Ce bine că nu sînt teolog!

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Frica lui Putin jpeg

Socrate credea că nimeni nu face răul altfel decît din ignoranță. Cu alte cuvinte, îl comite luîndu-l în mod eronat drept un bine. Teza presupune o anumită rațiune a răului: cred că o faptă rea pentru un altul poate fi bună pentru mine și consider că, dintr-un motiv sau altul, eu merit mai mult, așa că bilanțul general e pozitiv. S-ar putea să mă înșel – și Socrate credea că mă înșel întotdeauna în acest caz, iar bilanțul general va fi negativ și eu însumi voi suferi –, dar cu toate astea avem un calcul al beneficiilor și al daunelor la mijloc, adică o raționalizare a răului. Tocmai din acest motiv, un astfel de rău poate fi considerat o absență a binelui, ba chiar, în cazuri mai puțin severe, un bine inferior, ca în cazul unui om care îl scoate pe un altul dintr-o situație grea numai dintr-un interes egoist. Raționalizarea, introducînd calculul despre care vorbeam, îmblînzește răul cumva, îl limitează, îl închide între niște limite, să le spunem „politice“. Acest rău rațional, impur așadar, se vede în nenumărate circumstanțe, dar și la „oamenii mari“ ai istoriei: Napoleon Bonaparte, care îi execută pe prizonierii care i s-au predat la Saint-Jean d’Acre în Siria, comite un astfel de rău rațional tipic: nu o face nici din plăcere, nici din cruzime, ci fiindcă ajunge la concluzia că nici nu are cum să-i hrănească, fiindcă i s-au tăiat de către flota britanică legăturile de aprovizionare și propria sa armată suferă de foame, nici nu le poate da drumul, căci ar deveni o amenințare masivă.

Există însă și un altfel de rău pe care Socrate nu l-a văzut. E răul pur, absolut, răul care nu numai că nu rezultă în urma unei raționalizări, dar desfide orice raționalizare și calcul, mai ales cînd e vorba despre făptuitori care, altminteri, nu sînt lipsiți de judecată și inteligență. E un rău absurd, care distruge în mod evident și previzibil chiar și pe cel care îl comite sau nu-i aduce nici un beneficiu măsurabil, fapt de care – important de semnalat –, de obicei, cel în cauză n-are cum să nu fie conștient. Exemplele – la un capăt – mi se par a fi cei care chinuie animalele din pură plăcere de a le face rău, fără nici o umbră de folos, chiar și cînd există posibilitatea să fie prinși și condamnați. La „capătul celălalt“ sînt marii monștri ai istoriei universale vechi sau noi. Cînd, în anii 1937-’38, obsedat de paranoia complotului, Stalin își decapitează armata, ucigîndu-i pe cei mai buni comandanți, comite un astfel de rău absolut, fără sens și profund nociv propriului lui regim. Cînd Hitler, împotriva recomandărilor raționale ale generalilor săi, decide să deschidă un al doilea front în Răsărit și să poarte împotriva URSS nu un război „clasic“, precum cel din Vest, ci unul „existențial“, de exterminare a evreilor și de înrobire a slavilor pentru a obține mai mult Lebensraum, e responsabil de asemenea de un rău pur și irațional. Era evident că un asemenea tip de război va exacerba rezistența colosului rusesc, dar și că va crea o alianță dintre acesta și puterile anglo-saxone, care va nimici Germania. La fel stau lucrurile și cu bombardarea Dresdei de anglo-americani în ultimele săptămîni ale războiului – un act fără valoare strategică, spre deosebire de bombardamentul nuclear de la Hiroshima și Nagasaki cîteva luni mai tîrziu, unde exista o motivare strategică. În numele „rațiunii de stat“ s-au comis multe crime de-a lungul timpului și în multe părți; dar, oricît de oribile ar fi fost în sine, simplul fapt că au fost rezultatul aplicării unei „rațiuni“ le-a limitat extensia, a creat o justificare rațională, oricît de discutabilă, le-a controlat cruzimea și chiar, nu o dată, le-a făcut cîștigătoare într-o controversă etică, atunci cînd a părut că alternativa era încă și mai rea. Morala ne spune că trebuie să evităm acest rău, dar viața ne asigură că el este, în felul lui, necesar în economia unei lumi inteligibile, dar și „sublunare“, cum spuneau cei vechi. Nu tot așa stau lucrurile cu celălalt rău, inexplicabil în termeni de calcul și rațiune.

Între cele două extreme evocate (chinuirea animalelor și „monștrii istoriei“) sînt oamenii, chipurile obișnuiți, care fac rău gratuit altor oameni, chiar și atunci cînd știu sau au toate mijloacele să-și dea seama că răul respectiv le va cășuna lor înșiși. De ce îl fac? Nici noi nu înțelegem, nici măcar ei înșiși, probabil. De aceea răul gratuit e neliniștitor. Pur și simplu, odată cu el nonsensul sfîșie țesătura rațională a lumii. Mai ales cînd e vorba despre persoane publice, cu responsabilități oficiale, asistăm uluiți la dezlănțuiri publice absurde de ură, de injurii revărsate în media sau pe pagini de socializare. Desigur, dacă trăim într-o democrație, sînt motive să credem că daunele nu vor fi nici imense, nici ireparabile. Ceea ce ne tulbură este însă, mereu, caracterul gratuit, irațional al anumitor răutăți, care, oricît am întoarce lucrurile de pe o față pe alta, nu vedem să aducă nici un profit autorului lor. Dimpotrivă, e evident pentru oricine că-i vor produce numai pagube, fie și de imagine, mai ales dacă respectivul sau respectiva se pretind cu „frica lui Dumnezeu“. Dar omul acela nu se poate opri să facă răul, precum în fabula cu scorpionul și broasca, scorpionul nu se poate opri să înțepe broasca, deși știe că va pieri și el laolaltă cu ea.

Dacă aș fi teolog, cred că aș ști cum să explic răul raționalizabil. Într-o lume inevitabil imperfectă, binele presupune răul, iar existența unuia atrage după sine necesitatea celuilalt, așa cum existența muntelui presupune și existența văii. Un asemenea „peisaj“ vălurit poate fi, la urma urmelor, conciliat cu prezența unui Dumnezeu și binevoitor, și just. Dar aș fi extrem de neliniștit cînd ar trebui să explic răul pur, neintersectat cu rațiunea, fie și în cazul aparent mărunt, de fapt divers și fără pic de grandoare istorică, al unui semen al nostru care își face timp să tortureze un biet patruped.

Ce bine că nu sînt teolog!

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.