„Ce-i într-un nume?“

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Frica lui Putin jpeg

„Ce-i într-un nume?“, întreba Julieta în celebra scenă. Nimic altceva decît o convenție, își răspundea. Nici roza (nume comun), nici Romeo (nume propriu) nu și-ar pierde din calități dacă ar fi altfel numiți. Filozoful Cratylos din dialogul omonim al lui Platon n-ar fi fost de acord. Pentru el numele – proprii sau comune – sînt neapărat corecte sau nu sînt deloc, adică se aplică adecvat naturii lucrurilor. Pînă la un punct, Socrate tinde și el să-i dea dreptate. Numele ar fi un fel de pictură fidelă a realității, realizată de limbaj: „Dacă cineva ar putea imita, cu litere și silabe, natura fiecărui lucru, oare nu ar prezenta el lucrul acela așa cum este?“. De fapt, Socrate însuși nu-i prea încrezător în teza aceasta a unui limbaj-pictură. Și totuși, care e legătura între limbaj (sau limbă) și realitate rămîne o problemă dificilă pînă și pentru filozofia și științele contemporane.

Mai întîi, depinde numele de realitate? Da, cel puțin pentru scriitori, legătura dintre nume și destinul personajului literar e evidentă: să te cheme „Unrat“ (scîrnăvie) ca pe nefericitul profesor din romanul lui Heinrich Mann e o fatalitate care va conduce negreșit la ruină. Un „Trahanache“ nu poate fi decît un nătărău împiedicat, iar un „Harpagon“ (de la harpago = a răpi în grecește) – un hrăpăreț. „Hector“, comandantul troienilor din Iliada, e cel mai bun nume pentru eroul viteaz care „ține“ bine cetatea contra tuturor inamicilor (înseamnă literar „Cel care ține“). Iar dacă te cheamă „Odiseu“, e limpede că vei avea multe de îndurat în viață și te vei plînge mereu de soarta care-ți amînă întoarcerea acasă, căci numele tău nu înseamnă decît „Plîngăciosul“. „Nomina omina“ (numele sînt oracole), spuneau romanii.

Dar dacă numele face el însuși destinul sau dacă, dimpotrivă, numai îl oglindește, nu e niciodată clar. Însă schimbarea numelui rămîne, în tot cazul, un act decisiv, care ridică pe alt plan destinul – asumat sau impus: un anume moș Quesada (brînzoaică), ori Quijada (falcă) aspiră să devină cavaler rătăcitor: nu-i suficient să-și afle o armură veche și un cal răpănos: e mai ales nevoie să-și schimbe numele de ocară și, iată, se naște minunatul cavaler Don Quijote de la Mancha, încarnarea idealului nemuritor. Cît despre teluricul Sancho, acesta se poate nemuri cu neschimbatul și foarte potrivitul lui nume „Panza“ (adică „burdihanul“).

Schimbarea numelui cuiva era adesea apanajul celui mai puternic decît el: în vechime, sclavii domestici, odată intrați în casa stăpînului, primeau un alt nume. Biblicul Iacob are un nume ce-i exprimă condiția inițial nefericită de „al doilea sosit“ (înseamnă „cel ce vine pe urme“), văduvit astfel de moștenirea tatălui. Dar după ce se luptă o noapte întreagă cu un personaj misterios și divin la apa Iabocului, acesta, ca un stăpîn, îi dă deopotrivă un nou nume și un nou destin: Israel, adică „se luptă (cu) Dumnezeu“. Sau poate că lucrurile au stat cu totul altfel: cei care au scris capitolele respective din Cartea Facerii (cîndva prin secolele VIII-VII î.Chr.) au ținut să explice straniul nume tribal de „Israel“: astfel, sensul literal „luptă Dumnezeu“ l-au înțeles ca însemnînd „luptă cu Dumnezeu“ și, pentru a-i da numelui o realitate eroică, au născocit lupta de-o noapte a strămoșului eponim cu Dumnezeu.

Că numele, chiar și cele comune, nu atît „pictează“ viața, cît o construiesc, mai ales sub raportul destinului, e un fapt foarte comun în Biblie – atîta doar că traducerile îl omit și-l ascund de nevoie. Dar cu ceva acces la original, ai impresia că multe istorii nu-s decît explicitarea unor nume și a legăturii etimologice sau semantice dintre acestea.

De ce se numește în ebraică „femeia“ ișah? Pentru că, vor fi raționat vechii scriitori, „e scoasă din bărbat“ (iș). Derivarea în limbă (cuvîntul ișah e scos prin derivare din cuvîntul iș) naște istoria cu ișah, femeia cea reală, scoasă de Dumnezeu din coasta lui iș. Însă de ce, la rîndul lui, Adam (adică „omul“) se numește așa – „adam“? Pentru că, aflăm, e „pulbere din pămînt“, iar „pămînt“ se spune în ebraică adamah. Literal, „îl scoți“ pe adam din adamah! Dumnezeul-olar va modela omul din pămîntul în care el se va întoarce și doar „suflul de viață“ îl distinge pentru un răstimp pe om de pămînt.

Dar oare de ce Înșelătorul, cel care duce în ispită perechea primordială, e tocmai șarpele? Sigur, șarpele, mai mult decît toate celelalte animale, e declarat „inteligent“ (arum). De aceea, poate vorbi cu femeia și-i poate lămuri interdicția de a mînca din pomul cunoașterii. Dar oare de ce tocmai șarpele joacă acest rol de ispititor inteligent, și nu vulpea ori altă viețuitoare? Explicația ține de limbă: șarpele e cel mai inteligent dintre toate animalele, pentru că e gol (nud) – ceea ce se spune în ebraică tot arum. Inteligent, fiindcă gol! N-are, într-adevăr, ca celelalte vietăți, blană, păr ori pene. Spre deosebire de celelalte își arată direct pielea, întocmai ca și omul, care e și el arum – gol, înainte de a se acoperi de rușine, după ce mănîncă fructul oprit. Rolul și destinul șarpelui, inițiala prietenie cu omul, înainte de a fi despărțit de acesta prin blestem, par să stea sub semnul acestei uluitoare omonimii a lui arum, care asociază inteligența și nuditatea – deopotrivă a reptilei și a omului.

„Ce-i într-un nume?“ Multe: obicei, etimologie, gramatică, limbă, natură, adevăr și cîte altele. Sau poate toate prinse laolaltă într-un ghem de nedesfăcut. Cum stau lucrurile exact, nu știm, dar un lucru pare ceva mai limpede: acestui ghem oamenii îi spun literatură; zeii – viață.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.