Ce e voie și ce nu e voie

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Întrebări jpeg

În urma protestului pe care l-am semnat împreună cu alţi nouă colegi în apărarea Eugeniei Vodă, au apărut tot soiul de comentarii, care dovedesc ce periculoasă este, în orice dezbatere, abandonarea bunului-simţ. Dacă în loc să judecăm lucrurile cu o nervozitate gata-făcută, cu dorinţa de a furniza lumii o imagine de sine convenabilă, cu spontaneitatea clişeelor curente, cu reflexele unei indignări de circumstanţă, pe scurt, cu obsesii necontrolate, sau cu dorinţa de a ne pune într-o lumină bună manipulînd sloganuri previzibile, dacă, în loc de toate acestea, am fi avut calmul bunului-simţ, toată întîmplarea cu interviul lui Ion Cristoiu ar fi trecut neobservată. Dar reacţia promptă a cîtorva neliniştiţi de profesie (cărora nu le contest neapărat buna-credinţă), decizia excesivă a CNA-ului, scrisoarea amărîtă a celor zece, cîteva articole de o radicalitate trucată şi furor-ul comentatorilor de pe Internet au creat un tapaj public disproporţionat care, în loc să limpezească lucrurile, le-a isterizat. Totul a glisat spre procese de intenţie şi etichetări penibile. Cei situaţi contra Eugeniei Vodă au fost taxaţi de iudeo-masoni, pro-semiţi de ocazie, jandarmerie israelită resentimentară. Cei situaţi pro Eugenia Vodă au fost citiţi ca pro-Cristoiu, ergo cripto-legionari, ergo anti-semiţi. Fronturile odată definite, războiul poate începe, cu frazeologia, fentele şi bîzdîcul ştiute.  

Să încercăm, totuşi, o recuperare a bunului-simţ. Doamnei Vodă nu i-am putea reproşa decît o gafă de principiu: l-a invitat pe Ion Cristoiu în seria, prestigioasă, a „profesioniştilor“. Nu vreau să spun prin asta că domnul Cristoiu n-ar fi, în felul lui, un profesionist. Dar e dintr-o categorie ale cărei opinii nu sînt greu de anticipat. Ştii cam la ce să te aştepţi şi ştii că, de vreme ce l-ai invitat, n-o să-i poţi pune pumnul în gură, decît dacă eşti din specia Dana Grecu – ceea ce nu e cazul. Ce i se poate reproşa lui Ion Cristoiu? Că a enumerat cîteva „calităţi“ ale personajului Zelea Codreanu, fără să amintească şi ceea ce ştie toată lumea: că a iniţiat o mişcare politică de extremă, programatic anti-semită, culminînd cu abominabile crime. Am pus cuvîntul „calităţi“ între ghilimele pentru că, din punctul meu de vedere, atributele invocate nu sînt, întotdeauna, calităţi. Există destui dictatori cărora nu li se poate reproşa corupţia. Dl Cristoiu a folosit, de altfel, aceeaşi „laudă“ vorbind despre Nicolae Ceauşescu (vezi realitatea.net din 26 iulie 2010). Nici faptul de a nu face compromisuri nu e, în sine, o virtute. E plină lumea de proşti ţepeni. „Buna-credinţă“, ca şi „bunele intenţii“ pot fi şi ele dublate de vinovate „încremeniri în proiect“ şi pot avea consecinţe derapante. E drept, Ion Cristoiu a vorbit şi de „demnitate“, „onoare“, „romantism“, „tragism“, dar asta e, pur şi simplu, una din numeroasele drăcii pe care le-a spus, impenitent, de-a lungul vremii („Sper să prind revenirea comunismului“, Nicu Ceauşescu era „respectuos pe alocuri“, „cult“ etc.). Dar a spus, totuşi, şi că şeful legionar n-a vrut să ia puterea fiindcă prefera să rămînă la „făgăduieli“ şi să fie idolatrizat ca atare. Pe de altă parte, în lumea presei româneşti, enormitatea e multiformă. Avem campioni în materie: Mitică Dragomir calificîndu-l pe Nicolae Ceauşescu drept o adevărată „enciclopedie de fotbal“ şi mare „sufletist“, Vadim Tudor declarînd că dictatorul a fost omorît nu pentru greşelile lui, ci pentru calităţile lui („un şef de stat mare“), Niculescu-Mizil amintindu-ne, pe un post de televiziune, că pe vremea lui Nea Nicu se găseau mai multe feluri de pîine decît acum, sau Ştefan Andrei povestind, tot la televiziune, că, înainte de culcare, Ceauşescu frunzărea Istoria literaturii române a lui Călinescu. Dacă toate aceste aberaţii şi altele, nenumărate, din aceeaşi categorie, ar fi fost amendate băneşte, n-am mai fi avut nevoie, acum, de măsuri de austeritate. 

Dar bunul-simţ ar putea avea şi alte stupori: în definitiv, ce e voie şi ce nu e voie să spui? Poţi să spui, de pildă, că Lucifer e frumos? Sau se cheamă că-i faci propagandă? Dar nu e el „seducătorul“ prin excelenţă? 

Invers, dacă spui că obiceiul lui Vlad Ţepeş de a mînca înconjurat de cadavre trase în ţeapă te dezgustă înseamnă că nu eşti patriot? Poţi să spui că Zmeul Zmeilor are unele însuşiri virile? E voie să invoci austeritatea incoruptibilă a sîngerosului Robespierre? Cînd Dostoievski spune că desfrînatul Feodor Karamazov era sentimental e de bine?  Ceea ce vreau să spun e că ideea portretelor în alb-negru e, în cel mai bun caz, naivă şi, în fond, contraproductivă. Din faptul că Sartre a deraiat prosteşte spre o stîngă şuie nu rezultă că era nul scriitoriceşte, după cum din faptul că Nae Ionescu a deraiat bezmetic spre dreapta nu rezultă că era un tîlhar de rînd. Ca să zic aşa, realităţile sînt complexe… Răii pot fi atrăgători şi bunii pot fi plicticoşi. Poţi avea mîini frumoase şi să fii o vită, poţi să ai nasul turtit şi să fii Socrate. A desena numai în negru sau numai în roz e o decizie riscantă. Cei diabolizaţi alunecă uşor, în opinia publică, spre statutul de victimă nedreptăţită. Convingător şi educativ nu e decît adevărul. Adevărul întreg. Restul e propagandă. De un fel sau de altul...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.