recuzita oricărui politician autohton. (…). Și toate portretele ținute, neglijent, prin sertare reușesc – mai devreme sau mai tîrziu – să învie…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de importantă devine România pentru SUA prin noua strategie a Mării Negre. Expert: „Vor fi investiții americane majore”
România a devenit mai importantă pentru SUA odată cu adoptarea, de către Congresul SUA, a strategiei pentru Marea Neagră. Expertul în relații internaționale George Vișan explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, care e vulnerabilitatea României și ce soluții ar exista
image
Cu generații în urmă românii stăteau la cozi pentru mâncare. Acum, stau alții
„Cu generaţii în urmă românii stăteau la coadă după mâncare. Astăzi la București s-au întors cozile, dar cei care stau în ele nu sunt români”, scrie presa internațională.
image
Un restaurant din Capitală le cere clienților să-și țină copiii „tot timpul așezați la masă”: „Mă mir că nu au instalat la intrare și niște lese”
Un restaurant din Capitală a stârnit controverse pe Facebook, după ce a atras atenția clienților care vin însoțiți de copii că în timpul vizitei micuții sunt obligați „să rămână tot timpul așezați” la masă.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.