Ce se (mai) poate face?

Publicat în Dilema Veche nr. 732 din 1-7 martie 2018
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Reiau, mai jos, un articol mai vechi, în care reușeam, încă, să păstrez un oarecare calm analitic. Între timp, mi l-am cam pierdut. De curînd, mi-am permis o ohtătură publică, poate cam abruptă: „M-am săturat de derbedei și de țoape!“ Ar fi trebuit să adaug: „Și de proști!“ Nu pentru că vreau să mă dau eu deștept, ci pentru că în mormanul de analize în care ne înecăm zilnic, vorbim de „corupție“, de „ilegalități“, de „incompetență“, dar uităm unul din ingredientele inconturnabile ale „elitelor“ noastre politice: prostia. „Noaptea ca hoții!“ – s-a spus. Trebuie adăugat: „Ziua ca proștii!“ Căci și propriile interese și strategii sînt slujite neinteligent, contraproductiv, perdant. Dar despre asta cu alt prilej. 

Cînd am ajuns în biroul meu de la Ministerul de Externe (decembrie 1997), unul dintre diplomații de carieră ai instituției mi-a făcut o vizită de curtoazie și s-a recomandat, zîmbind, ca fiind un reprezentant al „părții perene a ministerului“. Mesajul era destul de limpede: „Dumneata, ca ministru, vii și pleci. Dar noi, noi ăștia care lucrăm aici de mulți ani (chiar de dinainte de 1989), rămînem. Așa că nu-ți face iluzii: ministerul sîntem noi, nu dumneata!“ Omul avea dreptate. Și aceeași situație era – și este – valabilă și pentru alte ministere.

Pe de o parte, admit că orice instituție majoră are nevoie de continuitate, iar continuitatea nu poate fi dată de vînzoleala politică de la vîrf. E nevoie de înalți funcționari competenți, care să asigure buna funcționare a lucrurilor, dincolo de schimbările, mai mult sau mai puțin inspirate, mai mult sau mai puțin arbitrare, ale șefilor. Pe de altă parte, comunitatea „perenă“ a fiecărei instituții nu e nici ea o armată de îngeri. Și înăuntrul ei există discrete partizanate politice și statornice obediențe de „gașcă“, inerții birocratice, rezistență la orice schimbare (reacție simetrică la schimbările pripite și confuze de pe scena politică), solidaritate de „corp“ etc. Toate la un loc sînt mai „tari“, atîrnă mai greu decît subordonarea (pasageră) față de un ministru sau altul. Și, de multe ori, ministrul se vede blocat, dacă nu direct sabotat de aparatul cu care trebuie să lucreze pentru a-și îndeplini programul.

O altă sursă de ineficiență sînt unele legi și regulamente. În genere, cînd ministrul ajunge în post, ele sînt gata făcute. De alții, care au avut propriile lor proiecte, inițiative, interese. Am ecouri, de regulă indirecte, din partea unor ministere care își justifică incapacitatea administrativă sau politică, invocînd o legislație inadecvată, de natură să diminueze radical competențele manageriale ale conducătorilor lor. Lucrurile se întîmplă cam așa: noul ministru e, încă din primele zile, îngropat în dosare. N-a avut încă timp să se dezmeticească și nu are încă nici suficientă experiență de resort ca să se orienteze prompt în hățișul de acte care i se pun, nu fără oarecare perfidie, pe birou. Dacă totuși, fie și la o privire rapidă, îi sar în ochi cîteva aberații și propune remedierea lor imediată, „experții“ din partea „perenă“ se grăbesc să-i atragă atenția că propunerea lui nu e fezabilă. Cutare articol de lege, cutare ordonanță de urgență de anul trecut se opun…

Mi-au ajuns la ureche și lucruri mai grave. S-ar părea că o anumită rețea de corupție, „cumetrie“, organizare subterană, derapaj instituțional „bine temperat“ constituie laolaltă o altă Românie decît cea aflată la vedere. Această rețea e de nedesfăcut. Îți trebuie curaj, susținere politică masivă și timp. Dacă înăuntrul unui anumit eșafodaj instituțional constați nereguli funcționale ample, o sistematică și îndelung exersată contraselecție a cadrelor, o indisolubilă încrengătură de nepotism, infracționalitate, mită și șantaj, e foarte greu să treci, peste noapte, la măsuri drastice. Nu poți suspenda, pe termen indefinit, în vederea unei decente recalibrări, parcele întregi ale administrației publice și ale serviciilor publice în general. Ai nevoie de ani pentru a regla situația. Pînă atunci, te mulțumești cu pași mici, cu insesizabile corecturi de detaliu, fără mari efecte pragmatice. S-ar zice că legile noastre sînt gîndite, adesea, pentru a favoriza impostura, intruziunile arbitrare în viața instituțiilor, bunul plac. Asta e! Ce e de făcut? Iată cîteva sugestii:

● Cînd ți se propune o demnitate publică, pune-te mai întîi la punct cu mecanismele ei. Citește legile care te vor „conduce“, informează-te și fii gata să condiționezi acceptarea funcției prin modificări legislative și procedurale potrivite cu ceea ce vrei. Nu se poate? Refuzi. Ideea că întîi te angajezi și faci pe urmă schimbările necesare s-a dovedit utopică (mai ales cînd n-ai garanția unui mandat întreg).

● Cînd constați că ești împiedicat să-ți îndeplinești programul, să-ți „implementezi“ opțiunile și că, de fapt, ești invitat să faci un simplu „act de prezență“, o simplă coreografie de „reprezentare“, pleacă! Nu fi vanitos! Te asigur – din proprie experiență – că a părăsi o „demnitate“ în clipa în care constați că nu o poți onora cum se cuvine e un gest eliberator, născător de euforie, în mult mai mare măsură decît episodul „înscăunării“.

● Înainte să pleci, spune tot! Nu pentru a te justifica, ci pentru a face transparentă malformația instituțională pe care ai trăit-o. Explică societății și celor care te vor urma în funcție cum arată, în realitate, țărișoara. La ce ne putem aștepta și ce-ar trebui să încercăm să facem pentru a schimba ceva în bine.

Ceea ce nu e recomandabil e să stai în jilțul ministerial și să te plîngi. Și să dai vina pe alții: pe predecesori, pe președinte, pe Justiție, pe „dușmani“, pe popor, pe soartă, pe „statul paralel“, pe „străini“ etc. N-ai decît să faci asta după ce pleci. Nu poți fi, în același timp, și șef, și victimă…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.